Azi dupa atat de mult timp, a iesit soarele. A fost mituit de zambetele noastre, de toate florile din lume care sunt rezervate pentru noi , femeile. Oare de ce este nevoie de o zi, pentru ca barbatii sa fie delicati si gentili? eu nu vad sa fie asa mereu, ma refer aici la majoritatea, pentru ca bineinteles exista exceptii evidente. Am stat de dimineata prin oras si am sesizat vanzatorii de iluzii, de cadouri si de vise, urland pe strada ca si cum viata lor ar sta in kitch-urile pe care ard de nerabdare sa le vanda.
Caldarari pe trotuare inghetati si infrigurati, ca de', cu o raza nu s-a facut primavara, cu cafele in mana si promisiuni de promotii, ocupa peisajul trecatorilor grabiti sa vada unde sunt zambilele mai ieftine, caci ghiocei mai rar am vazut.
Astazi si de Valentine's Day zaresti tineri pe bordura imbracati la patru ace si cucoane coafate cu blanuri si ochelari de soare. Unii asteapta cate o fata , altii cate doua, cine stie. Important e ca e orasul impanzit de cetateni, ca de Craciun, doar ca e putin mai cald si nu mai vedem brazi inghesuiti prin piete. Eu m-am trezit dimineata cu un trandafir pe perna ( fericire suprema), dar nu se intampla asta doar de 8 martie, ci mai mereu.
Va urez o zi cu soare, revelatiilor feminine din viata mea.
Ii urez mamei mele sa fie, ca sa fiu si eu.
De ziua ta mamico, ai mereu inima mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu