Dintre cei care nu urmează clopotul turmei

Când se trăiește în trecut, viitorul nu mai este un plan sigur.
Când nu ești capabil să pornești motoarele înainte și nu ești în stare să evoluezi, pentru că pur și simplu ai o obsesie bolnavă pe curtea vecinului, ești pe o cale proastă.
Facțiunile sociale sunt diverse, creeate înca de când lumea, pe trepte de evoluție clar delimitate. Astăzi consider că suntem suficient de capabili să învățăm de la oricine câte ceva, pentru că până la urmă orice prost poate deschide o ușă. Oamenii au tendința să facă performanță din prostie, deci degeaba scot unii cărți de dezvoltare personală, poate degeaba scriu eu pe aici uneori observații și așa mai departe. Evoluția umană nu este garantată, ea e dependentă de voința individuală și se poate opri oricând. Cine nu muncește pe interior nu se schimbă, cine nu renunță la relații toxice nu va fi liniștit iar cine nu își vede cu adevărat capacitățile, și nu caută să își facă un anturaj de la care are ce să învețe, nu poate avea pretenții la o soartă mai bună.
Ceea ce încerc să spun este că ma inspiră persoanele care au renunțat la ceva din viața lor pentru autocunoaștere. Ador când se deschid ochii și se vede realitatea așa cum este ea. Oamenii asumați sunt cei mai frumoși, pentru ca se expun dezgoliți în fața unei oglinzi imense sociale, care îi arată cu degetul, dar ei continua să ia deșertul la pas fără să se uite în urmă, sau în jur. De când practic astuparea urechilor, recunosc, lumea mea e mai bună și mai clară. De când citesc oamenii, deschid cărțile altfel și îmi pun întrebări la care răspunsul nu vine mereu imediat, ci se fragmentează frumos în timp.
Ce este aroganța?
Odată era sinonim al impertinenței. Astăzi aroganță înseamnă siguranță de sine, capacități nelimitate și atitudine. Este oare corect așa? să schimbi definiția aroganței peste noapte, doar pentru ca trăim într-o societate oarbă, de personaje vădit complexate? Intrigant.
De când evoluția și dorința de autodepășire a devenit atitudine de mândrie disprețuitoare? eu cred că din momentul în care unii au preferat blazarea, autosabotarea și au început să pună etichete. Nivelul stimei de sine al fiecăruia se reflectă în ceea ce acceptăm sau nu, de la cei din jur.
Fiecare avem datoria de a înțelege că doar de noi depinde calitatea vieții, că alegerile personale sunt precursoare fericirii sau nefericirii și că anturajul din care facem parte ne definește de multe ori. Dacă accepți relații cu persoane dezintegrate emoțional, cu siguranță vei fi tratat cu lipsă de considerație, devalorizat. A trece cu vederea comportamente disfuncționale hrănind iluzia că poți ajuta sau că viitorul va suna mai bine, înseamnă că avem de lucru cu noi înșine.
Singurătatea nu e o boală, a te plimba singur nu e un handicap, a savura natura și a călca iarba doar cu gândurile tale minunate poate fi o gură de aer proaspăt. Nu trebuie să fii în rândul lumii doar pentru că preferi să fii independent. A face compromisuri și sacrificii și a accepta în jur persoane cu care nu rezonezi, care te fac să pierzi energie și resurse, înseamnă să te pierzi și pe tine în timp.
Relațiile funcționale au la bază credințe și valori comune, nelimitate, stil de viață și respect reciproc și nu în ultimul rând prețuire. Învață să pleci de acolo de unde simți că nu îți este locul, de lîngă cine crezi că te consideră arogant doar pentru că îți dorești mai mult de la tine și de la viață. Învață că și compania cu sinele poate fi placută și te face să te redescoperi la infinit....
Cu drag,
-A

Îmi asum.

Meditez, gândesc și îmi asum,

Am ajuns pe un drum pe care nu credeam că am să calc, pare drept dar e înclinat destul de tare, presărat și cu iarba și cu pietre și cu flori. Mici obstacole de mângâiat când nu aveai chef de aventuri sau amintiri noi...voila....vine viața să spuna ''Joac-o pe-asta''. Și o joci, nu ai de ales și poate începe sa-ți placă. Am căutat întotdeauna să mă definesc frumos, pe cât de complex pe atât de simplu și de reușit, în moduri în care să mă cunosc eu pe mine în primul rând și apoi și ceilalți. 

De-a lungul timpului m-am împiedicat de de oameni și conjuncturi care m-au lovit cu cuvinte, cu priviri și DA recunosc, nu m-am gândit că mă mai ridic de la pământ. Ce dor cuvintele, uneori preferi bătaia, pentru ca aia trece și urmele nu rămân si nu lasă cicatrici. I got scars on my body and stories I will never tell...și asta mă face să fiu altfel. Pentru că m-am ridicat și am continuat să merg greoi până astăzi când simt în sfârșit că pot să alerg, să mă susțin, să fiu o femeie completă, să am idealuri. E superb când Dumnezeu ia câte un om și îl pune pe calea ta să te învețe cât ești de minunat atunci când poate tu nu știi. E ingrozitor să te plângi de o situație și să ți se ivească lecții mai dure. Abia atunci simți că trăiești cu un scop, că nu ai ajuns degeaba unde ai ajuns, și că nu e nevoie de o mie de guri rele să te abată. Eu m-am împiedicat de oameni care au încercat să mă tragă tare în jos, care pretindeau că mă iubesc. Am simțit cum arde trădarea prietenilor cărora le-am oferit încrederea mea cu ochii închiși. Mă usturau obrajii de atâtea palme, pentru că eram prea mică atunci când am început sa le primesc din plin...dar astăzi știu ce este imunitatea.

Mi-au spus: nu ești suficient de buna, nu o sa te vadă nimeni

Mi-au spus: nu ai suficientă ambiție

Mi-au spus: ești prea timidă și nu o sa fii băgată în seamă

Mi-au spus: ești prea grasă și dacă nu arăți bine, ești degeaba

Mi-au spus: ești naivă dacă tu crezi că ai prieteni, nu mai visa cu ochii deschiși

Mi-au spus: ești prea deschisă și toți vor profita de asta

Mi-au spus: ești imatură și cu visele tale nu o sa faci nimic
Mi-au spus: ești frumoasă hai la un vin , film etc.
Mi-au spus: dacă te culci cu mine poți avea ceea ce îți dorești

M-au întrebat cine sunt și dacă nu cumva m-am aruncat în gol......

Și au rămas doar vorbe.

Și totuși, eu sunt, exist, nu ma mulțumesc doar cu asta, îmi îndeplinesc visele. Și totuși creativitatea mea nu are limite, am o mulțime de oameni în jur chiar dacă nu îi numesc pe toți prieteni, inspir pe cineva în fiecare zi, primesc zâmbete pentru ca eu continui să le ofer. Și dacă se va uita cineva urât la mine, am ce să dau la schimb,

pentru ca nu mi-am asfaltat gropile din obraji și nu ma tem să le arăt. Pentru ca știu ce înseamnă să fii la colț, pe marginea aia abruptă și recunosc, nu imi place deloc. Aleg strălucire, asumare și destin. Hai să învățăm să fim fericiți....

Cu drag, 

-A

O greșeală mare

Există un tip de emoție ce o confundăm adesea cu dragostea, care creează speranțe, care te face să acorzi mult timp și energie și care din păcate în timp se dovedește a fi inutilă. Revii cu picioarele pe pământ după ce ai acumulat o groază de furie, frustrări și după ce iar stai să culegi bucățile sparte din inimă, ca la final să te întrebi de ce nu a ieșit ceea ce trebuia.
Alegerile noastre sunt lecții, capitole pe care le scriem și cu care mergem la pachet prin viață, pentru că sufletul nostru învață permanent. Oamenii nu se pot schimba ușor. Aparținem cândva unor anumite tipologii pe care le atragem, pentru că în lipsa acestora evoluția personală s-ar opri. Nu putem corecta trecutul, ne macină regretele. Exisă acel moment în viață în care deschizi ochii larg, tragi draperia și te întrebi cine ești, cum iubești și ce anume te împlinește în iubire.
Eu cred ca este nevoie de o greșeală imensă, un șut in spate, o rană adâncă pentru a descifra iubirea vieții. Avem nevoie să ne lovim și să ne frângem în zeci de bucăți pentru a ne dori cu adevărat să ne culegem și să ne reformăm, e un moment crucial pentru renaștere și creația din propria cenușă.
Adesea greșeala cea mai mare este o relație în care poate nu trebuia să fim, sau din care trebuia să plecăm mult mai repede și nu am făcut-o doar pentru că fără ea, cu siguranță nu am fi înțeles sensul iubirii adevărate. Să te simți neiubit, depreciat, lipsit de importanță atrage șlefuirea.
Greșeala în care fiecare dintre noi se implică, se termină la un moment dat, mai amar sau mai dureros cu scopul de a ne zdrobi până la ultima celulă, pentru că doar acest proces provoacă idealurile spre o iubire împlinită. Când tragem linie, vedem ce nu a mers și devenim capabili să dăm definiția corectă a iubirii din perspectivă proprie. Ea este acolo mereu și ne așteaptă, iar când o întâlnim nu ne mai întrebăm de ce s-a dat cu noi de pământ de atâtea ori prin suferință.
Adevărata dragoste și împlinire apare atunci când avem încrederea că merităm persoana pe care ne-o dorim. Vom sădi semințe de liniște si pace în loc de foc mistuitor. Vom acorda mai multă atenție vibrațiilor, energiilor și vom lăsa deoparte carcasa. Pretențiile intelectuale vor fi primordiale și nu va fi important cine e persoana, ci persoana care devenim noi alături de ea. Pentru ca acest om trebuie să ne facă mai buni, să ne inspire, să stârnească o poftă de viață ieșită din comun, mici bucurii pentru clipe eterne.
Abia atunci vom realiza că cea mai mare greșeală a vieții noastre, a devenit lumina în drumul către marea iubire. Atunci ne vom da seama că ieșirea din întuneric si căderea în brațele dispuse mereu să te prinda în cădere, sunt cele mai de preț comori.
Eu mulțumesc destinului că m-a lovit grav, că m-a pus în fața lipsei de trăire, că m-a răsturnat din plin în pericolul inexistenței, că m-a ridicat pe niște culmi de adrenalină de nedescris, că m-a pocnit pînă am rămas fără lacrimi și mi-a arătat că tot ce mi-a rămas de făcut este să râd.
În drumul spre cunoaștere, oamenii iau chip de lup. M-am rătăcit, m-am întors și ....am gasit.
Cu drag,
-A

Definiții prin iubire

Trăim de secole cu ideea eronată conform căreia iubirea înseamnă suferință. Am citit romanele clasice în care iubirile mari începeau frumos și se stingeau adesea dintr-o toxicitate a cărei otravă doar ei o gustau. Astăzi, creionăm alte definiții ale emoțiilor noastre și căutăm perfecțiunea efemeră. 

Iubirea adevărată e cea pe care noi inșine ne-o dăruim, e respectul cu care ne tratăm propria persoană. Doar făcând asta, devenim capabili să apreciem și pe cel sau cea de alături cu care dorim să construim, să dăm sens unor lucruri șă alături de care vrem aventuri minunate prin viață.

Iubirea NU înseamnă suferință. Dacă suferi în relațiile în care spui că iubești, defapt ești profund rănit în ego, stai alături de cineva care nu corespunde unor așteptări personale ale tale. E clar ca nu poți accepta o persoană așa cum este ea pentru că nu îți satisface nevoile, așteptările, dorințele și EGOISMUL. Suferința ta provine din lipsa de iubire de SINE. 

Iubirea e bucurie, fericire si extaz. E un sentiment de care te bucuri tu, pentru ca ești capabili să oferi, pentru că celălalt primește ceva, pentru că oricum toată viața ești nevoit să locuiești și să trăiești cu tine însuți și modul în care faci asta, se va proiecta și în relația ta. Când ești suficient de conștient de tine, realizezi că atunci când ești rănit sau nemulțumit vrei să deții controlul și ai tendința de a schimba persoana de lângă tine pentru că nu o accepți asa cum este. De aici reiese lupta pentru putere, care este mereu prezentă, pentru ca erou vrea să fie ego-ul indiferent de costuri și riscuri. 

Iubirea nu cere compromis, nu cere sacrificii, nu cere să renunți la persoana ta și nici să te prefaci pentru a susține o iluzie. Vrem în viața asta ca partenerii noștri să fie totul, să fie conform standardelor impuse de mintea noastră. De ce te simți aiurea când cel de lângă tine este doar ceea ce este el și atat? Până la urmă suntem atrași de modelul ideal din capul nostru sau de omul din fața noastră? E trist dacă vezi doar varianta revizuită și adăugită, te anunț că asta nu are legătură cu iubirea.

Cand ai de oferit dragoste adevărată, înseamnă să ai înțelepciunea necesară să înțelegi că fiecare om are o libertate de a fi ceea ce își dorește și cum își dorește, fie că tu eși deacord cu asta sau nu, fie că îți convine asta sau nu, iar tot ce trebuie să faci este să îți accepți partenerul așa cum este el și cu tot ce vine el. Dacă nu există acceptare, nu vei putea iubi și trebuie să te eliberezi și tu și să-ti eliberezi și partenerul, înainte ca relația să devină un câmp de luptă cu piereri din ambele părți.

