Toamna superba...
Asa am decis sa imi materializez ultimele trairi, in sute de incremeniri ...natura. Vie sau moarta ea creeaza tabloul perfect. Alte culori decat cele de anul trecut, fura privirile naive care au uitat sa adulmece frumosul . Nu am acum inspiratie sa scriu frumos cum imi iesea adesea...m-am zdrobit putin. Timpul nu mai sta in loc pentru mine , sa-mi dea voe sa-mi desfasor emotiile din cand in cand . Stau adesea pe geam si astept sa inghete minutul , cu fiecare grad ce scade in termometru. Imi pregatesc sufletul pentru iarna , si vreau sa-mi golesc adunarile pentru a face loc unor bucurii care anul asta par mai importante ca oricand.
Maini goale ce asteapta ploaia am intins in pervazul vechi.....asa fac peste tot. O ploaie de revelatii noi. Ambiental si surd mi se pare acum momentul de liniste....pentru ca nu fac decat sa rasfoiesc niste pagini de stiinta care de cele mai multe ori ma depasesc. Parca imi pierd stilul si felul...as da orice sa simt in fata niste lovituri de la viata care sa-mi starneasca elanul.
Ma confomez intr-un limbaj strain si greu de tradus de catre altii, ma rog sa scap si sa revin in eternul meu de altadata.
Dezechilibru total
Abia ma citesc eu...ma mai citeste cineva? Pierd controlul pe o tonalitate inalta, muzica incepe sa o ia razna .... asi da orice sa revad episoadele mele preferate din romanul propriu si personal....dar se pare ca si prezentul face parte din el
Aberatii....ma joc acum cu o frunza pe care am ucis-o de ani buni intr-o carte veche....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu