Bla

Privesc lumea cum se stinge ca o lumnare-n geam....
Aburi in ferestre aievea , asteptand flacara sa-si dea ultimele zvacniri de lumina si caldura. Are el grija condensul, sa o stinga oricum. Incepe sa fie iarna in sentimente si sa lase in urma cenusa
A apus soarele cand in mod normal nici nu ar fi trebui sa se mai arate in zilele cand astrele sunt inghetate
Nici nu a nins inca......

Sistem defect

Toamna superba...
Asa am decis sa imi materializez ultimele trairi, in sute de incremeniri ...natura. Vie sau moarta ea creeaza tabloul perfect. Alte culori decat cele de anul trecut, fura privirile naive care au uitat sa adulmece frumosul . Nu am acum inspiratie sa scriu frumos cum imi iesea adesea...m-am zdrobit putin. Timpul nu mai sta in loc pentru mine , sa-mi dea voe sa-mi desfasor emotiile din cand in cand . Stau adesea pe geam si astept sa inghete minutul , cu fiecare grad ce scade in termometru. Imi pregatesc sufletul pentru iarna , si vreau sa-mi golesc adunarile pentru a face loc unor bucurii care anul asta par mai importante ca oricand.
Maini goale ce asteapta ploaia am intins in pervazul vechi.....asa fac peste tot. O ploaie de revelatii noi. Ambiental si surd mi se pare acum momentul de liniste....pentru ca nu fac decat sa rasfoiesc niste pagini de stiinta care de cele mai multe ori ma depasesc. Parca imi pierd stilul si felul...as da orice sa simt in fata niste lovituri de la viata care sa-mi starneasca elanul.
Ma confomez intr-un limbaj strain si greu de tradus de catre altii, ma rog sa scap si sa revin in eternul meu de altadata.
Dezechilibru total
Abia ma citesc eu...ma mai citeste cineva? Pierd controlul pe o tonalitate inalta, muzica incepe sa o ia razna .... asi da orice sa revad episoadele mele preferate din romanul propriu si personal....dar se pare ca si prezentul face parte din el
Aberatii....ma joc acum cu o frunza pe care am ucis-o de ani buni intr-o carte veche....

Esecuri

Suntem sortiti esecului oricum....
Asa cum intr-o toamna ciudata visul frunzelor de a ramane atarnate pe crengi a esuat
Ca o nava in larg ce-si ridica ancora sa ajunga mai repede pe Pamant....

Bate-mi frunza-n par sa simt ca exista vant
Si fapte de om sa simt ca dor
Si-atunci am sa ma zbat mai rau ca oricand sa ma gasesc

Aiuristic si contemporan
Imi vin adesea noi trairi
Gandirea e eterna si corpul e strain de ea...
Nu-i asa?

Omagiu

Enigmatici si cuminţi
Terminîndu-şi rostul lor
Lîngă noi se sting şi mor
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost
Şi fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decît noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumînări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.

E pămîntul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa
Fata mea şi fiul meu
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetïţa mea!

Adrian Paunescu