Azi

M-am apucat din nou de scris...din pacate de multe ori o fac in gand. Nu mai am starea necesara sa creez, sa ma adun, sa conturez ceva frumos din pacate. Uneori odata cu constientizarea unor chestiuni, sau cu maturitatea , pierdem din lucrurile care mai demult erau vitale pentru noi si care ne antrenau pe niste franghii interminabile. Am inceput sa ma astern pe hartie de mica. Am pozat in diferite feluri, si am cochetat cu gandurile mele asa incat sa redau ceva cu un continut cat mai clar. Poate de multe ori nu aveam nici o satisfactie decat aceea ca puteam sa citesc din urma si sa realizez cate schimbari m-au imbracat. Nu stiu daca imi permit la nivelul asta sa fac excese de sinceritate,de aceea in ultima perioada postarile mele imbratiseaza universul meu la modul general. Ma refer la mine destul de mult, deoarece e vizunea mea asupra lumii, asupra energiilor care ma guverneaza, asupra schimbului in general....de lucruri, de priviri, de idei se succed. Credeam odata ca visele nu pot muri, dar astazi am invatat cum sa le gestionez, cum sa fac din ele idealuri. Credeam ca oamenii vin si trec, azi am invatat ca multi dintre oameni sunt pietrele de rau...si ca doar apa trece luand ceva bun sau rau din fiecare. Credeam de asemenea ca bunatatea este globul de sticla in care ne aflam, si azi am aflat ca raul e infiltrat in toate domeniile si in toate sentimentele. Stai ca demult imi doream sa cant la pian? pentru ca in felul asta simteam mai usor suisurile si coborasurile si invatam sa fac dn ele o melodie pe care numai eu sa o stiu....doream Chopin sa fie mandru de mine si sa se simta imferior cumva. Traiesc in epoca in care nu primim scrisori de iubire....pentru ca aproape nimeni nu stie sa exprime ceea ce simte cu adevarat. Ma simt norocoasa , am iubit platonic si iubesc adevarat. Am fost iubita platonic si iubita cu adevarat.Iubesc oamenii, inca sper ca nu toti sunt bolnavi si ca vreodata se descopera vreun antidot pentru virusul colectiv pe care atat de mult il detest...ura. ...am sa vorbesc despre iubire putin mai tarziu cand mi-o asum totalmente intr-o forma inteleapta.

Punct .

Mana in mana ( la negativ)

Imi tot spun de ceva timp ca am sa ating un alt subiect care se cere dezlegat, si anume, de ce oamenii in general nu se pot bucura de binele celui de langa ei ci din contra? de mica am fost invatata ca poti avea cate putin din toate, insa nu pe toate in intregul lor, sau pe unele chiar deloc...cum se intampla, esti frumos, esti destept n-ai bani sau ai bani dar mintea cam sta in loc sau esti frumos, esti destept, ai bani, dar ai frustrari si esti nefericit pentru ca esti slab de fire...si tot asa. Cam prin tiparele astea ne incadram cu totii, si cum suntem obisnuiti sa imprumutam dramele colective, deseori ne adancim intr-o groapa sapata de propria persoana si tindem sa ramanem acolo. Aici vine momentul cand cred ca ar trebui sa iasa la iveala ambitia, forta adevarata ce salasuieste in noi ..insa rareori se intampla in felul asta. Ce face omul in zilele noastre...sta la intuneric,nu sapa adanc si cu sarguinta sa apuce sa vada soarele, insa asteapta sa sape soarele la el...mai pe scurt, am devenit delasatori si preferam sa ne imprietenim cu cele mai meschine sentimente lumesti, invidia si ura. "Sa moara capra vecinului" cum s-ar spune...pai de ce? pentru ca nu esti in stare sa iti procuri/sa faci rost/sa muncesti pentru una a ta? bucura-te ca vecinul are o capra, si daca te porti frumos cu vecinul, poate iti aduce si tie lapte si branza...e...asta cred ca e greu la unii care prefera sa ridice piatra si se pregatesc sa arunce fara ca neuronul care a mai ramas sa apuce sa-si dea ultima suflare. Cine a citit stie, ca inca de cand lumea si pamantul deschideau ochii pentru prima data, au existat oameni inzestrati diferit din punct de vedere mental, material si spiritual. Acestia s-au proiectat pe parcurs in rolul de personaje antagonice, deoarece unul ravnea la ceea ce avea celalalt...de aici si biruinta binelui asupra raului. Ma intreb...ce este binele in ziua de azi, si cum sa te manifesti cand vezi ca in jurul tau sunt numai personaje negative? sa ignori, esti luat de fraer, sa iti pui mintea cu nebunul, nici o mie de destepti nu reusesc sa te scoata, sa apelezi la lege, iti mai trebuie o viata sa vezi ce se intampla....iar sa fii indiferent , te plaseaza uneori in ridicol. Aveti alte solutii? punct

Paris ...mon amour

Bonjour....am trecut pe la Paris. Cu un dor nebun sa-l revad ca pe un iubit din trecut care a lasat urme adanci in inima mea. Ma simteam putin pustiita de ceea ce era frumos si primavaratec. Cautam oarecum sa ma adun , si totusi am facut ce am facut sa ajung iar in locul in care mi-ar place sa traiesc, sa iubesc, sa respir. A fost o revelatie si poate ca nu i-am vazut defectele ci doar calitatile. Acest iubit al meu, este un loc al contrastelor , care tinde sa contrazica toate zicalele batute in cuie si inramate pe la noi pe aici. Parisul este capitala dragostei...nu stiu cat este de adevarat, dar este cu siguranta un colt din lume care te seduce, te face sa visezi la el si te arunca inapoi...deseori spre imposibil. Nu sunt la prima vizita, dar mereu am ocazia sa descopar ceva nou, si asta pentru ca niciodata nu poti sa descoperi in totalitate misterele sale. Comparatia mea cu un barbat este logica si in acelasi timp bizara. E charmant...adevarat, impunator, stie limbile lumii si de asemenea se cere vizitat adesea de sute de mii de clienti. E cu un pas inainte in domeniul afacerilor, este un strangator de averi impresionant si de branduri renumite....are toate parfumurile si aromele timpului, isi trateaza angajatii intr-un mod placut, de asemenea este un bun expert in arta culinara , rezumandu-se la putin si bun. Nu se fereste de un croissant apetisant, stie sa savureze un film bun, un cabaret de exceptie, si de asemenea nu se da inapoi de la o croaziera splendida si o viata de noapte de neuitat. Are un gardian care are grija sa-l pastreze mereu popular, Turnul Eiffel , care promite multe si are grija ca an de an sa-i umple seiful. Este un personaj credincios care isi pastreaza nationalismul cu indarjire, are o divinitate in care se increde si de asemenea se tachineaza cu alte mari capitale ale lumii care incearca sa fure putin din esenta sa. Ceea ce admir mai mult si mai mult, e ca dincolo de averea impresionanta pe care o detine, acest miraj al meu, este un iubitor de lalele si splendori in iarba, si are mereu grija sa adaposteasca pe campiile sale pe oricine doreste sa isi scalde talpile in liniste si uimire. Pastreaza bibliotecile intacte, imprumuta din cultura sa si altora, si pe langa faptul ca detine o mentalitate invechita, se adapteaza usor la ceea ce inseamna modern, frumos si estetic.Sa-l urmaresti permanent, e imposibil, sa-l descoperi , este o certitudine...sa-i gasesti punctele slabe , e dificil, poate singurul inconvenient e timpul. E ciudat cum acolo la el, timpul ne inrameaza pe toti in trecut, ne opreste ceasurile si ne pofteste sa ne servim cu el in intregime. Isi pierde identitatea odata cu fiecare dintre noi.....( in cautarea lui Ratatouille) punct.

Let's waltz

"E de neconceput cât am iubit-o pe Mihaela. S-a strecurat atât de integral în mine făcând una cu fiinţa mea, încât acum când a plecat în lunga ei călătorie şi-a luat numai trupul cu ea, dar în mine a rămas întreagă, mai vie ca niciodată. Voia să-mi intre în sânge şi, iată, izbutise mai mult, infinit mai mult decît se aşteptase."
E o carte pe care am citit-o recent la recomandarea unei bune prietene, si a fost pe masura asteptarilor. Am realizat ca asteptam ceva frumos dupa "Elevul Dima dintr'a saptea" , pentru ca Mihail Drumes chiar are un stil care ma reprezinta. Trebuie sa specific, faptul ca nu sunt genul de persoana care citeste orice ii pica in mana,sunt foarte selectiva si am mai avut recomandari pe care le incepusem si imi doream sa se termine deoarece ma cuprindea plictiseala. Cartea descrie romantat sentimentul de maretie si orgoliul trufas al unui individ care se simte puternic seducand femei si asteptand de la acestea impacare , si toata aceasta trecere de la placerea suprematiei la iubirea in sine. Ca si in viata, femei sunt multe si tot cu atatea poate sa-ti mearga, pana ce apare una care pune capat unor convingeri concrete, creand un lant de slabiciuni si pedepse pentru personajul nostru, rotund, complex si de altfel in cele din urma dovedindu-se a fi destul de maleabil. Mihaela si pedeapsa suprema. Mai multe va las sa descoperiti, e fascinant si un bun adjuvant in psihologia umana.
"Citeşte mai întîi, cititorule, istoria acestei iubiri şi după aceea îţi vei da seama de tot ce s-a întîmplat şi dacă cineva, în locul meu, ar fi procedat altfel. O aştern în aceste pagini fierbinţi, scrise la mare temperatură. Să nu crezi că-mi trag spuza pe turtă ca să mă arăt în ochii domniei tale altfel de cum sînt, pentru a-ţi capta simpatia. Nu. Voi povesti faptele cu o sinceritate nudă, dezolantă, exact cum s-au petrecut în realitate. Ştiu că nimeni n-are să mă întâlnească vreodată ca să arunce cu pietre în mine. Nu mă preo­cupă emoţia estetică, nici morala, nici mesajul generos. Nu fac li­teratură, ci aştern în aceste file o mare pasiune care altfel ar fi rămas necunoscută, pentru bunul motiv că pasiunile fug de lumină “• lumina le omoară.">Punct.

Inner war

Hey hey what a cloudy day.....
Azi, vreau sa deschid un subiect care de ceva timp ma revolta insa nu am avut curaj sa discut in linii mari despre el pentru ca am asteptat sa culeg pareri de ici' colo' sa vad cam cum a devansat, din pacate, gandirea noastra in timp. Initial m-am bucurat de faptul ca in cercul in care ma invart exista persoane cerebrale care nu judeca atat de usor si care au o perceptie destul de matura asupra unor chestiuni...dar intrebarea mea este ce ne facem cu multitudinea de oameni care in loc sa adere la o viata frumoasa si intelegere, pledeaza in favoarea urii, invidiei si rautatii.
Subiectul sensibil pe care am de gand sa-l descos, se refera la abuzurile pe care poate fiecare din noi intr-un fel sau altul le resimtim din partea celor din jur, legat de aspectul fizic, de trasaturi fizice, de cum ne imbracam, cum ne ingrijim etc. Parerea mea este ca nu exista persoane urate, ci doar persoane care nu au grija de ele incat sa isi creeze o imagine placuta prin felul de a fi...caci pana la urma frumusetea fizica e trecatoare si ajungem sa oftam dupa ea la un moment dat. Ce avem pe plan spiritual si ceea ce strangem de-a lungul vietii ne face defapt sa ne remarcam. De ce spun ca ma revolta subiectul asta? am o buna prietena care traieste in Londra, e o fata extraordinara care la finele acestui an universitar va primi diploma de designer versimentar. Este un talent in adevaratul sens al cuvantului , este o fata frumoasa si fizic dar nu in ultimul rand prin felul ei de a fi. O dau pe ea exemplu pentru ca este o persoana care impartaseste tot, vrea sa ajute, sa inspire si de aceea are o pagina dedicata persoanelor care doresc sa ia lectii de stil. Urmarindu-i postarile noi, ma trezesc in weekend cu un tip de postare care m-a socat, m-a terifiat si sa nu mai spun ca simtind pe pielea mea de multe ori niste lucruri de genul....mi-a trezit o revolta interioara de nu stiam cum sa ma exprim. Niste persoane, nu vreau sa spun ce fel de persoane, ii lasasera gen commenturi niste expresii violente din punct de vedere verbal, legat de faptul ca nu poarta marimea 0 si vai Doamne daca nu porti marimea 0 nu ai ce exista pe Pamanat, si sugestii gen "ai auzit vreodata de banda", "dispari", "graso" si din pacate multe alte chestii pe care nu le pot scrie aici. Bineinteles oricat de puternic ar fi un om, pana la urma e om....si oricat ai incerca sa ingnori astfel de atacuri energetice, ele reprezinta un abuz si e normal sa provoace rani si sa-ti dea tema de gandire, pentru ca ei cei care fac asa ceva se simt bine , se simt impliniti, stau la panda si abia asteapta sa gresesti cu ceva sa te arate cu degetul si sa spuna "uite-o si pe asta, dupa ce ca e grasa, slaba, stramba, cu nasu mare cu capu mic etc" mai si gafeaza. Nu vreau sa fiu ipocrita si sa spun ca nu m-am legat vreodata de cineva...insa mereu am criticat ce se afla in ambalaj, si nu ambalajul in sine, pentru ca suntem diferiti, pentru ca oriunde in Univers trebuie sa existe un echilibru si unde se da mai mult dintr-o parte, se ia pe alta. Nu mi se pare corect ca un om sa fie catalogat dupa fizic. Ce-i drept este de criticat o persoana care isi permite sa fie ingrijita, sa umble curata, aranjata si nu o face...asta da neglijenta, insa nu te apuci sa razi cu usurinta de cineva care e chinuit, care are poate probleme medicale, care toata viata a avut o mostenire genetica contrar dorintei sale ....poate ca omul ala a avut un stil de viata mai sanatos decat tine, si poate a facut de multe ori eforturi care nu au dat rezultat. Incerc si eu ca multi altii sa trag un semnal de alarma, consider ca avem o mentalitate colectiva dusa la extrem, ca avem niste tipare prost gandite si fabricam etichete pe banda rulanta. Fiecare cauta pe diferite cai sa para mai presus de celalalt, insa judecam mult prea repede si nu e dreptul nostru. Exista mult mai multe cazuri de genul acesta si parerea mea este ca inainte sa emitem judecati de valoare la adresa altora, sa ne gandim bine ce trebuie sa corectam vis a vis de persoana noastra. Fiecare om este liber sa se simta bine asa cum vrea el, cum gandeste el, cat de gras sau slab este, cat de urat sau frumos este. Am spus si ma repet, frumusetea vine din interior, si atata timp cat pe interior esti putred, ambalajul e usor de aruncat la gunoi. Nu mai judecati, nu mai vorbiti pe la colturi, din contra, cautati sa fiti intelegatori, sa ajutati, sa sprijiniti, pentru ca desteptaciunea, onestitatea si cinstea nu consta in cate ore de sala faci pe saptamana, nici in cele mai de firma haine din lume. Numai Dumnezeu are dreptul sa judece!
Ar mai fi destule de spus, probabil va urma. Punct

