1 G.A

Câmpul de joc
Se spune cã un om ori e fãcut pentru a juca, ori nu e.

Ai nevoie de o linie de demarcare intre tine si restul lumii...ceilalti sunt mult prea complicati. Liniile sunt cele mai importante. Trasezi linii in nisip si te rogi la ce ai mai sfant sa nu le incalce nimeni.

Acum cateva sute de ani Benjamin Franklin a impartasit lumii secretul succesului sau: " nu lasa pe maine ce poti face azi" , spunea el. Vorbim de omul care a descoperit electricitatea.Esti tentat sa crezi ca multi dintre noi ii ascultam sfatul. Nu stiu de ce tot amanam lucrurile, dar daca ar trebui sa ghicesc asi spune sa o facem mai ales de frica. Frica de esec, frica de durere, frica de refuz.

Va mai amintiti cand erati copii si credeati in povestile cu zane? Visul despre cum va arata viata. Cum stateam noaptea in pat cu ochii inchisi ?

Tindem mereu sa ascundem orice , si nu suntem pregatiti ca adevarul sa iasa la iveala...

Punct

Libertango

Ma gandeam, ca lumea e atat de mica incat o pot strange in palme....imi caut exprimarea...La ore tarzii imi iau gandurile si le fac bucati, apoi urmeaza asamblarea ca la puzzle....ia de ici...pune colo si vezi ce iese. Imi lipsesc uneori piese si ma chinuie foaia. Daca nu am potrivit bine marimile?
M-am schimbat incat abia abia incep sa ma cunosc, de unde atata raceala si emotie rigida? fac un pas si pic in gol....ajung intr-un loc cu zeci de mii de oglinzi si ma termina autocritica. Pusesem arome la uscat si din ele sa-mi fac un ceai care sa-mi inrameze fiecare emotie si suflu trupesc.... Cum sa pornesc un razboi? le spun, le arunc si nu le aude nimeni, ca si cum nu ar crede in ele....sunt ideile mele si le urlu zi de zi,le recit mai greu si le povestesc des, caut sa le pictez insa...
Degeaba, ma simt uneori deplasata intr-un spatiu firesc fara libertate de miscare, e ca in vis ca atunci cand alergi in apa dupa fluturi si simtzi o paralizie intensa pana in crestetul capului apoi se inmoaie fuga si apa devine din ce in ce mai adanca....visez ca imi alint mana pe clape de pian in sunete necunoscute ce niciodata nu le-am iubit, insa le am in instinct
Eu: Ma citesti?
A:...pot sa te fumez?
Eu:te intrebam daca ma citesti
A:zilnic , atunci cand trag jaluzelele si deschid ochii cu adevarat
Eu:Asi spune sa dormi cu ochii deschisi, iar atunci cand ma citesti sa ceri voie sa fumezi
Eu:Am sa dau...
Punct

T.iming

Trãiesc într-un cãmin,
aproape de liceu
E un bloc de 4 etaje cu
120 de elevi cu hormoni
Asta e cea mai grea perioada,când demonii regretului revin si nu mai puteam adormi.
Cu cât mã strãduiam,cu atât eram mai obosit.Eram treaz.Devenisem imun la somn.Mi-am dat seama cã aveam câteva ore în plus.în schimb trebuia sã fiu martorul
trecerii fiecãrei secunde din fiecare orã.

Mergeam aiurea cu autobuzul.Mã uitam cum se schimbã
peisajul în timpul apusului,înainte de a mã lãsa pradã
unei nopti lipsitã de somn.Simteam o alunecare cãtre
loc îndepãrtat,un flux cu efecte necunoscute,îndreptat spre mine ca o undă
de neoprit a destinului.

Oamenii iti dezvelesc zonele ascunse
si te torturezã cu fiecare secundã.Aceasta este arta de bazã în
comercializarea timpului personal.
N-am dormit 2 sãptãmâni.timpul nu mai era fixat.Simt ambele pãrti ale timpului.Manipularea timpului nu e o artã exactã,ca oricare alta, tine de individ.

Îmi imaginez opusul,cã timpul e oprit,Îmi imaginez cã telecomanda
vietii a fost pusã pe pauzã.În aceastã lume opritã pot
sã mã deplasez liber si nedetectat.Nimeni nu va sti cã timpul s-a oprit.
si când revine la normal,
nu va fi vizibil decât un cadru,
ca un fior pe sira spinãrii.

Partea proastã este cã timpul zboarã, Partea bunã e cã tu esti pilotul.Punct

Un mic ajutor pentru cei chinuiti

5 pasi simpli care te pot ajuta sa iti imbunatatesti notele pe care le primesti la cursuri. In acest fel, te poti imparti in mod eficient intre sesiunile de examene sau teste si viata sociala...

1. Pune-ti la treaba subconstientul!

Dupa o zi intreaga de invatat si luat notite, este preferabil sa te intorci acasa si sa te relaxezi. O pauza de o ora, pe care o acorzi propriei persoane, nu poate sa iti faca decat bine. Dupa aceasta perioada de deconectare, vei reusi sa "absorbi" mai multe informatii si vei da un randament mai mare.

Organizarea si revizuirea notitelor este importanta inainte de a merge la culcare. In acest fel, subconstientul tau va "acumula" mai multe idei, pe care le va "depozita" proaspete in memorie, pentru a doua zi.

2. Invatarea prin "colaborare" sau grupurile de studiu

Invatarea prin "colaborare" sau grupurile de studiu reprezinta un procedeu de echipa cu ajutorul caruia elevii care studiaza acelasi domeniu, tema sau subiect se sprijina, se sustin si se ajuta unul pe celalalt in eforturile lor de invatare. Este bine ca echipele sa fie alcatuite din trei pana la maximum cinci persoane - cu cat grupul este mai mare, cu atat va fi mai dificil sa ii implici in aceasta activitate pe fiecare in parte.

Fiecare membru al grupului il "imputerniceste" pe celalalt sa vorbeasca si sa contribuie la efortul comun si, de asemenea, cauta solutii pentru rezolvarea problemelor si pentru extinderea cunostintelor legate de subiectul studiat.

3. "Ustensile" de recapitulare foarte practice

Cardurile, notitele sau post-it-urile iti testeaza atat abilitatea de a recunoaste informatiile importante, cat si abilitatea de a le retine. Aceasta metoda este ideala in cazul definitiilor, a formulelor sau a listelor. Scrie subiectul sau intrebarea respectiva pe una dintre fetele foii de hartie (sau bucatii de carton) si raspunsul pe cealalta parte.

Este o metoda perfecta pentru studentii care invata pe fuga sau care au de invatat un volum urias de materie, care necesita recapitulare. De ce nu, o alta solutie este sa creezi o inregistrare audio a celor mai importante sau spinoase probleme ale materiei, pentru o scurta trecere in revista a acestora, pe drumul spre scoala sau facultate.

4. Atitudinea pozitiva

Adesea, se spune despre oameni fie ca vad jumatatea plina a paharului, fie pe cea goala. Atunci cand inveti, pastreaza-ti mintea deschisa si renunta la atitudinea pesimista si depresiva impusa de... jumatatea goala a paharului. Studentii au obiceiul de a percepe temele pentru acasa, testele si studiul cu o atitudine negativa. Totusi rezultatele satisfacatoare in acest domeniu te vor ajuta sa ajungi cu un pas mai aproape de cariera mult visata si dorita.

5. Invata pe branci si alimenteaza-te inteligent!

Afirmatia "Esti ceea ce mananci" contine foarte mult adevar. Ca atare, cu o noapte inainte de un examen, nu incepe sa te indopi cu mancare nesanatoasa, de la fast-food sau cu snack-uri. De asemenea, prea mult zahar iti poate "incetosa" creierul si te va face sa te simti lenta si obosita in ziua examenului.

Pestele nu face parte din meniul preferat al adolescentilor, insa nutritionistii iti recomanda sa mananci din plin peste. Carnea de peste este plina de vitamine care sunt benefice activitatii cerebrale si reprezinta o mancare ideala pentru seara dinaintea examenului.

Foloseste-te in mod eficient de capacitatile tale de memorare - doar in acest fel vei crea o baza perfecta pentru cunostintele pe care le acumulezi. Prostul obicei al amanarii momentului somnului, in noaptea dinaintea examenului, este aspru criticat de catre psihologi. Orele de odihna te ajuta sa te relaxezi si sa iti "fixezi" mai bine cunostintele.

