Momentul ala cand te impiedici ca o adolescenta si incepi sa razi din absolut orice...cand sari din pat cand auzi muzica preferata, cand citesti o carte care ti se pare prea buna sa o lasi sa iti scape din mana...maama si ies mii de fluturi din gradena, fluturi straini care-mi fac degetele sa joace si zambetul sa-mi tresara. Momentul ala in care gandirea ta se rupe pe ritmuri orientale si nu ai decat o imagine fixata in minte, pe care nu ti-o poti sterge pentru ca efectiv nu doresti. Dualitatea asta umana...joaca feste. Cand esti in alta lume si te simti liber, atat de liber incat aproape esti stapan pe tot ceea ce este in jur. E o libertate dorita si ravnita , pentru ca energia din jur e atat de mare si multa incat nu vrei sa te intorci la constrangerile tale, la responsabilitati si la mediul imbacsit in care suferim vrand nevrand cu totii. Cota de fericire pe care am atins-o e noua...necunoscuta si totusi deja o iubesc, imi place la nebunie si imi dezlantuie toti fluturii. Imi elibereaza toti porii de tensiune, pana la constientizare cand incep sa ma intristez....si asa tot pendulez, si ziua si noaptea.
Sunt in viata asta atat de multe momente si energii care te pot arunca in alta lume, incat cu mana pe inima spun ca niciodata nu exista NICIODATA, cred ca am invatat sa nu mai judec oamenii care fac ceea ce le spune inima, desi uneori nu ma pot abtine, pentru ca deseori nu fac ceea ce simt din teama de a nu risca...si tot asa.
Mi-a fugit pamantul de sub picioare putin si deja vad alta latura a sforii de care stau agatata, alt perete al cartonului in care sunt ferecata, alt desen al figurii geometrice necunoscute...si tot asa. Oameni noi, figuri noi, culturi noi. Mi-a intrat in sange o pasiune noua, cea de a iubi oamenii. E o pasiune pe care am decis sa mi-o asum , pentru ca am realizat ca asta e o menire a noastra pe care nu o indeplinim asa cum trebuie. Noi nu ne iubim, ne complacem, ne obisnuim, ne uram, ne invidiem dar ....unde e iubirea? ce e iubirea? intreaba-ma acum....apoi peste 5 ani....si peste alti 5 si tot asa...si iubirea mea va capata alt sens si alta vechime, incat nici eu nu voi sti niciodata. Stiti momentele acelea cand credem ca toti oamenii sunt buni? oare face parte din maturizarea noastra sau...e doar chestia ca vedem doar partea plina a paharului? am sute de intrebari fara raspuns tocmai acum...
Am amestecat de tot si de toate....vremea schimbarilor in bine e aici....ASK