Pozitiv right?

Azi e o alta zi....
la inceput statea sa ploua insa a iesit un soare jucaus, nu stiu de unde, ideea e ca psihic cu siguranta stam mai bine. Asa realizez cum trece timpul si cum invatam pe zi ce trece ceva nou. Vorbind de mine, am niste idealuri de atins si incerc sa-mi urnesc motoarele spre realizarea lor. Mai intai astept sa iau o gura imensa de aer incat sa-mi ajunga pana la vacanta mare, asa cum spuneam odata. Nu stiu daca am sa reusesc , insa fac un pas in fata spre a-mi redirectiona gandirea in asa fel incat sa fiu pozitiva. Cred ca in ultima vreme cam asta am sfatuit pe cei din jur. Mi s-a spus ca blogusorul asta al meu e cam pesimist, de aceea m-am decis sa-i schimb fata si gandirea si lui, dar nu in ultimul rand subsemnatei. Poate e un semnal de alarma ca trebuie sa invatam sa nu ne dam batuti asa usor cand socotim lucrurile mai putin placute care ne framanta drept "probleme". Nu imi aduc aminte cine spunea ca lucrurile negative fac parte din viata noastra, dar pentru ca inca din basme invatam ca binele trebuie sa primeze, tindem sa eliminam ce e mai putin obisnuit si totodata neplacut. Momentan am de gand sa investesc in mine, in sufletul meu, vreau sa calatoresc cat mai mult, sa citesc ceea ce am lasat pe restante si sa ma relaxez cat mai pot. Imi daduse un prieten zilele trecute un "to do" list...pe care sa-l completez astfel incat sa pot zilnic sa respect un anumit orar pe care mi-l fac. Sincer nu am avut pana acum curajul sa-l printez, pentru ca nu am reusit sa-mi fac ordine in creieras si in ganduri astfel incat sa imi creez un set de chestiuni pentru a fi indeplinite. M-am saturat sa fac unele lucruri fortat, astept sa am mai multa initiativa...ceea ce ma linisteste este ca sunt constienta ca vorbesc doar despre o chestiune de timp, si ca atunci cand va trece sigur am sa ma tem de ceea ce sunt in stare sa fac. Anyway...pana atunci m-am specializat in noi tehnici ce tin de make-up , pentru ca nu am renuntat la acest hobby, si am de gand fiecare particica din mine insetata de creativitate sa o cultiv, indiferent de domeniul in care activez...pentru ca altfel consider ca ne pierdem. Orice talent e bine-venit si trebuie sa multumim pentru el.Destul de pozitiv nu? Tah-tah . punct

Dur

Fac ce fac si ajung la oameni...insa ei nu mai ajung. Au cazut zapezi peste noi sa ne spele pacatele si rautatile, si inca oare cat mai trebuie sa cada sa purifice totul? acum greoi pasul isi creeaza un drum sa ajunga la mica rutina. Troienele ne-au inghesuit in case ca in niste lacustre pustiite. Nu mai exista vremurile in care de era ploaie sau ger, luai pana sa formulezi versuri sau randuri, si nici vremurile cand vorbele dulci se gaseau la plicuri sigilate cu ceara. Traim intr-o lume plina de urat, arta uratului si ne chinuim sa descoperim frumosul. E alb acum peste tot, si abia abia de mai gasesti cate o culoare sa iti duca irisul pe alta cale, mai calda si mai putin dura decat alb...obsesie.

Si aripile-i frante asteptau zorii zilei sa danseze....asa ca un ultim vals