Am obosit....incerc sa imi trag ultimele lanturi care imi par din ce in ce mai grele...nu mai am rabdare sa fac nimic, nici macar nu mai sunt in stare sa ma exprim coerent cand caut niste sensuri simple si totusi atat de complexe. Scriu sa nu vorbesc, scriu sa nu citesc pentru ca ...ma doare
E ciudat poate, dar toti simtim asta la un moment dat. E ca un vagon care te loveste din plin, te lasa acolo si parca nu vrei sa te mai trezesti sa vezi ce urmeaza ...simti mii de puncte sensibile cauti sa dai un update sa continui ceea ce ai inceput.
Simt acum ca exist numai in momente , pe care nu voi reusi niciodata sa le privesc fara sa le dau un nume, simt ca m-am scurs intr-o balta in care vor calca altii si poate am sa ma evapor incet ...merg pe ideea ca nu exista pedepse ci doar consecinte asa ca atunci cand pare ca e de rau va urma ceva bun
Mi-am schimbat anotimpul si daca ar fi astazi toamna asi zambi mai larg , mi-asi lua un pullover si asi pleca afara sa culeg frunze....vara asta o reneg ...nu stiu cand a venit si nu-mi pasa cand o sa plece...si asta pentru ca mi-a lasat prea putin timp sa ma bucur de ea, ma ingana ca un copil stupid si apoi ma pune pe fuga...si spun din nou, am obosit.
A...si ca sa astept toamna mai am de urcat o scara proiectata gresit ...punct
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu