Ea din nou

Ea se afla intr-un moment de cumpana. Credea ca a gasit tot ceea ce isi dorea si ca asa va merge pana cand va incepe o noua etapa spirituala. Dar intr-o seara o lumina o chinuia. Simtea ca se va impiedica de ceva special, sau la momentul ala...era prea special. Nu a avut nevoie de confirmari sau de limbajul trupului sa realizeze ca intuitia ei este mereu cel mai bun reper. Ii tremurau buzele si mainile asteptau nerabdatoare sa se suceasca una pe cealalta...batea cu unghiile in bucata de plastic , care era singura melodie ce se putea auzea atunci. Era tarziu, si nu mai facuse asta de ani de zile. Pasea incet , ferindu-se de stangacie. Era ca si cum trebuia sa se apropie de cineva care mirosea a proaspat, a nou. In mintea ei, sentimentul acesta il asocia cu mirosul de var proaspat, si de curat. Arta frumosului e ceea ce stie ea sa faca mai bine....si simtea ca s-a contopit cu ceva frumos, din nou. S-a implinit pe moment, cand a descoperit ca acel "el" era o cheie noua ce avea sa o puna la breloc si sa o care dupa ea. Fericire ! atat simtea si striga pe dinauntrul ei, sa se sparga toate sticlele care o tineau incatusata si care fiecare exprima ceva mai putin placut. Fiecare sticla isi imprastia cioburile in lumina cea ciudata care pe ea o invaluia mai repede si mai devotat decat credea vreodata. Era in centru, si ochii cei frumosi cautau sa o contureze. Ea e plina de mister, asa se afiseaza mereu...poate de teama, sau poate inca nu s-a desprins de arta "jocului". "Cel nou" a schitat un zambet dragalas, si a continuat sa isi reverse lumina asupra ei. Se faceau fericiti unul pe altul, pentru ca el isi dadea frau liber vorbelor pe care le stia cel mai bine, iar ea cu o siguranta de nedescris ii continua poezia. Lui asta ii placea, si asa o adora. Nu a incercat sa se apropie de ea mai mult decat a permis. Poveste....Punct