Suntem sortiti esecului oricum....
Asa cum intr-o toamna ciudata visul frunzelor de a ramane atarnate pe crengi a esuat
Ca o nava in larg ce-si ridica ancora sa ajunga mai repede pe Pamant....
Bate-mi frunza-n par sa simt ca exista vant
Si fapte de om sa simt ca dor
Si-atunci am sa ma zbat mai rau ca oricand sa ma gasesc
Aiuristic si contemporan
Imi vin adesea noi trairi
Gandirea e eterna si corpul e strain de ea...
Nu-i asa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu