Dupa

Au inceput fulgii sa creasca...
Dupa ce s-au hranit suficient cu afectiunea norilor impunatori si-au inceput fuga disperata in cercuri inexplicabile
Un dans tribal din care ia nastere zapada...
A trecut Craciunul de anul acesta si, sentimentele s-au sfaramat la gandul ca abia abia am simtit ceva. Mereu de sarbatori imi doresc sa fiu din nou micuta pentru ca pe vremea aceea mirosul de brad si colindatorii ma fascinau. Astazi insa devin din ce in ce mai dezamagita. Craciunul va fi an de an si este timp sa revenim la idei mai bune.
Voiam sa scriu acum ceva timp in avans despre cum are de gand sa fie anul acesta de sarbatori insa, lasand la o parte intrevederile cu vechi prieteni si chestiuni de genul asta ...ma rezum la cuvantul "sec".
A fost o atmosfera murdara pana aseara, masinile murdare si la fel si picioarele noastre undeva pana pe la genunchi. Nu exista sa nu dai de cate o pata de noroi pe unde nu te asteptai si culmea e ca si sufletul omului se inunda incet incet cu astfel de pete....pana ce revarsa de rautate. Zi de zi ma lovesc de rautati....daca spui cuiva ceva indiferent de e bun, rau, te ataca. OOkey, atunci realizez ca frustrarile sunt din ce in ce mai mari si complexele se amplifica in asa fel incat omul nu mai ajunge sa faca diferenta intre o idee cu substrat pozitiv si una cu substrat negativ.
Neinteresant pentru mine, atata timp cat eu am puterea sa le diferentiez
Poate am scris cam dur...insa pana aici Punct
am sa continui

Vând soarele...de Moş Nicolae

A nins acum câteva zile...
Ieri a nins şi azi va ninge....
Poate va ninge şi mâine dacă soarele va vrea....să-se-ascundă încet şi molcom într-o ceaşcă de cafea
Aşteptam demult momentul, să încerc să mă răzbun
Pe o vreme aşa surdă şi pe frigul cel bătrân

Sfidam clipa când zăpada o să-mi facă-n ciuda mie
Îngheţând în poze albe frânturi din copilarie
Nu-mi dă sanie sau joc
Nu-mi dă bucurii trecute...care le-am inchis pe rand, transformate-n hârtii rupte

Şi mi-a nins şi-n păr şi-n suflet
Şi pe inimă puţin....atât cât sa-mi doresc aroma aburilor de vin

Mi-amintesc de Moş Nicolae ....un bătrân cu mantie invizibilă care se putea strecura prin gaura cheii, geamuri şi spaţii mici. Mă întrebam adesea cum se inţelege el cu Moş Craciun şi de ce au convenit ei sa ofere daruri separat cand distanţa dintre ei e atât de mică. Mi-i imaginam pe amândoi stând în jurul unui foc slab...unul mai tânăr ca celalalt , unul îmbracat mai excentric altul mai domol. De asemenea mă întrebam de ce Mos Nicolae are o pasiune pentru eterna pereche de papuci. Ar fi putut forte bine să ofere cadouri în haine sau în glugă, şi de ce trebuia mereu să ne lustruim ghetele cu care veneam de la sanie. De ce i-ar fi displacut moşului ghetele ude sau inămolite....ma gandeam aşa în mintea mea de copil că, oamenii săraci nu îşi cremiuesc mereu papucii...şi în cazul acesta noi am fi discriminaţi...Eram în stare sa stau la pândă să vad daca îmi sunt depăşite limitele imaginaţiei infantile, însă mereu adormeam si mă trezeam cu darurile în ghetuţe indiferent de comportamentul afişat în acea perioadă. Aveam un sentiment că moşul mă simpatizează mai mult şi că sunt o norocoasă pentru că nu mi-a trecut nici o nuieluşă pragul ....până când am aflat că Moş Nicolae este materializarea sentimentelor părănteşti , a darurilor cumpărate din suflet de la părinţi indiferent de gradul ce cuminţenie.
Am fost cam dezamăgită...consider că am aflat prematur ....

Mi-a nins aseara in par...
Cand spuneam ca nu a nins inca , parca m-a ascultat cineva de sus si a inceput sa cearna
Nu-i vad rostul si bucuria decat de sarbatori si de Anul Nou....in rest atmosfera devine cenusie si miroase a Iarna pe ulita, mirosul ala pe care ni-l imaginam cand citeam poezia aceea lunga
N-am avut parte de ulita, ci numai de strazi circulate si batucite de diferite forme si urme de ghete care fac zapada sa dispara....curand nu vom avea unde sa ne dam cu saniile pentru ca talpile alea ne macina ca oameni
Pas cu pas...