Absolventa

Azi a fost o zi importanta din viata mea...plina si umpic obositoare insa curios este faptul ca nu m-au incercat emotii. Bucuria ca mi-am vazut cativa prieteni alaturi acolo a insemnat mai totul pentru mine, si bineinteles familia mea.
Am pus punct celor 4 ani care pana de curand imi macinau existenta si fiinta.
Am absolvit
Poate suna banal, insa pentru oricare dintre noi, fiecare eveniment care iti da un plus din punct de vedere intelectual este o reusita sigura.
A inceput undeva in clasa 1, cand imi aminteam cum ii spuneam mamei niste prostioare destul de inteligente pentru un copil de nici 6 ani. Atunci aveam emotii pentru ca urma sa imi schimb colegii, mediul, dadeam copilaria pe o carte si asta ma fascina. Apoi a fost clasa a 4....stiam ca intru in a 5-a si nu plec la liceu. Voiam sa raman unde imi creasem alt glob de sticla in care sa nu intre nimeni. A urmat apoi clasa a8, emotii din nou, teama de esec si un succes in final, care m-a dus intr-o cu totul alta lume unde pe langa altii ma simteam mediocra si usor instabila. M-am ridicat in cele din urma si am reusit sa imi demonstrez mie ca tind spre mai mult si ca succesul altora ma bucura mai degraba decat sa ma umple de invidie. Am ajuns sus....depinde ce se intelege prin sus. Important e ca stiu eu la ce ma refer....
In cele din urma am terminat liceul unde m-am atasat emotional de alti si alti oameni, unde mi-am facut prieteni care si acum dupa ani de zile ma intreaba de sanatate si pe care ii stimez. Am fost si acolo sus....suficient de sus incat sa pot obtine orice.
A urmat facultatea....o decizie grea....o decizie care iti arunca viata ca pe zaruri si unde in functie de numarul de puncte puteai fi pierzator sau castigator. Pana in acest moment nu sunt sigura ca am castigat lozul cel mare. Nu am avut o viata de student atat de reusita cum mi-asi fi dorit. Nu am avut gasca din camin, sau cea din facultate cu care sa trag baute pana la 6 dimineata ca la 7 sa fiu la examen. Am fost un copil linistit...si spun copil...pentru ca abia incep sa simt ca m-am maturizat. Regret asta....ii invidiez pe cei care au avut colectiv, au imbinat stresul cu buna dispozitie si nu au facut din facultate scopul vietii lor , astfel ca daca pici un examen gata...sinucidere.
In nici un caz.
Mi-asi fi dorit ceva mai bun pentru mine din punctul asta de vedere, insa am invatat si de data aceasta ca atunci cand se inchide o usa, se deschid altele si de cele mai multe ori trebuie sa fii suficient de pregatit sa poti intra. Daca usile nu se deschid, trebuie sa cauti una la care sa bati...si tot asa.
Poate distractia pentru mine incepe acum....oricum mi-am selectat mediul pe care sa-l bag in bolul de sticla din etapa aceasta. E important sa stii ce vrei, si ce oameni alegi sa ai langa tine care sa te sustina spre urmatorul pas. Am vazut asta si le multumesc.
Urmeaza examenul de licenta....am asteptari de la mine si caut sa nu ma dezamagesc. Mi-am impartit idealurile in pasi mici si am pornit la drum.
Punct