Tot ma gandesc sa scriu despre recunostinta, si despre ceea ce inseamna sa multumim pentru ceea ce avem. Eu am ajuns de ceva timp la concluzia ca indiferent de cat de putin sau mult avem, indiferent cat am avut si cu cat am ramas, pana la urma de aici vin bucuriile. Sunt un om si cu bune si cu rele, de multe ori am avut senzatia ca nimic nu conteaza si nimic nu merita si nimic nu e bun si la la la....insa realizez ca am atatea lucruri pentru care zi de zi sa multumesc. Indiferent de greutatile cu care ma confrunt, si acum vorbesc din ceea ce am trait pe pielea mea, faptul ca am curaj si imi port increderea in divinitate cu mine permanent imi da putere. Poate de multe ori , obisnuita fiind ca toate in jurul meu sa fie acolo si sa fie ok le-am neglijat. Mi-am neglijat grija fata de parinti in favoarea grijii fata de oamenii straini care oricum m-au vandut, am neglijat faptul ca am o sanatate care e buna si pe care o tratez, pentru a intreba pe altii daca sunt bine, am ignorat faptul ca nu-mi lipseste nimic in viata si ca tot ceea ce mi-am dorit am avut mereu. Insa cel mai crud din toate astea este ca m-am lasat in voia sortii, sa merg din inertie sperand ca cineva se va gandi si la mine, asa cum adesea eu o fac cu privire la altii. M-am inselat. Nu s-a gandit nimeni.
Ce sens au intrebarile mele , si ce sens am eu pentru unii...acum putin imi pasa. Sunt bucuroasa chiar daca zilnic cineva ma mai loveste, pentru ca am invatat sa primesc dezamagiri si lovituri, ma bucur pana si de lucrul acesta pentru ca fiecare pocnitura e o experienta pentru mine, e un "not to do ", e o cale de a privi in jur si a observa ceea ce am ignorat multa vreme. Cand am ales sa am grija de mine, nu am fost buna....imi pare rau, sincer nu dau doi bani , caci ma uit langa mine si vad ca am pentru ce sa ma ambitionez, am cui sa ma daruiesc, am la cine sa plang, am cu cine sa rad...si nu am nevoie de nimic de la nimeni. Pana la urma buna-credinta si sentimentele nu se cumpara.
Punct.
joi, 8 august 2013
vineri, 2 august 2013
pentru ca sunt OM.
Incep ziua...agitata.
Nu am avut o seara grozava, si tot aman sa scriu despre un subiect care irita , si care e ca o boala cu care este infestata cat mai multa lume. Mi-am spus de multe ori ca nu am sa mai creez legaturi cu persoane de sex feminin, intr-atat de mult incat sa se treaca de limita bunului simt. Insa gafez......ma intreb daca asta ma face sa fiu lasa, sau daca doar caut sa compensez niste lipsuri....probabil ambele sau poate niciuna. Greseala o gasesc la mine mereu, pentru ca de cate ori sfarsesc dezamagita, scarbita si implicata, realizez ca sunt OM. De ce spun asta? pentru ca doar in postura de om , imi permit sa am regrete, sa ma macin si sa imi reprosez mie ca ajung cu cinste, respect si onestitate sa ma autosabotez. Lucrez la niste aspecte importante...dar pana una alta daca ceva nu suport este minciuna si caracterul duplicitar, care sunt constienta ca zace in fiecare din noi, si noi il dezvoltam prin prisma experientelor pe care le avem de-a lungul vietii. Asta ne face sa fim mai buni sau mai rai, asta ne face sa fim mai egoisti sau mai darnici , mai pesimisti sau optimisti. M-am confruntat adesea cu un egoism exacerbat, superficial pe care nu-l descifrez...ca atare eu una imi cunosc oile negre si sper sa mai pierd cate una in perioade dese de timp. In schimb clar nu cunosc turmele altora, desi aparent ma bat cu pumnul in piept ca eu, Mafalda, stiu tot.....da..intuiesc bine, insa negarea e o metoda de a evita aceste chestiuni.
Nu am reusit sa inteleg niciodata de ce oamenii pe care ii ajuti sunt cei care te musca, te vorbesc pe la spate si interpreteaza tot ce zici in defavoarea ta. Poate pentru ca ei iti speculeaza slabiciunule, stiu lucrurile care iti consuma bateriile. Cel mai des am studiat ca sursa emotiilor si sentimentelor negative generate de unele persoane este invidia. Am discutat in trecut despre invidie si despre cum ne dorim sa furam capra vecinului , in loc sa dorim sa moara. Despre cum ravnim la ceea ce au altii, dar noi nu muncim suficient sa construim singuri. Teoretic ma exclud din ceea ce exprim, insa cum am mai spus , sunt OM si asta ma face sa gresesc des. Accept criticile constructive oricand, dar nu accept sa fiu calcata in picioare, si nici sa vina cineva pe care l-am ajutat fara sa cer nimic in schimb, sa-mi dea cu firma-n cap. Detest atunci cand unii isi construiesc imperii pe spatele meu. Poate cineva spune ca , bun ...si daca oferi ceva , ce doresti in schimb? asuma-ti si mergi mai departe. Lucrurile din punctul meu de vedere nu stau asa. ( caci am auzit asta des si sincer mi-a ajuns). In momentul in care ajuti pe cineva, automat opereaza legea compensatiei. Asa sta treaba in Univers. Ca sa ploua, trebuie sa fie soare, ca sa fie nori, trebuie sa existe apa si vant...etc. Ca sa existe o conexiune umana, trebuie sa stim sa apreciem, sa multumim, sa intampinam toate evenimentele cu trairi pozitive si nu negative. Daca eu primesc ceva, nu neaparat material, moral si spiritual, automat am obligatie morala la randul meu si ATENTIE , cand faci ceva trebuie sa faci din suflet, nu fortat de imprejurari. E just, e fair-play....poate e dur spus "frate frate dar branza e pe bani". Cand ajuti pe cineva, astepti ca omul ala sa fie alaturi de tine, sa ofere respect, nu bunuri materiale, nu luna de pe cer...asa e in cazul meu. Ajut si nu astept nimic in schimb......dar nici nu merit suturi in fund. Alea mi le dau eu singura ca sa pot face un pas in fata. Ce castiga unii ca umbla sa-mi faca reputatie proasta? cu ce ies in castig? asta nu am inteles niciodata. Eu daca am facut-o am regretat, am lasat capul in jos si m-am dus rupta-n paispe sa-mi asum spusele , si sa salvez ceva. Poate am pretentii mari...
Pe scurt, sunt dezamagita de oamenii din jur, "prietenii" ma vand pentru o bucata de bagare in seama, unii ma invidiaza , nu stiu pentru ce, poate pentru ca ceea ce am realizat am facut prin fortele proprii, pentru ca am suflet, si pentru ca asa ceva nu se gaseste la coltul strazii, pentru ca am caracter, pentru ca imi asum cand gresesc, pentru ca sunt acolo cand altii nu sunt, pentru ca inca imi mai pasa, pentru ca sunt devotata si nu revars de rautate si nici frustrare la cote maxime, pentru ca eu, un om cu problemele sale, lupta sa evolueze bine si frumos ...si nu accept sa ma murdaresc pentru nimeni si nimic.
Punct . pentru ca sunt OM
Nu am avut o seara grozava, si tot aman sa scriu despre un subiect care irita , si care e ca o boala cu care este infestata cat mai multa lume. Mi-am spus de multe ori ca nu am sa mai creez legaturi cu persoane de sex feminin, intr-atat de mult incat sa se treaca de limita bunului simt. Insa gafez......ma intreb daca asta ma face sa fiu lasa, sau daca doar caut sa compensez niste lipsuri....probabil ambele sau poate niciuna. Greseala o gasesc la mine mereu, pentru ca de cate ori sfarsesc dezamagita, scarbita si implicata, realizez ca sunt OM. De ce spun asta? pentru ca doar in postura de om , imi permit sa am regrete, sa ma macin si sa imi reprosez mie ca ajung cu cinste, respect si onestitate sa ma autosabotez. Lucrez la niste aspecte importante...dar pana una alta daca ceva nu suport este minciuna si caracterul duplicitar, care sunt constienta ca zace in fiecare din noi, si noi il dezvoltam prin prisma experientelor pe care le avem de-a lungul vietii. Asta ne face sa fim mai buni sau mai rai, asta ne face sa fim mai egoisti sau mai darnici , mai pesimisti sau optimisti. M-am confruntat adesea cu un egoism exacerbat, superficial pe care nu-l descifrez...ca atare eu una imi cunosc oile negre si sper sa mai pierd cate una in perioade dese de timp. In schimb clar nu cunosc turmele altora, desi aparent ma bat cu pumnul in piept ca eu, Mafalda, stiu tot.....da..intuiesc bine, insa negarea e o metoda de a evita aceste chestiuni.
