#hereIAm

Am inceput sa parasesc din ce in ce mai mult ceea ce ma defineste. Am intrat in isteria urbana a omului de rand care isi aduna pietrele de temelie sa isi creeze un viitor...incert dar sigur. Am detestat atat de mult ideea de furnicar, adica acea senzatie cum ca toti suntem sclavi ai joburilor si indatoririlor de zi cu zi. Doream candva sa fiu mai speciala si , voiam sa cred ca am sa pot sa am activitati diverse, sa nu dau in nas in nas cu plictiseala sau rutina...inca mai sper la asta. Pe ele doua nu doresc sa le cunosc, cred ca ele ne depersonalizeaza si creeaza din noi niste roboti lipsiti de capacitate sociala. M-am trezit azi....si nu vad in jur decat omuleti de tinichea cum merg de ici colo . In weekenduri vine cea de-a treia, adica lenea, care o duce in spate pe cea de-a patra, subjugata oboseala. Aceste patru entitati feminine ne distrug si fac din noi oameni de praf cu inimi de carton. Ati observat ca tot ce e mai rau in lumea asta , sunt denumite la genul feminin? ma intreb daca e ceva feminin in a fi lipsit de creativitate. Revenind la ceea ce am sesizat in ultima vreme. Nu exista noutati. Poate ele se afla in noi, si trebuie sa le proiectam sa putem scoate din ele lucruri materiale , si nu doar vise facute pulbere. Asta ajuta.... Comunicarea cu Universul am spune noi, este esentiala. Eu caut o conexiune catre spatiul Zen. Punct