Vorbim din nou despre oameni. Cred ca fiecare din noi iubeste oamenii, mai mult sau mai putin, in atatea mii de sensuri pe care mintea abia le recunoaste. Asi spune ca in viata oamenii trec prin porti ca de metrou, ai biletul, intri...si la fel de bine iesi.
M-am plans de multe ori de oamenii care au trecut prin mine fara sa le pot conserva mireasma. Atat de rapid incat nu stiam daca a trece mai departe inseamna a uita, sau pur si simplu nu am apucat sa ma bucur de ei. Regrete exista mereu si cum timpul are grija sa creeze o chimie secreta ramai prins undeva in spatiu si ti se permite sa alegi. Nu stiu ce am ales, cert este ca in formele alea neintelese de mine si mai putin evidente am reusit sa ma infasor in oameni frumosi, oameni lumina, oameni noi.
Citeam in urma si din nou m-am pierdut intr-ale mele, acelea lumesti, incat scriu atat de rar de parca nu asi mai avea trairi. Am mult mai multe ca pana acum insa imi vine greu sa le desprind din mine si sa le asez aici. De multe ori am senzatia ca orice facem e o melodie dintr-un pian ...alb, negru, alb ,negru.
.....ei s-au dus si nu au apucat sa isi scrie melodia. Erau si ei oameni si doreau sa aiba un suflet fericit, nu un suflet imprastiat in mii de bucati de sticla peste care sa calce perechi de pantofi. Aveau dorinte si sperante si de ce nu si-au gasit intelegere aici?
Vorbim despre oameni.....mai exista oameni? poate doar dincolo de noi cei ce am ramas aici, si poate cautam sa devenim ...ceva.
Am gasit unii si cu asta am mai urcat o scara
Aceiasi ëu
Punct
De ce la Unirii un mare actor trebuie sa cerseasca o tigara de la trecatori? Cand se sting reflectoarele tot ce stralucea odata e negru,dar stim ca a stralucit si trebuie doar sa aprindem iar reflectoarele ca sa-si recapete farmecul...nu e un efort asa mare... ( bobo)
