Despre mine...

Acum ceva timp, Dumnezeu a decis sa imi schimbe viata intr-un mod pe care eu l-am dorit, l-am vizualizat, insa nu credeam ca se va implini in timp. Acum simt ca datorez totul Universului, si mereu am grija ce doresc, pentru ca dorintele noastre se materializeaza complex si complet. Ajungem sa devenim sclavii propriilor idei si ne construim viata asa cum ea este scrisa undeva de sus.
Eram candva o persoana mica, un copil care incerca sa se maturizeze, sa schimbe ceva. Confuzia era mereu prezenta pe ordinea de zi. Ma gandeam cum sa fac sa scap de o sensibilitate care m-a cucerit inca din primele momente de viata, si care s-a dezvoltat odata cu mine. De atunci incerc sa ma cunosc.....
Au trecut aproape 26 de ani, in care m-am acomodat cu mine si am dus o lupta cu sinele. Am cautat sa ma schimb, sa nu mai fiu,  de atatea ori, incat Eul meu s-a plictisit si mi-a scos in fata prin metode mai mult sau mai putin dureroase, ca frumosul din mine exista, ca ce e urat si frustrant mi se datoreaza pe deplin, si ca oamenii din viata noastra vin si trec in functie de felul in care noi traim, ne comportam si gandim. 
Stiu sa ofer iubire si iubesc oamenii , natura si tot ce ma inconjoara.
Am iubit oamenii dintotdeauna, si de cele mai multe ori am avut asteptari nerealiste de la ei. Am invatat sa nu astept, ofer si este suficient.

Momentul de cumpana din viata mea a fost incununat de satisfactii si impliniri sufletesti atat de mari, incat am uitat de durerea si suferinta fizica ce m-a doborat atunci. Am simtit cum destinul imi joaca o carte norocoasa, si asa cum am stiut eu sa iubesc din prima zi de viata, de data asta m-am simtit iubita. As putea spune ca Dumnezeu mi-a trimis ingeri cu chip de om, cu viata pe Pamant, cu destine omenesti , cu dramele si suferintele lor terestre, care sa vada prin ochii mei ....dincolo.

Palme

...din suflet spun ca ma fascineaza oamenii
Ies pe strada si ma plimb, prezenta fiind in actiunile mele , si analizez trecatorii in slow motion, urmarindu-le chipurile. Cam triste.....
Un zambet rar, uneori imi face ziua mai buna.
Cat de mult admir oamenii simpli. Stii de ce , prefer simplitatea? pentru ca e foarte complicata.  Pentru ca omul cu viata grea, necazuri, si cu buna-credinta se creioneaza in puterea exemplului. Pentru ca are o ambitie de fier si o vointa nemarginita pe care cei binecuvantati din punct de vedere material, nu o posed. Simpli si necajiti isi cara sacii greoi dupa ei, zi de zi valorile si speranta la o viata mai buna . Pentru ca ei sunt pur si simplu multumiti cu ceea ce au, si nu ravnesc la mai mult decat spiritual.
E cea mai speciala palma pe care viata mi-a dat-o.....oameni necajiti in jur, chinuiti, si care mereu s-au ridicat de jos SINGURI. Atat de conectat sa fii cu Sinele? cand altii il pierdem mereu? ...ma intreb adesea...

Nu imi plac...

....stiu una si buna. Nu imi plac oamenii ascunsi, care par ca spun atat de multe despre ei si totusi atat de putine.
Nu imi plac oamenii care vin numai la nevoie
Nu imi plac oamenii duplicitari
Nu imi plac oamenii individualisti (egoisti)
Nu imi plac oamenii care migreaza dupa interese
etc etc

  Era o perioada cand efectiv atrageam oameni nebuni, si la propriu si la figurat, dar atat de nebuni incat ma intrebam cat de nebuna sunt eu . Citesc des ca atragi ceea ce esti, si sincer incepusem sa ma sperii. In acea perioada, toata lumea avea probleme, toti acesti nebuni, aceste glume, de la care am invatat eu cat de intreaga sunt defapt, aveau probleme. Nu era suficient faptul ca labilitatea isi facea simtita in viata mea pe toate planurile. Cat a mai durat acea vreme, incepusem sa cred ca toti au cate o problema, mai mica sau mai mare, si oricat de sociabila oi fi eu, parca abia incepusem sa cunosc si eu cum sta treaba cu oamenii astia, cum sunt ei defapt, ce transmit, si ce concluzii ar trebui sa trag. Eu cred ca fiecare persoana cu coloana vertebrala are in spate un saprofit nebun, care nu vrea sa faca nimic sa iasa din starea asta, care se plange incontinuu indiferent daca ii merge rau sau bine, pentru care corabiile sunt mereu scufundate si pentru care nu exista nimic pozitiv in existenta asta.
 As mai vorbi dar m-am plictisit...eu provoc universul, nu mai doresc oameni nebuni in viata mea.

8 ca de primavara

...oamenii au multe de spus, parca sunt nevorbiti.
Azi dupa atat de mult timp, a iesit soarele. A fost mituit de zambetele noastre, de toate florile din lume care sunt rezervate pentru noi , femeile. Oare de ce este nevoie de o zi, pentru ca barbatii sa fie delicati si gentili? eu nu vad sa fie asa mereu, ma refer aici la majoritatea, pentru ca bineinteles exista exceptii evidente. Am stat de dimineata prin oras si am sesizat vanzatorii de iluzii, de cadouri si de vise, urland pe strada ca si cum viata lor ar sta in kitch-urile pe care ard de nerabdare sa le vanda.
 Caldarari pe trotuare inghetati si infrigurati, ca de', cu o raza nu s-a facut primavara, cu cafele in mana si promisiuni de promotii, ocupa peisajul trecatorilor grabiti sa vada unde sunt zambilele mai ieftine, caci ghiocei mai rar am vazut.
 Astazi si de Valentine's Day zaresti tineri pe bordura imbracati la patru ace si cucoane coafate cu blanuri si ochelari de soare. Unii asteapta cate o fata , altii cate doua, cine stie. Important e ca e orasul impanzit de cetateni, ca de Craciun, doar ca e putin mai cald si nu mai vedem brazi inghesuiti prin piete. Eu m-am trezit dimineata cu un trandafir pe perna ( fericire suprema), dar nu se intampla asta doar de 8 martie, ci mai mereu.
Va urez o zi cu soare, revelatiilor feminine din viata mea.
Ii urez mamei mele sa fie, ca sa fiu si eu.
De ziua ta mamico, ai mereu inima mea.

Momente si atat

Ma regasesc aici intr-un alt moment...si cum toate sunt diferite aveam pagina deschisa si degetele nelinistite....simteam niste chestii de ceva timp si realizez ca inca mai am momente de neliniste, momente in care imi pasa, in care ma atasez.....si chiar momente cand sunt impietrita. Cu siguranta e o noua metoda prin care mai descopar cate ceva despre mine...
.....am sesizat de ceva timp ca imi pun limite in ceea ce priveste socializarea...ma refer la cea afectiva. Ma apropii de oameni atat de usor, si parca prea greu. Apoi in mintea mea apare povara eternului deranj si dorinta de distanta. Nu stiu de ce ....poate ma subapreciez si am senzatia ca devin secanta pentru oameni la un moment dat, apoi din teama de abandon, apoi din teama X si Y si Z. De la temeri plecam, si la ele ajungem. Eu una imi asum mereu riscul unui abandon etern....prea multe dezamagiri si totusi nu gasesc contributia mea in ele, cu siguranta din subiectivism, din inconstienta sau cine stie.....
..apoi vine momentul acela in care dau de oameni care imi seamana mult....si usor usor senzatia de unicitate dispare, desi in felul nostru suntem toti unici. Poate chiar asa e, atragem ceea ce suntem, ceea ce simtim....acum realizez cat de hidos si imatur era interiorul meu mai demult , si atitudinea de Eva cea ispitita venea din jur si de la oamenii de care eu ma inconjuram.
..si cum viata asta e construita pe etape si nivele ale existentei, cred ca mai urcam si mai cadem . Eu una imi stiu perioadele gri, dar si pe cele curcubeu, si de cand recunosc faptul ca oamenii nu isi doresc fericire, ci ceva ce nu exista inca, nedefinit, efemer si ambiguu , devin mai constienta ca fericirea se afla in lucrurile mici, in noi si atat. Oricum suntem defecti, asta fara doar si poate, pentru ca numai un om absurd cauta lucruri absurde, cand defapt depinde doar de chestiuni palpabile.
Am mentionat pana la saturatie ca suntem atarnati de un fir atat de fin, si nu e aur , ci e mai pretios, nu se cumpara cu bani, se tine cu sentimente, cu noroc si in primul rand apartine Divinitatii.
Punct.

Singuri

....foarte multi oameni sunt singuri, unii sunt, altii doar se simt .
Si eu ma simt singura adesea, am o familie mare dar imprastiata, nu detin apartenentia la nicio generatie , mai mult sau mai putin. Singuratatea asta totusi, e undeva in noi oamenii, si incercam sa o suplinim cu diferite alte activitati: cumparaturi, iesiri, banii cheltuiti, expunerea vietii in public, si cu toate astea, simti ca se schimba ceva? din exemplul personal, schimbarile vin daca esti pregatit pentru ele si daca inveti sa te iubesti, sa te apreciezi, si sa realizezi ca traiesti pentru tine exclusiv.
  Zi de zi raman cu un gust amar... intalnesc oameni nemultumiti de propria lor conditie, nefericiti si deteriorati. Partial ma numar si eu printre ei, caci fericirea absoluta o caut dar nu am gasit decat o mica parte din ea. Ceea ce detest cel mai mult, este ca acesti oameni sunt atat de degradati, incat comportamentul lor vis a vis de persoanele din jur devine de nesuportat. Cauti sa ii ajuti, sa fii alaturi de ei, si devii usor si sigur un pion bun de atacat. Acest lucru l-am patit de nenumarate ori, si cu siguranta nu se va opri curand. Nu am scris mult despre asta, pentru ca odata cu aceste experiente, raman seaca si lipsita de orice chef sa ma adun si sa descriu situatia intr-un mod inspirat. Stau si ma mir, si astept sa treaca vremea sa ma scutur .
Pana la urma suntem singuri.....

La multi ani , EU !

Noapte buna si La multi ani !
da...azi e ziua mea....cam de un sfert de ora am implinit un sfert de secol. Ce chestie. Am decis sa astept momentul asta important si intim pentru mine, sa pot sa-i multumesc Domnului ca m-a adus pana aici sanatoasa, plina de resurse si cu persoanele cele mai dragi mie , alaturi. Aceasta multumire o fac pentru ca, de ceva timp, aud de tragedii , de oameni necajiti, bolnavi, etc. Simt ca pana acum , copil fiind, am fost protejata de lucrurile acestea, iar viziunea mea vis a vis de ele era indepartata. Eu, din spatiul meu ermetic si inghesuit nu am gasit iesirea decat acum, si m-au lovit asa toate in fata ca o galeata imensa de apa rece. Odata cu aceasta raceala, am simtit o maturizare brusca si multe multe temeri aruncate catre mine. Parca ma asteptau sa ies, sa ma navaleasca. Acum stiu ca am si eu parte de ele ca orice om care are experientele sale. Recunosc si admit faptul ca ceea ce consideram eu ca fiind probleme, erau defapt niste iluzii puerile , stricate, marcate si aruncate. Acum nu le regret, ele m-au facut sa ajung aici. Nu am crezut vreodata ca am sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru momentele urate in care am plans, pentru oamenii care i-a trimis la mine sa ma faca sa sufar si sa-mi iau palmele bine-meritate ca sa invat niste lectii pe care la scoala nu mi le-a predat nimeni , niciodata.
 Multumesc celor care imi ofera afectiune, iubire, care ma fac sa zambesc. Nu are sens sa multumesc acum si celor care imi vor raul, mai astept vreo 10 ani sa ramana ce e mai bun din asta si apoi am sa reevaluez situatia. Imi doresc sanatate cu carul,  ambitie si spor sa realizez ceea ce nu am reusit pana acum din nesiguranta, comoditate si descurajare. Am nevoie de oameni sa ma critice, sa fie mai buni ca mine, si toate acestea adunate sa ma faca intr-o zi sa ma vad cea mai buna. Imi doresc calitate, nu cantitate, atat la oameni cat si la lucrurile materiale din viata mea. Incep sa devin femeie.....
Punct.

Am inchis

Viata e un cerc inchis....l-am inchis cum am promis.
Cate am descoperit despre mine si despre noi in ultima vreme. Am crescut atat de repede si am senzatia ca intr-un sens bun, sunt alt om. Mi-am intarit slabiciunile, si desi mi-au mai ramas cateva...am luat fraiele celor mai hidoase forme si le-am modelat cu lumina sa ramana asa. Nu am scris mult pentru ca nu stiam ce sa scriu. Descopar pe zi ce trece cat sunt de putrezi si de "degeaba" oamenii pe langa care traim. Cat de adanc si-au inchis valorile si calitatile , aproape ca nu mai sunt vizibile. M-am descotorosit de "uratul" din zona mea atat cat am putut. Imi doresc bine, bunatate si frumos. Nu-mi pasa cat de mult noroi e in jur.
Oamenii sunt surzi si muti si saraci, dar in saracia lor, unii sunt atat de bogati incat si aurul e ieftin. Insa, multi oameni sunt ieftini, si se cred atat de scumpi incat cei 2 lei pe care ii valoreaza, este aur pur.
Punct.

Prima.

 Prima postare pe anul asta...La multi ani ! mie si tie si tuturor care au pasit in noul an, mai veseli sau mai tristi, cu prietenii, cu familia sau singuri....minunea este ca existam si ca suntem aici, fie ca ne distram sau stam pe facebook, sau vorbim cu persoane dragi, ca ne imbatam , ca ne e cald sau frig.....in aer e o ploaie de emotii si sentimente mai mult sau mai putin deslusite.
 Se facea ca la ceas de taina, inainte de Anul Nou, ma suceam ca o spirala nedumerita, caci nu simteam nimic. Ci doar ca e o seara putin mai speciala, cum ar fi ca nu ar trebui sa adorm devreme, sa beau o sampanie buna pe la ora 00, dar nimic concret sa ma scoata din apatie si sa ma puna pe picior de distractie. Nu prea am patit dinastea la viata mea , dar e clar ca schimbari se produc si pe la mine de ceva vreme, inclusiv in obiceiuri....caci zicala old habbits die hard se cam departeaza de persoana mea.
M-am cuibarit acasa. Poate asa a simtit sufletul meu.
Astept un an mai bun, caci 2013 mi-a lasat niste rani de inchis
Punct.