Nu imi amintesc sa fi vorbit, nici sa mergem undeva
Parca eram in ceva mult mai mare, care ne ducea mai departe ca noi sa nu trebuiasca sa ne gandim la nimic altceva, decat sa ne dam in leagan sau sa alergam liberi.
O ciocnire intre trenuri....
Am stat pe o piatra uitandu-ne spre intersectie ...de acolo puteai auzi masinile inainte sa le vezi, si mereu cand auzeam masinile ma gandeam : " Dumnezeule, uite-i ca vin". Din nou, din nou.
Dupa o vreme ne-am intors ...dar nimeni nu stia ca am fost in tren.
In dimineata urmatoare m-am trezit si nu era nici o masina in fata casei...abia atunci am stiut ca nimeni nu ma va mai duce la culcare niciodata.

waiting for forever