Fluturi in gradena

...stiti aia cu depresia post vacanta? aia e !
Momentul ala cand te impiedici ca o adolescenta si incepi sa razi din absolut orice...cand sari din pat cand auzi muzica preferata, cand citesti o carte care ti se pare prea buna sa o lasi sa iti scape din mana...maama si ies mii de fluturi din gradena, fluturi straini care-mi fac degetele sa joace si zambetul sa-mi tresara. Momentul ala in care gandirea ta se rupe pe ritmuri orientale si nu ai decat o imagine fixata in minte, pe care nu ti-o poti sterge pentru ca efectiv nu doresti. Dualitatea asta umana...joaca feste. Cand esti in alta lume si te simti liber, atat de liber incat aproape esti stapan pe tot ceea ce este in jur. E o libertate dorita si ravnita , pentru ca energia din jur e atat de mare si multa incat nu vrei sa te intorci la constrangerile tale, la responsabilitati si la mediul imbacsit in care suferim vrand nevrand cu totii. Cota de fericire pe care am atins-o e noua...necunoscuta si totusi deja o iubesc, imi place la nebunie si imi dezlantuie toti fluturii. Imi elibereaza toti porii de tensiune, pana la constientizare cand incep sa ma intristez....si asa tot pendulez, si ziua si noaptea.
Sunt in viata asta atat de multe momente si energii care te pot arunca in alta lume, incat cu mana pe inima spun ca niciodata nu exista NICIODATA, cred ca am invatat sa nu mai judec oamenii care fac ceea ce le spune inima, desi uneori nu ma pot abtine, pentru ca deseori nu fac ceea ce simt din teama de a nu risca...si tot asa.
Mi-a fugit pamantul de sub picioare putin si deja vad alta latura a sforii de care stau agatata, alt perete al cartonului in care sunt ferecata, alt desen al figurii geometrice necunoscute...si tot asa. Oameni noi, figuri noi, culturi noi. Mi-a intrat in sange o pasiune noua, cea de a iubi oamenii. E o pasiune pe care am decis sa mi-o asum , pentru ca am realizat ca asta e o menire a noastra pe care nu o indeplinim asa cum trebuie. Noi nu ne iubim, ne complacem, ne obisnuim, ne uram, ne invidiem dar ....unde e iubirea? ce e iubirea? intreaba-ma acum....apoi peste 5 ani....si peste alti 5 si tot asa...si iubirea mea va capata alt sens si alta vechime, incat nici eu nu voi sti niciodata. Stiti momentele acelea cand credem ca toti oamenii sunt buni? oare face parte din maturizarea noastra sau...e doar chestia ca vedem doar partea plina a paharului? am sute de intrebari fara raspuns tocmai acum...
Am amestecat de tot si de toate....vremea schimbarilor in bine e aici....ASK

Eu sunt omul...

...acele momente in care faci rezumatul vietii intregi, o imparti in pasi mici si iti dai seama ca puteai sa faci multe...dar nu ai facut-o niciodata....e un moment in care de cele mai multe ori ai vrea sa te nasti din nou, sa-ti dai restart poate, sau sa strangi tot ce e rau si sa doresti sa faci numai bine...
Eu am adesea sentimentul ca m-am ratat ca fiinta....am evoluat ca spirit dar , omul din mine e adesea trist, suparat pe sine, si crede ca e timpul pierdut . Eu...uneori simt ca mi-am pierdut visele , sau poate nu am stiut sa cer ajutor atunci cand a trebuit , un ajutor sa ma ghideze, sa ma lumineze sa nu iau decizii gresite...si totusi pe acelea le-am luat. Stiu ca...suntem mereu in cautarea fericirii si ca defapt acesta e scopul pe Pamant, dar conchid simplu...fericirea sta in cele mai mici lucruri din lume, in iarba verde , in campii intinse si flori marunte, in soarele care scalda pielea, in ploaia din geam, in fulgii tembeli care mor prea repede, in vorbe frumoase si bilete lipite cu "smile" ...si trandafiri uscati de la oameni dragi.
Eu...am invatat sa ma bucur de toate astea, am invatat sa cer putin si poate ma bucur prea putin. Mi-am inchis in mine undeva adanc maretia , realizarile ce mi le doream si iluziile pe care le aveam de mica, si azi mi-e greu sa le scot de acolo si sa le imprastii in lume ca pe un sclipici colorat...defapt asta si contin, sclipire multa, talente, creativitate si momente sensibile pe care le-am trait singura si pe care mi-a fost teama sa le impartasesc din diverse motive,
EU sunt uneori omul care zambeste mult, daruieste mult, dar se bucura prea putin...pentru ca inca spera in visele lui, si pentru ca nu crede ca mai are timp....timp de ele

Fii TU !

Ce doresc oamenii defapt de la viata? si cand spun asta nu ma refer la chestii gen masini, case, si calatorii. Ma refer la scopul si sensul vietii. Trairea si visarea deopotriva....

Voi ati sesizat ca adesea traim pentru cei din jur dar foarte rar pentru noi insine? mereu incercam sa multumim persoanele cu care convietuim. Suntem legati emotional de ei si ne temem sa luam decizii pentru noi. Si in acest cerc vicios ne invartim, cu totii. Cedam in fata familiei, cedam in fata prietenilor sau a celor pe care ii consideram prieteni....ceea ce este grav e ca nu cedam niciodata in fata noastra. Nu facem compromisuri pentru noi, iar daca indraznim sa o facem, avem remuscari. De ce?
La intrebarea asta ar trebui sa raspundem cand ne trezim dimineata si ne decidem ce o sa facem mai departe. De regula ne straduim sa ne punem cat mai bine masca. Fie ca o facem de frica, din timiditate, din teama de a nu fi judecati, abandonati , adesea parem ceea ce nu suntem. Si putini constientizeaza ca fac acest lucru, ca sunt prinsi in aceasta capcana.
Am cunoscut de multe ori oameni frumosi, care vorbesc frumos si cald, care emana sinceritate, dar care au totusi o masca pe care o afiseaza cand ies in lume, in loc sa-si arate chipul, sa se joace cu el in diverse moduri si sa caute sa se faca placuti prin ceea ce sunt cu adevarat. Pai ...asta inseamna sa te devalorizezi, sa nu-ti dai dreptul sa fii tu insuti, chiar daca nu stii sa scrii corect, chiar daca ai chip imperfect, chiar daca ochii sunt caprui si nu albastri....sufletul e unul si e pacat sa-l patezi cu sclipici de la mastile uzate ...

Cam asta am avut de spus azi.

Profund

      Astazi am sa vorbesc despre lucrurile profunde. Pentru ca eu insami sunt o persoana profunda. Asta inseamna ca detest superficialitatea si stratul de deasupra in care se imbraca unii . Majoritatea din jurul meu vad ca adopta acelasi "outfit". Nu stiu daca lucrul acesta ar trebui sa ma bucure, sau sa ma sperie. Am sa vad pe parcurs....momentan ma simt unicat de buna pentru lumea asta. Si nu spun asta intr-un mod arogant, ci prin "unicat de buna" putem intelege, proasta, sentimentala, boema, profunda etc. Ador emotiile pozitive. Prin ele traiesc. Fie ca rad sau ca plang, fie ca vad o persoana in care ma regasesc sau, una pe care nu o sufar, ideea e aceeasi, de la toti avem ce sa invatam. Partea proasta este ca, de ceva timp rar mi-e dat sa admir pe cineva, sa invat ceva nou despre mine si despre oameni. Oamenii sunt problema. Au devenit rai,....
Unde este inima dragilor? Inima e vanitatea, banul, puterea, infatuarea si aroganta. Nasul in vand fara realizari se toceste. Realizarile se fac prin munca, sacrificii si suferinta. Realizarile inseamna experiente placute, dar de cele mai multe ori neplacute.
Ma intreb unii pe cine doresc sa impresioneze. Universul e treaz, el nu doarme, si iti da uneori cate o palma sa nu uiti unde si cine esti.
 C'est la vie.
Pacat ca dispar valorile, e regretul vietii mele de pana acum. Profunzimea e ceea ce da culoare personalitatii umane.
 Oameni mici , subtiri si goi.

La multi ani, Eu !

Azi e ziua mea. Da...astazi am 26 de ani si -26 de greutati pe spatele meu. Azi de dimineata m-am trezit in saruturi si imbratisari , cu telefonul zornaind din timpul noptii. Unii ma iubesc, dar si eu pe ei. Azi, mama mi-a spus ca ma iubeste si mi-a lasat o urma de ruj pe fata in timp ce ii simteam parfumul ei..... de mama care acum 26 de ani s-a bucurat si a multumit lui Dumnezeu pentru darul cel mai de pret din viata ei. Azi tata mi-a scris o scrisoare de admiratie, de viata, de suflet. Azi....la multi ani din nou sufletul meu tanar !

"Draga mea ANDRA,
Nu demult, mama ta şi cu mine ,vorbeam ce sfaturi de viata sa-ti dam azi! Dar ne-am dat seama ca la acesta aniversare nu putem da sfaturi dar putem sa-ti transmitem gnidurile noastre fiind siguri ca le vei recepta. Viata are sensul ei lasat de DUMNEZEU in care te rog sa te increzi zi de zi , ceas de ceas, clipa de clipa! Cind vei fi cazuta in fata unui esec , cind gindurile negre te vor napadi vei stii ca noi suntem linga tine, iar singura ta sarcină este să ştii adânc în sufletul tău că eşti demnă de interes.Cind vei fi singura daca crezi in tine asa cum credem noi în tine si in valoarea ta, vei fi atrăgătoare în cel mai important sens al cuvântului: vei avea succes , vei atrage un băiat care este deopotrivă capabil de interes, dar și de dorință de a-și petrece viaţa investindu-l în tine.
Nu-mi pasă că îşi aşază coatele pe masă cind maninca, daca citeodata e cu capul in nori atâta timp cât e absorbit de felul în care nasul tău se încreţeşte când zâmbeşti.
Nu-mi pasă dacă nu are aceleasi preocupari ca ale mele, câtă vreme se joacă cu copiii pe care i-ai dăruit.
Nu-mi pasă dacă nu este interesat de bani, atâta timp cât îşi urmează inima şi ea îl conduce întotdeauna la tine.
Nu-mi pasă dacă este puternic, atâta timp cât îţi oferă sufletul lui ca sa ajunga la inima ta.
Nu-mi pasă cu cine voteaza la alegeri, atâta timp cât te alege pe tine să cistigi cu onoare un loc casa lui și în inima lui.
Nu-mi pasă de culoarea parului lui, atâta timp cât pictează tabloul vieţii voastre în culorile răbdării, sacrificiului,dragostei işi duioşiei.
Nu-mi pasă dacă este ortodox sau catolic , câtă vreme a fost crescut să aprecieze pe Bunul Dumnezeu.

Aşa că, micuța mea, dacă o fi să dai peste un astfel de bărbat şi eu cu el nu vom avea nimic în comun, nimic de impartit, vom avea totuşi în comun cel mai important lucru: pe tine.

Al tău etern interesat bărbat,
Tata"

....si toate astea fiind spuse, astazi ma simt printesa.