Iarna Pa !

...faza aia in care toti vor sa-ti faca pe plac si tu esti rece....imun, insensibil .punct

S.oare

Soare. Expresia de azi este soare....si cred ca am sa mai vorbesc mult timp despre asta. Soarele printre altele este sursa mea de energie si adrenalina, pentru ca ma motiveaza si ma impinge de la spate, imi da cate un sut din cand in cand .
 Azi am simtit altceva decat de obicei. Stiu ca toti se bucura , dar eu ma bucur si mai mult. Aproape ca imi era dor sa beau o cafea. Am luat un Cd si am plecat undeva sa vad soarele mai bine, sa ma obisnuiesc cu mirosul lui, pentru ca nu-l mai vazusem demult asa. Soare si muzica.....asta e !  M-am lasat pe mine cea dinainte acasa sa mai meditez sau sa ma odihnesc, si umbra mea a plecat sa se conecteze cu natura, si sa simta ca inca e in viata. Mi-a venit sa strig, sa iau pe cineva de mana, sa imbratisez ceva, si am gasit un copac ...amuzant dar copacul ala era idolul copilului anihilat si sugrumat undeva in mine. Doar ochii cei mari si infantili mai exclamau un "wow" atat de sincer la vederea copacului secular. Asta mi-am dorit eu azi atat de mult si cu ardoare ! stiam ca avea sa vad oameni dupa experienta asta si ca aveam sa vad pe toti cu alt contur decat cel obisnuit. As fi cumparat niste timp de undeva, dar nu aveam nici un vanzator de vise prin apropiere sa-mi dea si mie putin. Astia au plecat demult, pentru ca lumea tragea de ei ......Mai aveam ceva prin sertare dar trebuie sa ma caut !  Praf de zane? ala nu se pune, nu functioneaza in lumea noastra. Eu ma incarc la soare, la lumina si la zambete....sunt curioasa altii cum functioneaza. Vreau sa cunosc, si am un amalgam de "vreau" prin buzunare.....de lamurit si pus la punct.
Nu am chef azi.....poate maine
Punct

Rasturnat

Stand asezata pe un scaun prea mare....intr-o incapere stramta ,aproape ca o clepsidra si te indrebi adesea cum te simti cand te transformi intr-un nisip firav, colorat si fals....cum te simti oare cand esti numai bun de curs si atat? mai patetic decat timpul.....stii de ce? Pentru ca timpul e intr-o vesnica continuitate, e cel mai ipocrit si nepasator element existent pentru ca niciodata nu intoarce capul sa repare ceea ce a gresit, si niciodata nu simte, nu se conecteaza la absolut nimeni. Uraste muritorii si le ofera zile ca apoi sa le ia.... Asa am ajuns, eu, nisipul ala mov sau verde, whatever....sa ma rastorn ca sa mai scurg putin timp, si ala fictiv. Doar un hybrid din cel real, nu merge cu baterii si nici cu electricitate....se hraneste cu seva propriilor mele trairi, ma filtreaza mai ceva ca un fierbator de cafea si totusi.....pentru o picatura de esenta. Lumea e....o clepsidra seaca. Azi esti vertical, cu privirea inainte si cu deciziile in pumni iar maine esti doar o epava plina de resentimente, suferinte si la ce iti mai folosesc pumnii? faci din ei ascunzatoare si suport de adunat lacrimi. Apoi esti fericit din nou....pentru ca pozitia incomoda in care ai stat ieri, ti-a aratat azi care parte a corpului te doare, cat rezisti, care iti sunt limitele pe care nelimitat le testezi. Viata e plictisitoare? NU ...tu esti plictisitor. Viata se rasuceste, trebuie doar sa ii prinzi miscarea si sa o traiesti tu pe ea inainte sa apuce ea sa te traiasca pe tine. Pentru ca durerile tale acum sunt cele mai puternice puncte. Crezi ca nu vei sti sa privesti lucrurile la aceeiasi dimensiune stand in cap? Poti....pentru ca asa scriu eu acum.....si pentru ca au facut asta cei si mai slabi. De pe tocuri nu-ti dai seama care e cel mai inalt varf, stiu ca uneori si tocurile ma incomodau in special cand faci trecerea picioarelor din parchet in tavan..... Cum te simti acum cand vezi ca nu numai o insecta poate sa se rasuceasca fara sa o ia ameteala? Suntem la fel...si tu si eu si cei din jur.....acelasi nisip adunat acolo prin conexiune. Eu ma tem...tu o faci? ...e o lume nebuna care pare ca e un cerc....in realitate radem cand se spune ca cercul are colturi si ne trimite sa le cautam. Ne ducem cu capul inainte, eu una m-am dus. Imi place sa risc, pentru ca ceea ce pierd se transforma in castig la un moment dat.Sunt rasturnata oricum, si oricat de incomod era la inceput, incepe sa-mi placa. De aici nu simt timpul, simt alte lucruri....imposibil de explicat. Multi scriem si vorbim de slabiciuni in genere, pentru ca ele ne neaga pe noi, ne transforma, ne imbrancesc si ne impiedica verticalitatea. Cu capul in jos vezi colturile cele mai intunecate , atunci simti mereu ca aluneci si ca oricand esti dispus sa o iei de la capat....dorinta omului cea mai de pret, nu e sa zboare, ci sa stea suspendat sa poata controla incontrolabilul. Rasturnat Punct

Ea din nou

Ea se afla intr-un moment de cumpana. Credea ca a gasit tot ceea ce isi dorea si ca asa va merge pana cand va incepe o noua etapa spirituala. Dar intr-o seara o lumina o chinuia. Simtea ca se va impiedica de ceva special, sau la momentul ala...era prea special. Nu a avut nevoie de confirmari sau de limbajul trupului sa realizeze ca intuitia ei este mereu cel mai bun reper. Ii tremurau buzele si mainile asteptau nerabdatoare sa se suceasca una pe cealalta...batea cu unghiile in bucata de plastic , care era singura melodie ce se putea auzea atunci. Era tarziu, si nu mai facuse asta de ani de zile. Pasea incet , ferindu-se de stangacie. Era ca si cum trebuia sa se apropie de cineva care mirosea a proaspat, a nou. In mintea ei, sentimentul acesta il asocia cu mirosul de var proaspat, si de curat. Arta frumosului e ceea ce stie ea sa faca mai bine....si simtea ca s-a contopit cu ceva frumos, din nou. S-a implinit pe moment, cand a descoperit ca acel "el" era o cheie noua ce avea sa o puna la breloc si sa o care dupa ea. Fericire ! atat simtea si striga pe dinauntrul ei, sa se sparga toate sticlele care o tineau incatusata si care fiecare exprima ceva mai putin placut. Fiecare sticla isi imprastia cioburile in lumina cea ciudata care pe ea o invaluia mai repede si mai devotat decat credea vreodata. Era in centru, si ochii cei frumosi cautau sa o contureze. Ea e plina de mister, asa se afiseaza mereu...poate de teama, sau poate inca nu s-a desprins de arta "jocului". "Cel nou" a schitat un zambet dragalas, si a continuat sa isi reverse lumina asupra ei. Se faceau fericiti unul pe altul, pentru ca el isi dadea frau liber vorbelor pe care le stia cel mai bine, iar ea cu o siguranta de nedescris ii continua poezia. Lui asta ii placea, si asa o adora. Nu a incercat sa se apropie de ea mai mult decat a permis. Poveste....Punct