Dupa

Au inceput fulgii sa creasca...
Dupa ce s-au hranit suficient cu afectiunea norilor impunatori si-au inceput fuga disperata in cercuri inexplicabile
Un dans tribal din care ia nastere zapada...
A trecut Craciunul de anul acesta si, sentimentele s-au sfaramat la gandul ca abia abia am simtit ceva. Mereu de sarbatori imi doresc sa fiu din nou micuta pentru ca pe vremea aceea mirosul de brad si colindatorii ma fascinau. Astazi insa devin din ce in ce mai dezamagita. Craciunul va fi an de an si este timp sa revenim la idei mai bune.
Voiam sa scriu acum ceva timp in avans despre cum are de gand sa fie anul acesta de sarbatori insa, lasand la o parte intrevederile cu vechi prieteni si chestiuni de genul asta ...ma rezum la cuvantul "sec".
A fost o atmosfera murdara pana aseara, masinile murdare si la fel si picioarele noastre undeva pana pe la genunchi. Nu exista sa nu dai de cate o pata de noroi pe unde nu te asteptai si culmea e ca si sufletul omului se inunda incet incet cu astfel de pete....pana ce revarsa de rautate. Zi de zi ma lovesc de rautati....daca spui cuiva ceva indiferent de e bun, rau, te ataca. OOkey, atunci realizez ca frustrarile sunt din ce in ce mai mari si complexele se amplifica in asa fel incat omul nu mai ajunge sa faca diferenta intre o idee cu substrat pozitiv si una cu substrat negativ.
Neinteresant pentru mine, atata timp cat eu am puterea sa le diferentiez
Poate am scris cam dur...insa pana aici Punct
am sa continui

Vând soarele...de Moş Nicolae

A nins acum câteva zile...
Ieri a nins şi azi va ninge....
Poate va ninge şi mâine dacă soarele va vrea....să-se-ascundă încet şi molcom într-o ceaşcă de cafea
Aşteptam demult momentul, să încerc să mă răzbun
Pe o vreme aşa surdă şi pe frigul cel bătrân

Sfidam clipa când zăpada o să-mi facă-n ciuda mie
Îngheţând în poze albe frânturi din copilarie
Nu-mi dă sanie sau joc
Nu-mi dă bucurii trecute...care le-am inchis pe rand, transformate-n hârtii rupte

Şi mi-a nins şi-n păr şi-n suflet
Şi pe inimă puţin....atât cât sa-mi doresc aroma aburilor de vin

Mi-amintesc de Moş Nicolae ....un bătrân cu mantie invizibilă care se putea strecura prin gaura cheii, geamuri şi spaţii mici. Mă întrebam adesea cum se inţelege el cu Moş Craciun şi de ce au convenit ei sa ofere daruri separat cand distanţa dintre ei e atât de mică. Mi-i imaginam pe amândoi stând în jurul unui foc slab...unul mai tânăr ca celalalt , unul îmbracat mai excentric altul mai domol. De asemenea mă întrebam de ce Mos Nicolae are o pasiune pentru eterna pereche de papuci. Ar fi putut forte bine să ofere cadouri în haine sau în glugă, şi de ce trebuia mereu să ne lustruim ghetele cu care veneam de la sanie. De ce i-ar fi displacut moşului ghetele ude sau inămolite....ma gandeam aşa în mintea mea de copil că, oamenii săraci nu îşi cremiuesc mereu papucii...şi în cazul acesta noi am fi discriminaţi...Eram în stare sa stau la pândă să vad daca îmi sunt depăşite limitele imaginaţiei infantile, însă mereu adormeam si mă trezeam cu darurile în ghetuţe indiferent de comportamentul afişat în acea perioadă. Aveam un sentiment că moşul mă simpatizează mai mult şi că sunt o norocoasă pentru că nu mi-a trecut nici o nuieluşă pragul ....până când am aflat că Moş Nicolae este materializarea sentimentelor părănteşti , a darurilor cumpărate din suflet de la părinţi indiferent de gradul ce cuminţenie.
Am fost cam dezamăgită...consider că am aflat prematur ....

Mi-a nins aseara in par...
Cand spuneam ca nu a nins inca , parca m-a ascultat cineva de sus si a inceput sa cearna
Nu-i vad rostul si bucuria decat de sarbatori si de Anul Nou....in rest atmosfera devine cenusie si miroase a Iarna pe ulita, mirosul ala pe care ni-l imaginam cand citeam poezia aceea lunga
N-am avut parte de ulita, ci numai de strazi circulate si batucite de diferite forme si urme de ghete care fac zapada sa dispara....curand nu vom avea unde sa ne dam cu saniile pentru ca talpile alea ne macina ca oameni
Pas cu pas...

Bla

Privesc lumea cum se stinge ca o lumnare-n geam....
Aburi in ferestre aievea , asteptand flacara sa-si dea ultimele zvacniri de lumina si caldura. Are el grija condensul, sa o stinga oricum. Incepe sa fie iarna in sentimente si sa lase in urma cenusa
A apus soarele cand in mod normal nici nu ar fi trebui sa se mai arate in zilele cand astrele sunt inghetate
Nici nu a nins inca......

Sistem defect

Toamna superba...
Asa am decis sa imi materializez ultimele trairi, in sute de incremeniri ...natura. Vie sau moarta ea creeaza tabloul perfect. Alte culori decat cele de anul trecut, fura privirile naive care au uitat sa adulmece frumosul . Nu am acum inspiratie sa scriu frumos cum imi iesea adesea...m-am zdrobit putin. Timpul nu mai sta in loc pentru mine , sa-mi dea voe sa-mi desfasor emotiile din cand in cand . Stau adesea pe geam si astept sa inghete minutul , cu fiecare grad ce scade in termometru. Imi pregatesc sufletul pentru iarna , si vreau sa-mi golesc adunarile pentru a face loc unor bucurii care anul asta par mai importante ca oricand.
Maini goale ce asteapta ploaia am intins in pervazul vechi.....asa fac peste tot. O ploaie de revelatii noi. Ambiental si surd mi se pare acum momentul de liniste....pentru ca nu fac decat sa rasfoiesc niste pagini de stiinta care de cele mai multe ori ma depasesc. Parca imi pierd stilul si felul...as da orice sa simt in fata niste lovituri de la viata care sa-mi starneasca elanul.
Ma confomez intr-un limbaj strain si greu de tradus de catre altii, ma rog sa scap si sa revin in eternul meu de altadata.
Dezechilibru total
Abia ma citesc eu...ma mai citeste cineva? Pierd controlul pe o tonalitate inalta, muzica incepe sa o ia razna .... asi da orice sa revad episoadele mele preferate din romanul propriu si personal....dar se pare ca si prezentul face parte din el
Aberatii....ma joc acum cu o frunza pe care am ucis-o de ani buni intr-o carte veche....

Esecuri

Suntem sortiti esecului oricum....
Asa cum intr-o toamna ciudata visul frunzelor de a ramane atarnate pe crengi a esuat
Ca o nava in larg ce-si ridica ancora sa ajunga mai repede pe Pamant....

Bate-mi frunza-n par sa simt ca exista vant
Si fapte de om sa simt ca dor
Si-atunci am sa ma zbat mai rau ca oricand sa ma gasesc

Aiuristic si contemporan
Imi vin adesea noi trairi
Gandirea e eterna si corpul e strain de ea...
Nu-i asa?

Omagiu

Enigmatici si cuminţi
Terminîndu-şi rostul lor
Lîngă noi se sting şi mor
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost
Şi fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decît noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumînări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.

E pămîntul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa
Fata mea şi fiul meu
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetïţa mea!

Adrian Paunescu

N.ici

Au apus ieri niste ganduri...
Imprastiate printre randurile-mi goi
Ce se leagana-n privirea unui fel nemaivazut..
Pentru un nou inceput ce firea-mi incanta

Niciodata ca altadata
Nici o zi ca cea trecuta
Nici un glas ca cel din vis....nici un vis ca cel promis
Nici o boaba de cutuma
Nici luna...

Punct

Becoming

E greu...dar prind curaj
Lupta cu sinele e endless....cel putin asa iti da senzatia la inceput . Mi-am asternut pe foaie replicile sa stiu ce sa-mi spun mie, si apoi m-am asezat la masa timpului. El imi cere sa am rabdare, eu ma stramb din cand in cand, si cam stangaci incerc sa imi spun ca este foarte bine...chit ca undeva acolo in adancuri imi vine sa dau pumni in ce apuc si din nou sa o iau de la capat ca de ce eu, ca e nedrept si alte infinite bla bla uri peste care trebuie sa trec odata. Trebuie doar sa imi astern gandirea pe altceva, sa ma gandesc , am un an greu ,in sensul ca activitate este din belsug...pana la urma vorbim de o hrana spirituala. Nu am pretentii sa rezolv problema vietii in cateva zile...insa caut sa ma inarmez si nu gasesc un depozit free unde sa-mi fac permis. Am nevoie de munitie ....numai eu stiu unde sa o gasesc
Nu-mi lipseste dragostea,nici armonia.....doar curajul sa devin ce imi doresc inca de cand nu constientizam ca exist. Eu sunt cheia, eu sunt drumul, eu sunt totul
punct

Greieri

Cainii latra un imn necunoscut,
E noapte si e straniu...sirene si claxoane in aceiasi melodie
Absurd....greieri lenesi
Luminile alea orange care ma doborau prin visele din copilarie se intorc din intuneric
Habar nu am de ce ma aflu in regres din cand in cand
Stiu ca am lasat sus ceva important si
E bine sa ma intorc repede pana se crapa de ziua
Amurg
Punct

Pursisimplu

Noi artistii murim zilnic
Noi care scriem ,ne scurgem prin vene baltile in care ne scaldam talpile in crapaturile de prin strazi...
O sa se scurga clipa cand trairile vor face invazie precum insectele , si atunci mii de fluturi nu vor trai decat o zi
Noi artistii nu privim inainte fara a ne uita in urma, pentru ca inspiram numai din momentele ce le-am lasat
...cele ce ne-au creeat si ne-au facut sa exprimam altfel viata
Noi, pictam abisul in natura vie spre a o face nemuritoare
Noi dam sensuri noi cuvintelor , scriem romane si filosofii pe care oamenii pur si simpli nu le pot percepe
Noi artistii ne sufocam cu harul suferintei, ducem crucea unei vieti tridimensionale iar mersul pe pamant devine dureros....
Punct

Ei sufera

Ei sufera.
Ies pe strada si le vad carismele....triste si dezolate. Se potrivesc perfect cu arhitectura blocurilor alea gri. Putine mai sunt colorate insa nu inveselesc. Izolatii de prost gust, kitch de un moment pierdut, acopera ce e gri insa nu folosesc drept masca si pentru figura umana.
Tot ceea ce e tanar e imbatranit, tinerii care ar trebui sa vada deja franturi din viitor , privesc spre un tunel incert, plin de dezamagirea provocata de un destin crunt, prea crud. Ma intreb ce ponoase tragem de ne-am inhamat un popor de oameni inteligenti, majoritar vorbind, la o cruce pe care nici cu sutele nu o putem cara.
Istoriile au fost scrise demult, grele ne sunt incercarile si din nou, trecem la sudoarea fruntii spre iluzia vietii...un job, o familie unita, dragoste.
Chiar nu le putem avea pe toate? Cerem prea mult sa fim fericiti?
Ma intristeaza nemernic nefericirea batranilor care merg cu capul in jos pe strada, crapand de ridurile altor 20 de ani pe care nu i-au ajuns inca ...cu hainele sifonate si cupoanele de pensii mizere in mana.
Jur ca imi plange energia si ma scurg gandindu-ma ca voi ajunge sa ma lipsesc pana si de ceea ce ar fi normal sa am dupa ani de munca intelectuala. Am fi nemernici toti sa fugim sa ne lasam parintii, sa aud de departe versurile alea "enigmatici si cuminti, ai nostri singuri si tristi parinti".
Mai omor un program cu butonul de la remote....
A fost un moment de gandire profund, realist
Acum luciditate...dar ei sufera
Punct

Feel

Melodia la care am reusit si eu sa contribui cu versuri. Foarte reusita
Njoy!

Love it

M-am gandit

M-am gandit....ca prietenii isi iau ramas bun , pentru a se intoarce candva...cand eu nu stiu..
ca cerul e albastru pentru a se oglindi in mare, de aceea se spune ca si marea e albastra
ca oamenii merg cu ale lor priviri inainte, spre nu a se impiedica de ce e inapoi...
ca nimic din tot ce e acum nu s-ar petrece daca nu ai fi asteptat sa traiesti in continuare
M-am gandit ca ar fi bine sa nu ma opun schimbarilor, nu duc la nimic rau...sa nu-mi amintesc unele chestii , sa le dau pur si simplu drumul inainte. E atat de multa dezordine incat am sa las asa, pentru ca apoi ar fi mult prea simplu .
Nu am chef sa ma recompun , nu am chef sa ma adun, nu stiu ce urmez. Ma simt ca o scandura lasata pe apa care merge in directia lui niciunde....acum testez norocul, si vad unde duce gaura neagra care imi margineste viitorul. Astept sa vad poate o cariera trasnet lipsita de griji si framantari, poate un destin mai chinuit , sa pot multumi ca pana acum am dus-o bine, sau poate putin din fiecare. Nu ma grabesc ...cuget si nu cercetez...
M-am gandit sa pun punct acum

Doar o vorba sa-ti spun acum...

Viata e un drum care la un moment dat inceteaza
Ea continua undeva pe un alt rost pe care noi , muritorii de rand nu-l vom putea vedea niciodata.....trebuie doar sa cautam sa ocolim infundatura cu toate puterile pana cand nu o vom putea evita...


mult curaj dragul meu prieten , va fi bine peste un timp, ranile se cicatrizeaza




Fany

Pentru ca azi ...am chef

Ziceam ca m-am lasat de scris....
am zis multe.
Nu m-am lasat de ele, cel putin nu de tot. Si la mine nu e cum e cu tigarile. Ma las cand ma ia cheful, si cand ma lasa, aprind inca una . Nu-s dependenta si nici n-am de gand , pentru ca exista o viteza legala si am mania franei.
Am dat un Enter fin, si am zis de ce nu? de ce sa nu mai scriu , cand sufletul mi-o cere adesea. Mama lor de examene nu imi permit momentan sa devorez o carte buna , sa-mi purific sufletul cu ceva ascultator si mai putin forjant pentru memorie. Imi doresc sa treaca o parte din vara rasfoind paginile unui roman incapator,sa-mi atarn picioarele de pereti invelita in panza racoroasa. Sa-mi bata vantul in perdele si sa simt ca respir un aer curat, nepoluat de ganduri ordinare " daca nu iau examenul" sau "daca daca si cu parca...". Sunt cat se poate de pozitiva si imi spun zilnic :" iau examenele si apoi imi vad de treaba mea, citesc si plec sa calatoresc" , simplu si optimist nu? asa spuneam si eu. Am prins o perioada de singuratate lina si caut sa ma adun, sa-mi culeg iar fragmentele , ca de', pana acum nu imi amintesc sa fi fost prea des intregita. Mereu mi-am lasat o bucata pe undeva , si daca ma gandesc bine.....acum jumate din ego-u meu e dincolo de granite pentru ceva timp. Din nou mi-am zis...nu-i nimic...pleaca si cealalta jumatate curand. Si mai cu randul , mai cu gandul , ajung din nou la scris. Nu prea multe, nu am timp acum. Azi nu....maine poate. Si asa trec zilele, mai o ploaie de vara, mai un soare, numai sa nu arda.
Momentan cam atat sub stres, probabil voi emana mai multa voiosie pe la urmatoarele posturi, caci acum "trebuie sa iau examenele"
Punct..revin

Aplauze

Aplauzeee
Cei slabi au murit dar s-au ridicat soldatii. Ei sunt defapt mai puternici decat zidurile ce par impunatoare dar putrede si instabile.
Aplauze pentru actorii ce joaca prost pe o scena buna.
Aplauze pentru ca nimic nu e intamplator si or sa invete, pana la urma fiecare incepe de la 0 o munca noua, dar care sa aduca satisfactia zilelor ce urmeaza nu?
Aplauze pentru ca dupa ce a cazut prima masca, a ramas tot o masca, sigur masca esti tu, si cu siguranta mai ai inca o mie pe langa ele.
Aplauze pentru ca otravurile arata ca niste prajituri delicioase, bine ambalate si cu o consistenta atat de proasta, sau esente puse in sticle de Chanel, sau Christian Dior.
Hai sa aplaudam impreuna pentru ca am cumparat trandafiri si nu ne-am lovit de spinii lor, sa ne aplaudam ca ne-am deschis cutiile si am aratat tuturor ce bijuterii pretioase detinem pentru ca apoi sa fie furate, te poti plange? nu, ai facut-o cu mana ta.
Ultimele aplauze le dedic impreuna cu multumiri , unui caracter din umbra care a preluat misiunea
Punct

