marți, 26 februarie 2013

Rasturnat

Stand asezata pe un scaun prea mare....intr-o incapere stramta ,aproape ca o clepsidra si te indrebi adesea cum te simti cand te transformi intr-un nisip firav, colorat si fals....cum te simti oare cand esti numai bun de curs si atat? mai patetic decat timpul.....stii de ce? Pentru ca timpul e intr-o vesnica continuitate, e cel mai ipocrit si nepasator element existent pentru ca niciodata nu intoarce capul sa repare ceea ce a gresit, si niciodata nu simte, nu se conecteaza la absolut nimeni. Uraste muritorii si le ofera zile ca apoi sa le ia.... Asa am ajuns, eu, nisipul ala mov sau verde, whatever....sa ma rastorn ca sa mai scurg putin timp, si ala fictiv. Doar un hybrid din cel real, nu merge cu baterii si nici cu electricitate....se hraneste cu seva propriilor mele trairi, ma filtreaza mai ceva ca un fierbator de cafea si totusi.....pentru o picatura de esenta. Lumea e....o clepsidra seaca. Azi esti vertical, cu privirea inainte si cu deciziile in pumni iar maine esti doar o epava plina de resentimente, suferinte si la ce iti mai folosesc pumnii? faci din ei ascunzatoare si suport de adunat lacrimi. Apoi esti fericit din nou....pentru ca pozitia incomoda in care ai stat ieri, ti-a aratat azi care parte a corpului te doare, cat rezisti, care iti sunt limitele pe care nelimitat le testezi. Viata e plictisitoare? NU ...tu esti plictisitor. Viata se rasuceste, trebuie doar sa ii prinzi miscarea si sa o traiesti tu pe ea inainte sa apuce ea sa te traiasca pe tine. Pentru ca durerile tale acum sunt cele mai puternice puncte. Crezi ca nu vei sti sa privesti lucrurile la aceeiasi dimensiune stand in cap? Poti....pentru ca asa scriu eu acum.....si pentru ca au facut asta cei si mai slabi. De pe tocuri nu-ti dai seama care e cel mai inalt varf, stiu ca uneori si tocurile ma incomodau in special cand faci trecerea picioarelor din parchet in tavan..... Cum te simti acum cand vezi ca nu numai o insecta poate sa se rasuceasca fara sa o ia ameteala? Suntem la fel...si tu si eu si cei din jur.....acelasi nisip adunat acolo prin conexiune. Eu ma tem...tu o faci? ...e o lume nebuna care pare ca e un cerc....in realitate radem cand se spune ca cercul are colturi si ne trimite sa le cautam. Ne ducem cu capul inainte, eu una m-am dus. Imi place sa risc, pentru ca ceea ce pierd se transforma in castig la un moment dat.Sunt rasturnata oricum, si oricat de incomod era la inceput, incepe sa-mi placa. De aici nu simt timpul, simt alte lucruri....imposibil de explicat. Multi scriem si vorbim de slabiciuni in genere, pentru ca ele ne neaga pe noi, ne transforma, ne imbrancesc si ne impiedica verticalitatea. Cu capul in jos vezi colturile cele mai intunecate , atunci simti mereu ca aluneci si ca oricand esti dispus sa o iei de la capat....dorinta omului cea mai de pret, nu e sa zboare, ci sa stea suspendat sa poata controla incontrolabilul. Rasturnat Punct

Niciun comentariu: