da...azi e ziua mea....cam de un sfert de ora am implinit un sfert de secol. Ce chestie. Am decis sa astept momentul asta important si intim pentru mine, sa pot sa-i multumesc Domnului ca m-a adus pana aici sanatoasa, plina de resurse si cu persoanele cele mai dragi mie , alaturi. Aceasta multumire o fac pentru ca, de ceva timp, aud de tragedii , de oameni necajiti, bolnavi, etc. Simt ca pana acum , copil fiind, am fost protejata de lucrurile acestea, iar viziunea mea vis a vis de ele era indepartata. Eu, din spatiul meu ermetic si inghesuit nu am gasit iesirea decat acum, si m-au lovit asa toate in fata ca o galeata imensa de apa rece. Odata cu aceasta raceala, am simtit o maturizare brusca si multe multe temeri aruncate catre mine. Parca ma asteptau sa ies, sa ma navaleasca. Acum stiu ca am si eu parte de ele ca orice om care are experientele sale. Recunosc si admit faptul ca ceea ce consideram eu ca fiind probleme, erau defapt niste iluzii puerile , stricate, marcate si aruncate. Acum nu le regret, ele m-au facut sa ajung aici. Nu am crezut vreodata ca am sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru momentele urate in care am plans, pentru oamenii care i-a trimis la mine sa ma faca sa sufar si sa-mi iau palmele bine-meritate ca sa invat niste lectii pe care la scoala nu mi le-a predat nimeni , niciodata.
Multumesc celor care imi ofera afectiune, iubire, care ma fac sa zambesc. Nu are sens sa multumesc acum si celor care imi vor raul, mai astept vreo 10 ani sa ramana ce e mai bun din asta si apoi am sa reevaluez situatia. Imi doresc sanatate cu carul, ambitie si spor sa realizez ceea ce nu am reusit pana acum din nesiguranta, comoditate si descurajare. Am nevoie de oameni sa ma critice, sa fie mai buni ca mine, si toate acestea adunate sa ma faca intr-o zi sa ma vad cea mai buna. Imi doresc calitate, nu cantitate, atat la oameni cat si la lucrurile materiale din viata mea. Incep sa devin femeie.....
Punct.
