Se face ca ploua....ploua a primavara si miroase a primavara
Nu a dat inca nici macar un varf de iarba, si totusi poate nimeni nu a observat. Asa suntem noi oamenii mai ignoranti de la o vreme.
Bucurii mici....un copil care intinde mana spre soare sa apuce o raza, asa se creeaza metaforele unei varste la care am ajuns vazandu-i pe altii mai mari mereu. Acum cine este mai mare?
Ajungeam abia la pervazul geamului cand am descoperit ca viata capata o alta forma in camera mea atunci cand cerul e limpede si afara poti calca fara sa iei cel din urma praf.
Tanjesc dupa o banca pe care sa ajung mergand continuu in ritmul meu, pe acelasi drum pe care mergeam odata , cand din naivitate cautam sa dau fata in fata cu realitatea prea dura acum pentru ceea ce credeam candva.
Copil fiind mereu visezi , si mi-am pastrat unele vise pentru ca le poti materializa oricand numai inchizand ochii. Vezi? acum sunt toti oamenii buni, toti invata sa ierte.
Ai deschis ochii si ai vazut cum, o prietenie se destrama fara ca tu sa stii, ura e mai presus ca iubirea si ...cei mai saraci sunt defapt mai bogati decat cei cu averi.
Oare merita atata reflexie pe nimicuri ?
Mici nimicuri, o bucurie in plus si motivul pentru care merita zilnic sa mai dai un suflu gandirii.
Am gasit ceea ce cautam pentru o clipa
Punct
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu