Si eu ma simt singura adesea, am o familie mare dar imprastiata, nu detin apartenentia la nicio generatie , mai mult sau mai putin. Singuratatea asta totusi, e undeva in noi oamenii, si incercam sa o suplinim cu diferite alte activitati: cumparaturi, iesiri, banii cheltuiti, expunerea vietii in public, si cu toate astea, simti ca se schimba ceva? din exemplul personal, schimbarile vin daca esti pregatit pentru ele si daca inveti sa te iubesti, sa te apreciezi, si sa realizezi ca traiesti pentru tine exclusiv.
Zi de zi raman cu un gust amar... intalnesc oameni nemultumiti de propria lor conditie, nefericiti si deteriorati. Partial ma numar si eu printre ei, caci fericirea absoluta o caut dar nu am gasit decat o mica parte din ea. Ceea ce detest cel mai mult, este ca acesti oameni sunt atat de degradati, incat comportamentul lor vis a vis de persoanele din jur devine de nesuportat. Cauti sa ii ajuti, sa fii alaturi de ei, si devii usor si sigur un pion bun de atacat. Acest lucru l-am patit de nenumarate ori, si cu siguranta nu se va opri curand. Nu am scris mult despre asta, pentru ca odata cu aceste experiente, raman seaca si lipsita de orice chef sa ma adun si sa descriu situatia intr-un mod inspirat. Stau si ma mir, si astept sa treaca vremea sa ma scutur .
Pana la urma suntem singuri.....