De aceea ne-a dat divinitatea experiențe, sentimente, suferințe și resentimente. Să învățăm că fiecare dă atât cât simte și cât poate. Între ceea ce îți place la tine și ceea ce nu îți place, tu esti persoana care ridică bariere, iar ceea ce nu adori la tine ajunge o pictură pe cel de lângă tine. Integrează-ți umbra , asumă-ți partea întunecată pentru ca ea va ajunge o reîncarnare perfecta în partenerul tău, și atunci vei mai fi capabil să iubești?

Iubirea e complexă, înseamnă altceva, și cu siguranță nu se definește prin "Te iubesc dacă..."

Săptămână luminată vă urez.

Cu drag, 

-A

Mască la mască

Uneori e bine să faci experimente. Așa aflu cât de fascinantă este dualitatea umană și cum funcționăm cei mai mulți dintre noi la nivel conștient sau inconștient. Oamenii au răspunsuri clare pe anumite seturi de întrebări sau pe anumite situații de viață, cum ar fi cea legată de așteptări. Un om fiind întrebat ce dorește de la cei din jur va spune sinceritate și autenticitate. Dar este el dispus să ofere același lucru la schimb? NU, pentră că în fața unui adevăr mai puțin plăcut, apare revolta. Omul dorește să audă doar ceea ce îi convine și îl validează, să fie mințit frumos pentru a se simți bine.
Ideea despre comportamentul pe care cei din jur ar trebui să îl aibă este defapt un scenariu scris frumos și bine conturat căci până la urmă câți dintre noi acceptăm autenticitatea si clișeul "fii tu insuți" al celor de lângă noi?
Ceea ce dorește ființa umană în întregul ei, se rezumă defapt la emoții. Nu contează dacă te prefaci sau ai un comportament disimulat. Nu faptul că ești sincer contează, ci să îți asumi un rol pe care să îl joci cât mai bine. Iubim măștile și pe posesorii lor, atât timp cât ne creeaza iluzii deșarte și ne fac să simțim ceea ce dorim, iar dacă cineva îndrăznește să fie diferit, să fie el insuși și autentic dar nu corespunde unor așteptări, este bârfit, devalorizat sau izolat.
Mereu se spune ceva și se așteaptă altceva. Oamenii nu doresc să știe cine sunt ei cu adevărat, ci sunt în căutare de senzații, preferând o minciună frumos cosmetizată în locul adevărului inconfortabil.
Interacțiunea mască la mască te face sa fii trist, superficial, te forțează să joci roluri și să pretinzi și celorlalți să facă la legat de tine. Alții aleg să se maturizeze, să trăiască real, să fugă din temnițele construite de propriile frici și îndoieli, ale lor sau ale altor oameni, ale familiei sau prietenilor.
Puțini sunt cei care înțeleg să trăiască o viață pe care să nu o explice, să facă ceea ce doresc, să nu trăiască după tipare prestabilite, să nu se alinieze scenariilor repetitive ale societății, să nu îi intereseze prejudecățile limitative. Nu e treaba nimanui cum își trăiește cineva viața și ce îl face pe acel om să fie fericit, iar cei care emit păreri și încearcă influențe, o fac din teamă și comoditate și pentru ca ei la rândul lor au făcut compromisuri, au renunțat la propria autenticitate și vor ca cei din jur să facă la fel.
 Refuz sa port mască, e prea cald și vreau sa respir. Vreau să îmbrățișez când simt și pe cine simt și nu am să mă aliniez planetelor sociale degradante. Eu am ales diversitate în loc de superficialitate și lucrez zilnic la asta. Detaliile fac diferența. M-am eliberat,

Cu drag, -A

A2. Miros de stele.

Tu mi-ai aparut in vis...frumos, asa cum mi-ai promis
Într-o viață de demult....unde stai? căci te ascult
M-ai luat sub un sarut și m-ai acoperit cu stele...
Atât de calm, și-atât de blând pe loc m-ai învelit cu ele
Și-acolo-n brațele tale pe pământ m-am prăbușit
Te știam din altă lume....dar oricum....bine-ai venit !

Prezintă-te.

Oamenii trec zilnic pe lângă noi, mai veseli sau mai triști, dar de cele mai multe ori triști. Se plâng de calitatea vieții lor, de lipsurile de zi cu zi, dar mai ales de singurătate. Fiecare din noi are resurse infinite de a prelucra materialul cu care am fost înzestrați, așa cum fiecare avem capacitatea de a visa, de a comunica și de a modifica cursul vieții așa cum dorim noi. De ce unii nu realizează că sunt lucruri care depind de ei în totalitate? cum ar fi relaționarea cu un anumit tip de persoane, legarea unei relații amoroase sau construirea unui imperiu, nu contează de care fel. Pe orice cale am merge în viață, vor fi mulți care vor ucide cu critici, care nu vor crede în tine și se vor arăta sceptici la fiecare respiratie pe care o tragi in piept. Aceia vor aștepta eșecul tau sa-ți întindă un deget prin care sa spuna că nu vei reuși. Oricât de bune ar fi intențiile tale, cineva mereu va fi acolo să te conteste, să te anuleze.
Oamenii fac asta din motive diverse, ură, invidie dar mai ales o negativitate proprie. Pentru ca la rândul lor, aceștia nu practica dezvoltarea proprie și decid să își îngroape sub preș propriile gunoaie, ca apoi să taie altora aripile. Important este ca fiecare din noi, să realizăm acea parte de lumina pe care o avem, să ignorăm și să rămânem pe drumul care ne proiecteaza propriul vis.
Nu accepta niciodată critici de la cei care nu sunt un model de reușită pe un anumit domeniu, și nu te lăsa prins în șanțuri de voci care emană îndoială. De ce să întorci capul la cel de lângă tine? trebuie să înțelegem că fiecare avem un destin diferit, că ale noastre bilete au fost pe companii diferite și cu destinații diverse. Mulți au luptat din greu pentru că au fost săraci material sau sufletește, alții au avut o lume proprie închisă și au simțit ca trăiesc abia dupa ce erau sa își dea ultima suflare. De cele mai multe ori, persoanele fericite își atrag nefericirea conștient sau inconștient. Se fac compromisuri la fiecare pas, iar oamenii nu se pot ierta ei înșiși pentru asta. S-au dovedit a fi extrem de lași, când puteau îndrazni mai mult și asa au decăzut în ochii lor, ca apoi să o facă și în a celorlalți, pentru ca lipsa de iubire de sine atrage lipsa iubirii in general. Asta este ceea ce creeaza COMPROMISUL, un monstru cu chip de om care activează în roluri importante într-o societate deja extrem de bolnavă.
Oamenii închid ușa. Oamenii nu vorbesc. Oamenii fug.
Experiența mea spune că trezirea este pustie, grea și dureroasă și te învață să asculți intuiția, să devii independent din toate punctele de vedere. Nu te poți baza decât pe tine și pe forțele proprii, iar pentru asta trebuie să înveți să te cunoști destul de bine. Deschiderea la nou ajută, și de asemenea părăsirea zonei de confort. Puterea ta interioară te face să fii, plăcut, iubit, apreciat, iar dacă vei bloca asta, Universul tau se va bloca și nu va mai lucra pentru tine. Fă pace cu trecutul, căci de acolo vii , de acolo ai ajuns unde ai ajuns și nu fii mâniat, rușinat pentru asta, însă nu permite trecutului să te definească, nu este cazul.
Mulți dintre noi locuim departe de ceea ce ne creionează ca personalitate și fel de a fi. Ne raportăm la alții și ne ignorăm propriile nevoi. Este atât de greu să te anulezi și apoi să te cauți. Să stai în colțul acela întunecat în care să nu te vadă nimeni și unde totuși să fii atât de expus. Te întrebi apoi de ce sunt ce din jur fericiți....și știi ca e degeaba, nu?
Ieși afară și prezintă-te. Învață să îți spui numele cu voce tare și cine trebuie. va auzi, va deschide ochii si îți va vedea sclipirea. Ai grija ca zâmbetul tău să fie larg și privirea caldă, iar primul cuvânt să aibă o vibrație specială. Acela ești sigur !!!!
Cu drag, -A

Search for .

Încep în ultima vreme să prind discuții pe teme sociale serioase, de actualitate, cum ar fi relația dintre un bărbat și o femeie. Aud femei plângându-se din ce in ce mai des de lipsa de constanță în comportament al sexului opus, de faptul că astăzi oamenii nu mai știu ce vor, că ei nu mai caută relații serioase, armonie și familie. Toată lumea e o distracție, o libertate absurdă și prost înțeleasă.

