joi, 15 martie 2012

Let's waltz



"E de neconceput cât am iubit-o pe Mihaela. S-a strecurat atât de integral în mine făcând una cu fiinţa mea, încât acum când a plecat în lunga ei călătorie şi-a luat numai trupul cu ea, dar în mine a rămas întreagă, mai vie ca niciodată. Voia să-mi intre în sânge şi, iată, izbutise mai mult, infinit mai mult decît se aşteptase."
E o carte pe care am citit-o recent la recomandarea unei bune prietene, si a fost pe masura asteptarilor. Am realizat ca asteptam ceva frumos dupa "Elevul Dima dintr'a saptea" , pentru ca Mihail Drumes chiar are un stil care ma reprezinta. Trebuie sa specific, faptul ca nu sunt genul de persoana care citeste orice ii pica in mana,sunt foarte selectiva si am mai avut recomandari pe care le incepusem si imi doream sa se termine deoarece ma cuprindea plictiseala. Cartea descrie romantat sentimentul de maretie si orgoliul trufas al unui individ care se simte puternic seducand femei si asteptand de la acestea impacare , si toata aceasta trecere de la placerea suprematiei la iubirea in sine. Ca si in viata, femei sunt multe si tot cu atatea poate sa-ti mearga, pana ce apare una care pune capat unor convingeri concrete, creand un lant de slabiciuni si pedepse pentru personajul nostru, rotund, complex si de altfel in cele din urma dovedindu-se a fi destul de maleabil. Mihaela si pedeapsa suprema. Mai multe va las sa descoperiti, e fascinant si un bun adjuvant in psihologia umana.
"Citeşte mai întîi, cititorule, istoria acestei iubiri şi după aceea îţi vei da seama de tot ce s-a întîmplat şi dacă cineva, în locul meu, ar fi procedat altfel. O aştern în aceste pagini fierbinţi, scrise la mare temperatură. Să nu crezi că-mi trag spuza pe turtă ca să mă arăt în ochii domniei tale altfel de cum sînt, pentru a-ţi capta simpatia. Nu. Voi povesti faptele cu o sinceritate nudă, dezolantă, exact cum s-au petrecut în realitate. Ştiu că nimeni n-are să mă întâlnească vreodată ca să arunce cu pietre în mine. Nu mă preo­cupă emoţia estetică, nici morala, nici mesajul generos. Nu fac li­teratură, ci aştern în aceste file o mare pasiune care altfel ar fi rămas necunoscută, pentru bunul motiv că pasiunile fug de lumină “• lumina le omoară.">Punct.

Un comentariu:

Maria spunea...

superba carte..eu am citit o acum multi ani la recomandarea mamei :)..dar stii ce e ciudat, ca ieri chiar ma gandeam la cartea asta si la autorul ei..si azi ai scris despre ea..trebuie sa fie telepatia. te pup scumpa