Buna A, cum e la 18?

Te lasam sa pleci oricum....eu nu leg cu noduri sforile intregi

E liber cel ce ma tine de mana.

Libera si eu in agonia mea temporara....

Buna A, cum e la 18? crud destinul si potrivnica soarta ar spune o atitudine de victima. Din alta perspectiva, mergem spre Alpha...o femeie vie si vibranta, cu forte noi, multe experiente dureroase si bine batatorite. Am crescut si inca mai am. Pot sa fac prostii si sa ma bucur de ele...liber. Cu liber-arbitru . Mi-e frig des si important e ca am grija singura sa ma incalzesc. Nu caut pe nimeni noaptea in somn si imi desfac fermuarul tot eu....fain nu?

Fain sa nu astepti nimic de la nimeni si bucuriile alea mici sa fie spontane. Uneori ma mai doare cate ceva dar accept si imbratisez asta, Pana la urma asa existam, sa simtim si bunele si relele. Suntem fiinte emotionale si apartinem eterului, de acolo ne hranim , de la oameni invatam,  desi uneori simt nevoia unei izolari cretine si atat de sociale. Ma cred o Venusiana complexa, inca incerc eu pe mine sa ma cunosc in toate aspectele. Fac descoperiri si de unele ma bucur, pe altele le regret si as arunca si mai mult pamant peste ele decat am gasit. Incerc sa recunosc, parcursul meu a fost plin de piedici si anevoios. Am parasit pestera in care am locuit ani de zile fara sa realizez ca acolo undeva este o lume mare si urata care ma astepta cu buzduganul la usa parca sa ma loveasca rau....si eu care am crezut mereu ca am luat loviturile prea de mica. M-am inselat si uneori ma amuz. Nu prea exista termene de comparatie intre tipurile de dureri sau bucurii, sau lovituri sau ridicari.....fiecare se preteaza pe un anumit nivel de cunoastere, maturitate si eveniment. M-am rugat ani de zile de mine sa imi acord rabdare, sa fiu indulgenta si sa ma accept fara sa ma mai caut sau sa ma mai doresc perfecta....pana la urma cine doreste o femeie prea perfecta careia sa nu ii reproseze nimic? Muncesc mult cu mine pentru ca am dat libertate fluturilor mei, viselor si dorintelor.....

Bariere

de ce punem bariere? si el si ea si eu si tu...noi cu totii ...de ce nu ne mai iubim cum faceau altii odata? tanjim si ne dorim atat de mult si totusi habar nu avem....

de ce traim in lumea asta a optiunilor si a incertitudinii permanente? cineva te trage de o mana si tu il/o impingi departe cu amandoua. Asta vad ! 

de ce lasam temerile sa ne faca de plastic....se cheama dezumanizare.....ne rupem bucati si ne impartim tuturor si in acelasi timp nimanui. 

O sa ne obisnuim singuri si pustiiti, si o sa ne multumim placerile carnale, prin niste trupuri care isi trec veacurile si dispar in timp. Nu ramane nimic din ele, le hranim in van in timp ce sufletul si spiritul nostru varsa lacrimi peste care calcam si le bem doar de sete. Ce ati facut cu bunatatea, iubirea si sentimentele curate? oamenii au stricat cuvintele, sensurile si definitiile. Au stricat romantele vechi alea in alb negru caci atat a ramas. Mintea mea umila inca naste sperante adanci ca exista in lumea asta persoane care se tin de mana si vibreaza la unison....totul e pierdut in rest. 

Trist