Nu am reusit sa inteleg niciodata de ce oamenii pe care ii ajuti sunt cei care te musca, te vorbesc pe la spate si interpreteaza tot ce zici in defavoarea ta. Poate pentru ca ei iti speculeaza slabiciunule, stiu lucrurile care iti consuma bateriile. Cel mai des am studiat ca sursa emotiilor si sentimentelor negative generate de unele persoane este invidia. Am discutat in trecut despre invidie si despre cum ne dorim sa furam capra vecinului , in loc sa dorim sa moara. Despre cum ravnim la ceea ce au altii, dar noi nu muncim suficient sa construim singuri. Teoretic ma exclud din ceea ce exprim, insa cum am mai spus , sunt OM si asta ma face sa gresesc des. Accept criticile constructive oricand, dar nu accept sa fiu calcata in picioare, si nici sa vina cineva pe care l-am ajutat fara sa cer nimic in schimb, sa-mi dea cu firma-n cap. Detest atunci cand unii isi construiesc imperii pe spatele meu. Poate cineva spune ca , bun ...si daca oferi ceva , ce doresti in schimb? asuma-ti si mergi mai departe. Lucrurile din punctul meu de vedere nu stau asa. ( caci am auzit asta des si sincer mi-a ajuns). In momentul in care ajuti pe cineva, automat opereaza legea compensatiei. Asa sta treaba in Univers. Ca sa ploua, trebuie sa fie soare, ca sa fie nori, trebuie sa existe apa si vant...etc. Ca sa existe o conexiune umana, trebuie sa stim sa apreciem, sa multumim, sa intampinam toate evenimentele cu trairi pozitive si nu negative. Daca eu primesc ceva, nu neaparat material, moral si spiritual, automat am obligatie morala la randul meu si ATENTIE , cand faci ceva trebuie sa faci din suflet, nu fortat de imprejurari. E just, e fair-play....poate e dur spus "frate frate dar branza e pe bani". Cand ajuti pe cineva, astepti ca omul ala sa fie alaturi de tine, sa ofere respect, nu bunuri materiale, nu luna de pe cer...asa e in cazul meu. Ajut si nu astept nimic in schimb......dar nici nu merit suturi in fund. Alea mi le dau eu singura ca sa pot face un pas in fata. Ce castiga unii ca umbla sa-mi faca reputatie proasta? cu ce ies in castig? asta nu am inteles niciodata. Eu daca am facut-o am regretat, am lasat capul in jos si m-am dus rupta-n paispe sa-mi asum spusele , si sa salvez ceva. Poate am pretentii mari...
Pe scurt, sunt dezamagita de oamenii din jur, "prietenii" ma vand pentru o bucata de bagare in seama, unii ma invidiaza , nu stiu pentru ce, poate pentru ca ceea ce am realizat am facut prin fortele proprii, pentru ca am suflet, si pentru ca asa ceva nu se gaseste la coltul strazii, pentru ca am caracter, pentru ca imi asum cand gresesc, pentru ca sunt acolo cand altii nu sunt, pentru ca inca imi mai pasa, pentru ca sunt devotata si nu revars de rautate si nici frustrare la cote maxime, pentru ca eu, un om cu problemele sale, lupta sa evolueze bine si frumos ...si nu accept sa ma murdaresc pentru nimeni si nimic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)