Mi s-a intamplat sa ma aflu intr-o sala mare...nu e ca si cum ai merge pe strada si te tranteste din plin un parfum strain. Am patit recent sa-mi impart entuziasmul la revederea unei persoane pe care am simtit-o inexplicabil de aproape. E o experienta unica , imposibil de uitat care pe moment m-a facut sa cred in acel "nu se poate asa ceva". Ba se poate.....
...stiu cel mai bine asta, si inca incerc sa ma conving pe mine ca exista unele legaturi divine probabil, sau cine stie, pe care nimeni nu le poate separa. Poate nu imi gasesc acum cuvintele sa exprim unele chestiuni asa cum ar trebui, dar dat fiind faptul ca nu imi este greu sa impartasesc acest lucru...fac un pas inainte.
Exista oameni...figuri diferite si de multe ori atat de familiare incat abia le poti distinge. Nu caut imposibilul,dar uneori patrundem intr-un univers de care nu apartinem si fiind straini nu mereu ne setam cum trebuie GPS-urile. E ca si cum ti-ai pune o pereche de ochelari in care sa nu existe stanga si dreapta si sa fii obligat sa privesti la orizont. Cam asa priveam eu lucrurile atunci pana cand am dat mana cu realitatea aceea de care nu ma temeam, pe care unii nu si-o doresc insa eu mi-o asum si o ador. Incetul cu incetul construim...poate citind nu va intelege nimeni ce debitez eu aici, insa prefer sa o las asa . Asta simt si asta scriu....exista o persoana la cateva zeci care imi dau o buna dispozitie intinsa la cote maxime . Am vazut, am gasit, si multumesc din nou.
Am mai pus o piesa la colectia , favorite....pentru ca astazi e greu sa fii colectionar de piese rare, de calitate , pe care sa le obtii prin propriile tale forte fara sa folosesti mijloace mai mult sau mai putin de condamnat. Sunt eu si ma incadrez aici....ma bucur ca m-am sters de praf si...ramane de vazut
Punct. mereu o iau de la capat si e din ce in ce mai frumos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu