A nins acum câteva zile...
Ieri a nins şi azi va ninge....
Poate va ninge şi mâine dacă soarele va vrea....să-se-ascundă încet şi molcom într-o ceaşcă de cafea
Aşteptam demult momentul, să încerc să mă răzbun
Pe o vreme aşa surdă şi pe frigul cel bătrân
Sfidam clipa când zăpada o să-mi facă-n ciuda mie
Îngheţând în poze albe frânturi din copilarie
Nu-mi dă sanie sau joc
Nu-mi dă bucurii trecute...care le-am inchis pe rand, transformate-n hârtii rupte
Şi mi-a nins şi-n păr şi-n suflet
Şi pe inimă puţin....atât cât sa-mi doresc aroma aburilor de vin
Mi-amintesc de Moş Nicolae ....un bătrân cu mantie invizibilă care se putea strecura prin gaura cheii, geamuri şi spaţii mici. Mă întrebam adesea cum se inţelege el cu Moş Craciun şi de ce au convenit ei sa ofere daruri separat cand distanţa dintre ei e atât de mică. Mi-i imaginam pe amândoi stând în jurul unui foc slab...unul mai tânăr ca celalalt , unul îmbracat mai excentric altul mai domol. De asemenea mă întrebam de ce Mos Nicolae are o pasiune pentru eterna pereche de papuci. Ar fi putut forte bine să ofere cadouri în haine sau în glugă, şi de ce trebuia mereu să ne lustruim ghetele cu care veneam de la sanie. De ce i-ar fi displacut moşului ghetele ude sau inămolite....ma gandeam aşa în mintea mea de copil că, oamenii săraci nu îşi cremiuesc mereu papucii...şi în cazul acesta noi am fi discriminaţi...Eram în stare sa stau la pândă să vad daca îmi sunt depăşite limitele imaginaţiei infantile, însă mereu adormeam si mă trezeam cu darurile în ghetuţe indiferent de comportamentul afişat în acea perioadă. Aveam un sentiment că moşul mă simpatizează mai mult şi că sunt o norocoasă pentru că nu mi-a trecut nici o nuieluşă pragul ....până când am aflat că Moş Nicolae este materializarea sentimentelor părănteşti , a darurilor cumpărate din suflet de la părinţi indiferent de gradul ce cuminţenie.
Am fost cam dezamăgită...consider că am aflat prematur ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu