vineri, 28 septembrie 2012

Azi

M-am apucat din nou de scris...din pacate de multe ori o fac in gand. Nu mai am starea necesara sa creez, sa ma adun, sa conturez ceva frumos din pacate. Uneori odata cu constientizarea unor chestiuni, sau cu maturitatea , pierdem din lucrurile care mai demult erau vitale pentru noi si care ne antrenau pe niste franghii interminabile. Am inceput sa ma astern pe hartie de mica. Am pozat in diferite feluri, si am cochetat cu gandurile mele asa incat sa redau ceva cu un continut cat mai clar. Poate de multe ori nu aveam nici o satisfactie decat aceea ca puteam sa citesc din urma si sa realizez cate schimbari m-au imbracat. Nu stiu daca imi permit la nivelul asta sa fac excese de sinceritate,de aceea in ultima perioada postarile mele imbratiseaza universul meu la modul general. Ma refer la mine destul de mult, deoarece e vizunea mea asupra lumii, asupra energiilor care ma guverneaza, asupra schimbului in general....de lucruri, de priviri, de idei se succed. Credeam odata ca visele nu pot muri, dar astazi am invatat cum sa le gestionez, cum sa fac din ele idealuri. Credeam ca oamenii vin si trec, azi am invatat ca multi dintre oameni sunt pietrele de rau...si ca doar apa trece luand ceva bun sau rau din fiecare. Credeam de asemenea ca bunatatea este globul de sticla in care ne aflam, si azi am aflat ca raul e infiltrat in toate domeniile si in toate sentimentele. Stai ca demult imi doream sa cant la pian? pentru ca in felul asta simteam mai usor suisurile si coborasurile si invatam sa fac dn ele o melodie pe care numai eu sa o stiu....doream Chopin sa fie mandru de mine si sa se simta imferior cumva. Traiesc in epoca in care nu primim scrisori de iubire....pentru ca aproape nimeni nu stie sa exprime ceea ce simte cu adevarat. Ma simt norocoasa , am iubit platonic si iubesc adevarat. Am fost iubita platonic si iubita cu adevarat.Iubesc oamenii, inca sper ca nu toti sunt bolnavi si ca vreodata se descopera vreun antidot pentru virusul colectiv pe care atat de mult il detest...ura. ...am sa vorbesc despre iubire putin mai tarziu cand mi-o asum totalmente intr-o forma inteleapta.
Punct .