Slow Motion

La coltul lumii eu eram Omul. din actul I.
Au cazut mastile.....inainte de aplauze, si dupa cum se cunoaste, am identificat autorii. Era ea, si ea, si cealalta pe care o stiati. Eu ma ridicasem in picioare pregatita sa sar, si deodata am ramas blocata in dezechilibru....filmare simpla Slow Motion. Puteai sa vezi cum tremurau buzele, si cum scena ramanea aproape goala fara ea , ea si cealalta. Ei...in spate undeva , se pierdeau in fundal pe notele aplicate de Band ,in decor. Band-ul dedesubt.....cantau multi la o singura vioara. Suna totul a jazz, un jazz aiurea tare , care ma tinea in vibrato si permitea organismului sa traiasca fara cutie.
Privire blocata, actul II.
Tot la coltul lumii, incercam sa intorc foaia intr-o maniera eleganta. Fara sa sar spre a rani pe cineva naiv prezent la un simplu joc de lumini. Erau multi sub loja mea, ii vedeam, puteam sa le simt respiratia dar nu le puteam citi gandurile. Ciudat...
Unul din spate ma privea insistent, simteam ca ceva ne leaga dar nu stiam ce. Nu sesizam nici o funie, nici un cablu si nici macar o lita. Incerca sa ma pescuiasca din mers, din pierderea aia de fundal, dar era ca Universul , evolutie incetinita la maxim si nimic spectaculos. Incercam sa-mi dau seama daca e o prelucrare moderna 3D sau un simplu sevraj in incercarea de a ma dezbina. Nimic
Langa el, un altul ma fixase deja. Nu-i simteam dusmani, iar in sinea mea crapata, incercam sa vad ce cauta langa ea si ea si cealalta. Erau atat de inferiori incat sa se afle in spate?
Si, din publicul ce incepuse batraneste a bate din manusile anilor 60', de ce tocmai eu eram tinta sigura? poate era un ordin, sau deja din acel Slow Motion mintea mea se adaptase la efectul Placebo si cand s-au stins luminile am decis sa pun
Punct

Adunari si scaderi

Scriu rar, si cand o fac adun multe.
Prea multe sa le depun aici, prea mute sa le pot exprima pe toate. Trece timpul si totusi nu imi dau seama de multe ori.
Am vazut cum a trecut iarna , si ni s-au inseninat cerurile. Cate un nor mai negru mai razbate gandul aievea , dar trece usor la bataia unui vant . O singura viata nu e deajuns sa ne spalam talpile cu ceea ce curge din noi. E un mister sa crezi in ceva, si sa crezi ca e confom mintii tale . Cred in Dumnezeu si numai de asta nu ma pot indoi. Oamenii sunt plini de slabiciuni, crengile mereu incearca sa para dure si cad la bataia vantului, numai arborii se tin, sunt seculari si atatea furtuni i-au intarit, sau si-au daruit sufletul imunitatii totale si ireversibile.
Incerc sa revoc ceea ce mi-e nedreptate si neajuns, incerc sa ma difer de comisiuni, prin omisiune, sau prin echivoc. Vicii, vicii ale mintii suntem toti pana la urma, prizonieri ai gandirii nefaste si al norocului orb. Am privit o floare si alte sute, si toate s-au uscat pana sa apuc sa le intretin mireasma. Asa e, frumos si trecator, independent de noi sau de dorintele noastre. Unde se duc dorintele?
Oricum, iubeste, iarta, si mergi inainte......pana si frunzele se aseaza la un moment dat in ordinea care trebuie....deci nu trebuie sa ne subestimam dezordinea din viata, pentru ca in ea exista o ordine fireasca.
Punct

23 ianuarie - Ziua caracterului

Persoanele nascute pe data de 23 ianuarie au un caracter aparte care le distinge fata de toti ceilalti. In exterior, acesta se poate manifesta printr-un stil inconfundabil de a vorbi, de a se misca sau de a se exprima. Nativii isi etaleaza caracterul fara retineri si lasa intr-adevar o impresie puternica asupra celor care ii intalnesc.

O tema importanta in viata nativilor zilei de 23 ianuarie este baza caracterului insusi: integritatea, moralitatea si etica. Nativii pot sa nu acorde prea multa atentie acestui fapt sau isi pot da seama de lipsurile caracterului lor. In situatii de criza, nativii vor descoperi adevarata lor natura. Daca actioneaza in mod onorabil, vor fi multumiti de ei insisi. Daca nu actioneaza onorabil, ei vor suferi profund pana in momentul in care isi vor usura constiinta. Pentru a-si imbunatati imaginea de sine, nativii se vor sacrifica pe ei insisi sau vor da dovada de curaj. Din fericire (sau nefericire, depinde de caz), sustinerea sau tradarea credintelor din tinerete poate avea efect permanent in formarea personalitatii nativilor si a imaginii de sine.

Cuvantul caracter are un al treilea inteles cand este aplicat nativilor zilei de 23 ianuarie. Ei sunt considerati persoane ciudate, excentrice. Este posibil ca ei sa se integreze si sa se dezvolte confortabil intr-un asemenea rol pentru ca acesta ii elibereaza de nevoia de a pastra aparentele sau de a pretinde ca sunt altfel decat in realitate. Acei nativi care nu tin atat de mult sa intre in gratiile societatii pot incuraja aceasta perceptie.

Deoarece caracterul si individualitatea sunt aspecte atat de importante in viata nativilor zilei de 23 ianuarie, ei pot alege sa studieze, sa descopere sau sa aprecieze aceste calitati la ceilalti. Desi nativii acestei zile sunt adeptii modului natural de a fi, ei realizeaza cat de important este sa poti juca diferite roluri. In consecinta, ei pot deveni adevarati experti in asumarea unor anumite roluri in viata.

Cu toate acestea, dincolo de rolurile jucate, personalitatea inconfundabila a nativilor este pe primul plan, spunandu-si clar cuvantul. Din acest punct de vedere, ei sunt persoane transparente.

Persoanele nascute pe data de 23 ianuarie au inclinatii tehnice, matematice si stiintifice. Multi dintre nativi au cel putin un hobby, daca nu chiar o profesie al carei obiectiv implica crearea, descoperirea, inventarea sau ceva similar. Nu este neaparat necesar ca latura tehnica a nativilor sa fie legata de rolul lor public, de profesia aleasa. Cele doua laturi raman adesea separate. Putinii oameni care reusesc sa face o conexiune intre cele doua se pot remarca in cadrul profesiilor lor si pot avea parte de putere si influenta.

SFATURI: Foloseste-ti aptitudinile tehnice. Actioneaza onorabil, dar nu deveni fanatic. Nu exagera cu pretentiile din partea ta si a celorlalti.

PUNCTE FORTE:

1. Personal
2. Individualist
3. Tehnic

PUNCTE SLABE:

1. Implicat
2. Asocial
3. Tulburat
punct

DeSprindere

"...La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand "farmece" si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

...Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi.

Un giuvaergiu, ca sa-si vanda firele vindecatoare mai iute, avu ideea sa atarne de ele cate o marturie, care a intrat in pret. Pe cand se platea firul, bijuteria era gratuita. Regula s-a stricat cand bijuteria incepu sa fie vanduta, devenind gratuit firul de matase..."

Tudor Arghezi
punct

Patos

Se face ca ploua....ploua a primavara si miroase a primavara
Nu a dat inca nici macar un varf de iarba, si totusi poate nimeni nu a observat. Asa suntem noi oamenii mai ignoranti de la o vreme.
Bucurii mici....un copil care intinde mana spre soare sa apuce o raza, asa se creeaza metaforele unei varste la care am ajuns vazandu-i pe altii mai mari mereu. Acum cine este mai mare?
Ajungeam abia la pervazul geamului cand am descoperit ca viata capata o alta forma in camera mea atunci cand cerul e limpede si afara poti calca fara sa iei cel din urma praf.
Tanjesc dupa o banca pe care sa ajung mergand continuu in ritmul meu, pe acelasi drum pe care mergeam odata , cand din naivitate cautam sa dau fata in fata cu realitatea prea dura acum pentru ceea ce credeam candva.
Copil fiind mereu visezi , si mi-am pastrat unele vise pentru ca le poti materializa oricand numai inchizand ochii. Vezi? acum sunt toti oamenii buni, toti invata sa ierte.
Ai deschis ochii si ai vazut cum, o prietenie se destrama fara ca tu sa stii, ura e mai presus ca iubirea si ...cei mai saraci sunt defapt mai bogati decat cei cu averi.
Oare merita atata reflexie pe nimicuri ?
Mici nimicuri, o bucurie in plus si motivul pentru care merita zilnic sa mai dai un suflu gandirii.
Am gasit ceea ce cautam pentru o clipa
Punct

Se impune sa iubesti?

In conceptia americana, azi se sarbatoreste Valentine's Day, o sarbatoare cu tenta romantica ce reprezinta temei pentru cresterea profitului producatorilor si multe alte actiuni neprevazute sau exercitate an de an.
Romanii prin "harul" lor de a se inspira cate putin de ici' de colo' , ajung sa profite de fiecare zi de "sarbatoare" indiferent ca e a lor sau nu , pentru a-si hrani spiritul. De unde alte nationalitati nici nu stiu ca la noi exista un 1 Martie, un 8 Martie sau macar un Sf Ion , noi prelungim cu adaugiri stupide prin calendare, fiecare sarbatoare care ni s-ar parea interesanta de pe la cei care convietuiesc alaturi de noi pe frumoasa Terra.
Poate nimic rau in asta....avand in vedere ca romanul cu greu este convins sa isi faca macar cumparaturile de la el din tara, mai ales pe timp de criza mai merge inca o sarbatoare sa mai aruncam niste lei fara numar ca si asa vine Martie si multi deja isi pun mainile in cap cand se gandesc , flori pentru mama, bunica, prietena si etc etc.....si uite asa Decembrie si-a pierdut statului de "luna a cadourilor" .
In acceptiunea mea, nu exista o zi pentru a sarbatori iubirea si dragostea. Acestea sunt niste sentimente pe care le sarbatoresti zi de zi atata timp cat ele exista in suflet , atata timp cat exista cineva caruia sa i le adresezi sau sa-i faci dovada de afectiune neconditionata. Poti sa te indragostesti zilnic daca asta simti, poti zilnic sa oferi ceva material sau spiritual daca asta doresti, nu este necesar sa se faca ordine in masa, nici nevoie de cutume ca omul de rand din toata lumea asta sa stea parca la o coada, obligat de niste reguli facute doar sa stapaneasca natiunea.
Iubeste liber, fii liber.....acorda-ti liber si vei vedea ca nimic din ce guverneaza societatea nu isi mai are sensul....fa-o dar cu autocontrol
Punct

Smile?

Ploua ratacit....
Aduna-te si lasa materia sa-si verse ratiunile in natura, pamant si arborii sa-si hraneasca paralizia cu seva.
Timpul preia din trecere si orasul vechi se inunda sub ochii nostrii neputinciosi. Nu faci decat sa-ti amintesti , si sa ordoni creierului sa te conduca inapoi spre soare si vremurile in care praful punea monopol pe trotuare.
E vremea sa rasufli fara stiri secante despre viscole, furtuni si alte alea, oricum hazardele se intampla mereu pentru ca undeva ...maktub.....e scris.
Lucrurile decurg simplu, zi de zi aceleasi figuri dar cu opinii diferite, nimic nou nu invaluie petecul asta de vreme , eventual fiecare din noi poate deveni mai creativ, poate inventa ceva din categoria "nou" pentru a putea apoi sa treaca la exploatare.
Ajuta?
Ploua ratacit....eu una m-as fi simtit mai bine intr-o cafenea londoneza sau un butic ceh, pana si Budapesta suna cat de cat bine...pacat ca nu poti medita sub umbrela pentru ca risti sa ajungi in apa pana la mijloc si apoi sa suporti maladii din pricina frigului
Ia un ceai si ....putina autosugestie de la magazinul din colt
E gratis si ajuta
Vechiul punct

P.S: Stau pe marginea lumii si vand praf de vise.....

Urme de mister....Praga

Un talcioc de miresme si must-have-uri fine. O plimbare tarzie si putina zapada, dragoste implinita si felinare. Berarii incitante si alei goale, iarna pustie , forfota prea cunoscuta , poduri marete si icoane facatoare de minuni.
Un vis implinit ...dor de Praga