Și cum am apucat să adun și eu ceva experiențe în cei câțiva ani ai mei, am tras niște concluzii pertinente și bine analizate.

În primul rând trăim într-o societate care cândva se ghida după niște cutume, care a fost redusă la absurd și s-a trezit dintr-o dată într-un joc libertin ce dorea să fie gustat de absolut toată lumea. Unii au gustat mai mult, alții mai puțin. Ceea ce este sigur în această amețeală ambiguă este faptul că oamenii nu au făcut decât să se rănească între ei, sau să deschidă răni cicatrizate care au creeat adevărați monștri si ne-au lasat pe cap cu un val de dezumanizare. Femeile au ajuns să-și vândă ieftin demnitatea, feminitatea și au uitat să mai fie seducătoare, să se iubească și să se respecte. Bărbatul ca un vânător inăscut, și-a pierdut din simțuri pentru că prada ușor cucerită, nu mai este apreciată la adevărata sa valoare, și de aici pornesc ramificații negative de impact. 

Aud adesea că nu există bărbați care să nu înșele, sau ca toate femeile sunt într-un anume mod......de ce trebuie sa punem etichetele în modul acesta? fiecare are o particularitate anume care îl face să fie diferit, cum să tratăm o chestiune delicată într-un mod atât de general? sunt sute de bărbați care au iubit sincer și au fost batjocoriți, care au dat tot ce au avut mai bun și care au sfârșit în depresii crunte din cauza unor femei machiavelice, și de asemenea sunt femei care s-au dedicat trup si suflet unui bărbat care a ales batjocura în mod conștient sau inconștient. Monștrii se nasc din lipsa de comunicare, din lipsa de asumare, din nehotărâre. Atât timp cât știm clar ceea ce vrem, vom găsi ceea ce ne dorim.
Important uneori e sa știm clar și ceea ce NU vrem...și tot se contureaza ceva. Mesajul pentru femei e clar...niciun bărbat nu dorește lângă el o femeie care să nu se ocupe de ea, care să nu aibă pasiuni, care sa ducă lipsă de iubire de sine. Un bărbat dorește o femeie puternică, chiar daca ea e vulnerabilă, care să il motiveze, să îi arate ca nu l-a ales degeaba. Feminitatea ta e primordială femeie, nu trebuie niciodată să lași ceea ce te definește pentru a alerga in brațele lui. El te va iubi în unicitatea ta și te va adora oricum.
Ca bărbat, niciodată nu îți lăsa personalitatea călcată în picioare. Respect-o și susține-o. Nu vinde viața pentru ea, sau mașina, sau sufletul. Nu renunța la prieteni, la spațiul tău personal și momentele în care vrei să fii tu cu tine, pentru ca ea te va depersonaliza și apoi se va plictisi. Nu îi oferi TOTUL, pentru ca are si ea un totul al ei pe care poate nu e dispusă să-l ofere. Obsesia controlului si geloziile nefondate sunt boli crunte, împăca-ți-vă cu demonii voștri înainte de a face cuiva viața imposibilă. Hai să lăsăm temerile și să ne aruncam în jocuri minunate, jocuri în care inima are și ea rolul ei, pentru ca trupurile oricum se strica, se golesc și capătă alte forme în timp.
E minunat să trăiești la maxim, sa curgi cuiva prin vene, să simți vibrații intense. Povești în care suntem prezenți cu sufletul și nu doar cu prezența. O societate nebună....persoane scumpe printre oameni ieftini.
Cu drag,
-A

Love&Respect

Recent am purtat discuții pe o temă intensă și anume, ce faci să te iubeasca oamenii. E o chestiune simplă și în același timp foarte complexă. Oamenii au trăiri și energii. Suntem ființe de lumină, vibrăm odată cu natura, cu muzica, cu lumina, cu vremea. Suntem atât de dependenți de tot ce este în jurul nostru, mai ales de alți oameni, chiar daca din păcate de cele mai multe ori dezvoltăm dependențe toxice, bolnave de-a binelea. De ce atitudinile noastre atrag sau resping? pentru ca noi conținem emoții, și aceste emoții se conecteaza și rezonează. Ce uită oamenii în schimb? să se lepede de egoism, să trăiască frumos fără să pună pe cârca celor dragi problemele lor, sau să aibă așteptări nerealiste de la cei din jur, care la rândul lor se confruntă cu demonii proprii. Frumusețea relațiilor inter-umane sănătoase, are la bază libertatea de înțelegere, liberul arbiru și plăcerea de a face lucrurile de la sine și nu din obligație. 

Ființă dragă, trebuie să învâțăm să zâmbim fără rețineri, să atragem respectul în primul rând de la cei din jur, să câștigăm afecțiunea copiilor. E greu de suportat critica, însă ea luată într-un mod constructiv poate să aducă la suprafață ce e mai frumos și bun din noi. Trădarea prietenilor e ceva aproape inevitabil în viața aceasta, însă există o frumusețe cretină în acest aspect care nu trebuie neglijată, descoperirea de sine si a valorilor personale. Trebuie să invățăm să plantăm în noi înșine un copac sănătos în urma căruia să rămână frunze colorate în fiecare toamnă. A sădi un ideal, a face pe cineva să respire mai bine deoarece tu te afli în această lume, te face minunat, iubit și apreciat. Oamenii te iubesc dacă înveți sa asculți, dacă emani o atitudine pozitivă, daca știi să cânți pe ritmul vieții pe care alegi să o duci. Ești iubit dacă tu înveți să te iubești, pentru că ceea ce iubești la alții, iubești defapt la tine și ei la rândul lor iubesc la tine ceea ce conțin ei. Învață că fiecare cicatrice pe care o ai, este o trăire, o lecție și o prăpastie în plus pe care ai sărit-o în cel mai frumos si elegant salt. Iubește-ți rănile și ai grija de ele cum trebuie, și vei crea o poveste în care vei fi erou de fiecare dată....învață să oferi, dar nu uita să înveți să primești, pentru că vei primi ceea ce știi să ceri până la urmă. 

Oamenii iubesc.....

Cu drag, -A 

#DeDor

Erai în umbra mea, să mă ții aproape când îmi bătea vântul prin vene. Nu știam a cui sunt ...
Ea i-a dăruit mâna sa pe o scara pustie, și degetele sale îi contemplau pielea cu toată ființa. Era noapte și erau aproape orbi si aproape doi perfecți, și nu din cauza ceții, ci din cauza unui parfum straniu pe care niciunul nu-l mai adulmecase pînă atunci. Li se intersectau privirile atât de des ba in gri ba in verde si maron nebun ca un joc de flăcări încinse. Așa se cam furau unul pe altul ca niște hoți fără acoperire într-un dans de emoții atât de dulce și cretin, încât inimile lor nu mai faceau față tensiunii.
 Uneori ploua agresiv...
ca și cum ploaia ar vorbi și ar spune atat de multe. Uneori cred că ploile vin să ne amintească de noi, de stările noastre, de faptul că suntem ca vremea, atât de schimbători și de multe ori previzibili.
                                                                                                      Stare de dor.      -A

8 Martie. Răsăritul

La mulți ani femeie !
Nu ai nevoie de o zi să fii tu, să te simți împlinită și apreciată. TU ai capacitatea de a face lucrul acesta în fiecare zi, să te uiți în oglindă și să vezi cât ești de minunată. Fa-te simțită în toate privirile. Danseaza, cântă și nu uita de sufletul tău niciodată. Nu uita să vibrezi 1 la 1 cu răsăritul chiar dacă nu vezi soarele. El apare când aștepți mai puțin și are grijă să îți reveleze ochii. Nu te feri să îți cumperi flori, cumpără multe și bucură-te de culorile minunate și naturale pe care ele le oferă. Oferă-ți culoare dincolo de lenjeria neagră care te face să fii feminină și seducătoare. Da....așa fac eu. Se spune ca femeile ce poartă negru, au o viață colorată....confirm !
Azi a fost baba mea și zâmbeam în gol. O vreme fix ca mine. Se pornește greu și până la urmă sfârșește în a se transforma în ceva minunat. Am văzut norii pe cer si o atmosfera gri. Deja aveam zâmbetele cu mine și nu avea să mă mai schimbe ceva. Mi-am trimis gândurile alea frumoase și aroma de cafea undeva departe la cineva care să le simtă și să știe ce să facă cu ele...
Apoi mi-am luat mama în brațe cum rar o fac....și nu pentru că nu aș simți, sau pentru că nu imi doresc, ci pentru ca în brațele mamei ma simt vulnerabilă, mică și neajutorată. E doar un pas până la a mă sensibiliza și a-mi ieși din starea de femeie Alpha in devenire...și oricum pentru asta se muncește din greu.
Anul acesta nu am mai observat căldărarii dornici de negoț. Mi-am clatit ochii pe străzile prăfuite și ba am primit , ba am dăruit câte o floare și până la urmă mi-a răsărit și soarele. Unde l-ați ținut?
Plină de viață....
Cu drag, -A

Îngerul meu ...Ma asez la inima ta, desi nu o fac prea des, sa-mi simti saruturile si privirea, pentru ca tu mi le-ai dat, cand nu le aveam si nici nu le stiam....La multi ani femeie, sa te mangaie florile toata viata, caci dorul meu de tine e nestins ! Te iubesc ! ! !

Volo

Am urcat pe stele...

Îmi place aproape de apus cand nu-mi arde Soarele 

Nimicul...

Și cand aripile-mi iau foc de la rasarit, pune-mi altele

Am învățat sa zbor când m-am îndrăgostit de singurătate...

Și m-a dezamăgit și ea...se atașase prea mult de Eu. 

Ea a plecat, tu poți să vii....știi să zbori și te învăț eu să cazi.

Poporul s-a trezit
Sau poate...nici n'a dormit .

Buna A, cum e la 18?

Te lasam sa pleci oricum....eu nu leg cu noduri sforile intregi

E liber cel ce ma tine de mana.

Libera si eu in agonia mea temporara....

Buna A, cum e la 18? crud destinul si potrivnica soarta ar spune o atitudine de victima. Din alta perspectiva, mergem spre Alpha...o femeie vie si vibranta, cu forte noi, multe experiente dureroase si bine batatorite. Am crescut si inca mai am. Pot sa fac prostii si sa ma bucur de ele...liber. Cu liber-arbitru . Mi-e frig des si important e ca am grija singura sa ma incalzesc. Nu caut pe nimeni noaptea in somn si imi desfac fermuarul tot eu....fain nu?

Fain sa nu astepti nimic de la nimeni si bucuriile alea mici sa fie spontane. Uneori ma mai doare cate ceva dar accept si imbratisez asta, Pana la urma asa existam, sa simtim si bunele si relele. Suntem fiinte emotionale si apartinem eterului, de acolo ne hranim , de la oameni invatam,  desi uneori simt nevoia unei izolari cretine si atat de sociale. Ma cred o Venusiana complexa, inca incerc eu pe mine sa ma cunosc in toate aspectele. Fac descoperiri si de unele ma bucur, pe altele le regret si as arunca si mai mult pamant peste ele decat am gasit. Incerc sa recunosc, parcursul meu a fost plin de piedici si anevoios. Am parasit pestera in care am locuit ani de zile fara sa realizez ca acolo undeva este o lume mare si urata care ma astepta cu buzduganul la usa parca sa ma loveasca rau....si eu care am crezut mereu ca am luat loviturile prea de mica. M-am inselat si uneori ma amuz. Nu prea exista termene de comparatie intre tipurile de dureri sau bucurii, sau lovituri sau ridicari.....fiecare se preteaza pe un anumit nivel de cunoastere, maturitate si eveniment. M-am rugat ani de zile de mine sa imi acord rabdare, sa fiu indulgenta si sa ma accept fara sa ma mai caut sau sa ma mai doresc perfecta....pana la urma cine doreste o femeie prea perfecta careia sa nu ii reproseze nimic? Muncesc mult cu mine pentru ca am dat libertate fluturilor mei, viselor si dorintelor.....

Bariere

de ce punem bariere? si el si ea si eu si tu...noi cu totii ...de ce nu ne mai iubim cum faceau altii odata? tanjim si ne dorim atat de mult si totusi habar nu avem....

de ce traim in lumea asta a optiunilor si a incertitudinii permanente? cineva te trage de o mana si tu il/o impingi departe cu amandoua. Asta vad ! 

de ce lasam temerile sa ne faca de plastic....se cheama dezumanizare.....ne rupem bucati si ne impartim tuturor si in acelasi timp nimanui. 

O sa ne obisnuim singuri si pustiiti, si o sa ne multumim placerile carnale, prin niste trupuri care isi trec veacurile si dispar in timp. Nu ramane nimic din ele, le hranim in van in timp ce sufletul si spiritul nostru varsa lacrimi peste care calcam si le bem doar de sete. Ce ati facut cu bunatatea, iubirea si sentimentele curate? oamenii au stricat cuvintele, sensurile si definitiile. Au stricat romantele vechi alea in alb negru caci atat a ramas. Mintea mea umila inca naste sperante adanci ca exista in lumea asta persoane care se tin de mana si vibreaza la unison....totul e pierdut in rest. 

Trist