Am obosit....incerc sa imi trag ultimele lanturi care imi par din ce in ce mai grele...nu mai am rabdare sa fac nimic, nici macar nu mai sunt in stare sa ma exprim coerent cand caut niste sensuri simple si totusi atat de complexe. Scriu sa nu vorbesc, scriu sa nu citesc pentru ca ...ma doare E ciudat poate, dar toti simtim asta la un moment dat. E ca un vagon care te loveste din plin, te lasa acolo si parca nu vrei sa te mai trezesti sa vezi ce urmeaza ...simti mii de puncte sensibile cauti sa dai un update sa continui ceea ce ai inceput. Simt acum ca exist numai in momente , pe care nu voi reusi niciodata sa le privesc fara sa le dau un nume, simt ca m-am scurs intr-o balta in care vor calca altii si poate am sa ma evapor incet ...merg pe ideea ca nu exista pedepse ci doar consecinte asa ca atunci cand pare ca e de rau va urma ceva bun Mi-am schimbat anotimpul si daca ar fi astazi toamna asi zambi mai larg , mi-asi lua un pullover si asi pleca afara sa culeg frunze....vara asta o reneg ...nu stiu cand a venit si nu-mi pasa cand o sa plece...si asta pentru ca mi-a lasat prea putin timp sa ma bucur de ea, ma ingana ca un copil stupid si apoi ma pune pe fuga...si spun din nou, am obosit. A...si ca sa astept toamna mai am de urcat o scara proiectata gresit ...punct
Mi s-a intamplat sa ma aflu intr-o sala mare...nu e ca si cum ai merge pe strada si te tranteste din plin un parfum strain. Am patit recent sa-mi impart entuziasmul la revederea unei persoane pe care am simtit-o inexplicabil de aproape. E o experienta unica , imposibil de uitat care pe moment m-a facut sa cred in acel "nu se poate asa ceva". Ba se poate..... ...stiu cel mai bine asta, si inca incerc sa ma conving pe mine ca exista unele legaturi divine probabil, sau cine stie, pe care nimeni nu le poate separa. Poate nu imi gasesc acum cuvintele sa exprim unele chestiuni asa cum ar trebui, dar dat fiind faptul ca nu imi este greu sa impartasesc acest lucru...fac un pas inainte. Exista oameni...figuri diferite si de multe ori atat de familiare incat abia le poti distinge. Nu caut imposibilul,dar uneori patrundem intr-un univers de care nu apartinem si fiind straini nu mereu ne setam cum trebuie GPS-urile. E ca si cum ti-ai pune o pereche de ochelari in care sa nu existe stanga si dreapta si sa fii obligat sa privesti la orizont. Cam asa priveam eu lucrurile atunci pana cand am dat mana cu realitatea aceea de care nu ma temeam, pe care unii nu si-o doresc insa eu mi-o asum si o ador. Incetul cu incetul construim...poate citind nu va intelege nimeni ce debitez eu aici, insa prefer sa o las asa . Asta simt si asta scriu....exista o persoana la cateva zeci care imi dau o buna dispozitie intinsa la cote maxime . Am vazut, am gasit, si multumesc din nou. Am mai pus o piesa la colectia , favorite....pentru ca astazi e greu sa fii colectionar de piese rare, de calitate , pe care sa le obtii prin propriile tale forte fara sa folosesti mijloace mai mult sau mai putin de condamnat. Sunt eu si ma incadrez aici....ma bucur ca m-am sters de praf si...ramane de vazut Punct. mereu o iau de la capat si e din ce in ce mai frumos
Azi a fost o zi importanta din viata mea...plina si umpic obositoare insa curios este faptul ca nu m-au incercat emotii. Bucuria ca mi-am vazut cativa prieteni alaturi acolo a insemnat mai totul pentru mine, si bineinteles familia mea. Am pus punct celor 4 ani care pana de curand imi macinau existenta si fiinta. Am absolvit Poate suna banal, insa pentru oricare dintre noi, fiecare eveniment care iti da un plus din punct de vedere intelectual este o reusita sigura. A inceput undeva in clasa 1, cand imi aminteam cum ii spuneam mamei niste prostioare destul de inteligente pentru un copil de nici 6 ani. Atunci aveam emotii pentru ca urma sa imi schimb colegii, mediul, dadeam copilaria pe o carte si asta ma fascina. Apoi a fost clasa a 4....stiam ca intru in a 5-a si nu plec la liceu. Voiam sa raman unde imi creasem alt glob de sticla in care sa nu intre nimeni. A urmat apoi clasa a8, emotii din nou, teama de esec si un succes in final, care m-a dus intr-o cu totul alta lume unde pe langa altii ma simteam mediocra si usor instabila. M-am ridicat in cele din urma si am reusit sa imi demonstrez mie ca tind spre mai mult si ca succesul altora ma bucura mai degraba decat sa ma umple de invidie. Am ajuns sus....depinde ce se intelege prin sus. Important e ca stiu eu la ce ma refer.... In cele din urma am terminat liceul unde m-am atasat emotional de alti si alti oameni, unde mi-am facut prieteni care si acum dupa ani de zile ma intreaba de sanatate si pe care ii stimez. Am fost si acolo sus....suficient de sus incat sa pot obtine orice. A urmat facultatea....o decizie grea....o decizie care iti arunca viata ca pe zaruri si unde in functie de numarul de puncte puteai fi pierzator sau castigator. Pana in acest moment nu sunt sigura ca am castigat lozul cel mare. Nu am avut o viata de student atat de reusita cum mi-asi fi dorit. Nu am avut gasca din camin, sau cea din facultate cu care sa trag baute pana la 6 dimineata ca la 7 sa fiu la examen. Am fost un copil linistit...si spun copil...pentru ca abia incep sa simt ca m-am maturizat. Regret asta....ii invidiez pe cei care au avut colectiv, au imbinat stresul cu buna dispozitie si nu au facut din facultate scopul vietii lor , astfel ca daca pici un examen gata...sinucidere. In nici un caz. Mi-asi fi dorit ceva mai bun pentru mine din punctul asta de vedere, insa am invatat si de data aceasta ca atunci cand se inchide o usa, se deschid altele si de cele mai multe ori trebuie sa fii suficient de pregatit sa poti intra. Daca usile nu se deschid, trebuie sa cauti una la care sa bati...si tot asa. Poate distractia pentru mine incepe acum....oricum mi-am selectat mediul pe care sa-l bag in bolul de sticla din etapa aceasta. E important sa stii ce vrei, si ce oameni alegi sa ai langa tine care sa te sustina spre urmatorul pas. Am vazut asta si le multumesc. Urmeaza examenul de licenta....am asteptari de la mine si caut sa nu ma dezamagesc. Mi-am impartit idealurile in pasi mici si am pornit la drum. Punct