La fel de criticat este si prostul obicei al "ingrasarii porcului in ajun", practicat frecvent de catre studenti. Psihologii ii incurajeaza pe studenti sa se foloseasca de resursele educationale pe tot parcursul anului scolar si nu doar in perioada imediat premergatoare examenelor. Doar in acest fel iti poti asigura note maxime in sesiunile de examene!


sursa: www.eva.ro

Calm

Au trecut sarbatorile si toate bucuriile sezoniere
Nu ma incanta nimic acum, e un an greu plin de piedici ce trebuie trecute....probabil o alta etapa de maturizare inceata dar sigura
Ma aflu din nou in regasire ....au venit cei 22....sa ma faca sa imi dau seama ca nimic nu ma atinge....am sesizat ca mi-am redus consumul
Nu v-am mai incantat cu nimic in ultima vreme, din stres, lipsa de timp, lipsa de idei concrete si idealuri
Ma gandesc doar la ce voi face, care e scopul meu si cu ce ma aleg din toate astea, din tumultul de situatii in care m-am aflat in ultima vreme
Asi dori sa plec undeva departe de aici....departe de rautatile de zi cu zi, departe de invidie si ura....
punct

Dupa

Au inceput fulgii sa creasca...
Dupa ce s-au hranit suficient cu afectiunea norilor impunatori si-au inceput fuga disperata in cercuri inexplicabile
Un dans tribal din care ia nastere zapada...
A trecut Craciunul de anul acesta si, sentimentele s-au sfaramat la gandul ca abia abia am simtit ceva. Mereu de sarbatori imi doresc sa fiu din nou micuta pentru ca pe vremea aceea mirosul de brad si colindatorii ma fascinau. Astazi insa devin din ce in ce mai dezamagita. Craciunul va fi an de an si este timp sa revenim la idei mai bune.
Voiam sa scriu acum ceva timp in avans despre cum are de gand sa fie anul acesta de sarbatori insa, lasand la o parte intrevederile cu vechi prieteni si chestiuni de genul asta ...ma rezum la cuvantul "sec".
A fost o atmosfera murdara pana aseara, masinile murdare si la fel si picioarele noastre undeva pana pe la genunchi. Nu exista sa nu dai de cate o pata de noroi pe unde nu te asteptai si culmea e ca si sufletul omului se inunda incet incet cu astfel de pete....pana ce revarsa de rautate. Zi de zi ma lovesc de rautati....daca spui cuiva ceva indiferent de e bun, rau, te ataca. OOkey, atunci realizez ca frustrarile sunt din ce in ce mai mari si complexele se amplifica in asa fel incat omul nu mai ajunge sa faca diferenta intre o idee cu substrat pozitiv si una cu substrat negativ.
Neinteresant pentru mine, atata timp cat eu am puterea sa le diferentiez
Poate am scris cam dur...insa pana aici Punct
am sa continui

Vând soarele...de Moş Nicolae

A nins acum câteva zile...
Ieri a nins şi azi va ninge....
Poate va ninge şi mâine dacă soarele va vrea....să-se-ascundă încet şi molcom într-o ceaşcă de cafea
Aşteptam demult momentul, să încerc să mă răzbun
Pe o vreme aşa surdă şi pe frigul cel bătrân

Sfidam clipa când zăpada o să-mi facă-n ciuda mie
Îngheţând în poze albe frânturi din copilarie
Nu-mi dă sanie sau joc
Nu-mi dă bucurii trecute...care le-am inchis pe rand, transformate-n hârtii rupte

Şi mi-a nins şi-n păr şi-n suflet
Şi pe inimă puţin....atât cât sa-mi doresc aroma aburilor de vin

Mi-amintesc de Moş Nicolae ....un bătrân cu mantie invizibilă care se putea strecura prin gaura cheii, geamuri şi spaţii mici. Mă întrebam adesea cum se inţelege el cu Moş Craciun şi de ce au convenit ei sa ofere daruri separat cand distanţa dintre ei e atât de mică. Mi-i imaginam pe amândoi stând în jurul unui foc slab...unul mai tânăr ca celalalt , unul îmbracat mai excentric altul mai domol. De asemenea mă întrebam de ce Mos Nicolae are o pasiune pentru eterna pereche de papuci. Ar fi putut forte bine să ofere cadouri în haine sau în glugă, şi de ce trebuia mereu să ne lustruim ghetele cu care veneam de la sanie. De ce i-ar fi displacut moşului ghetele ude sau inămolite....ma gandeam aşa în mintea mea de copil că, oamenii săraci nu îşi cremiuesc mereu papucii...şi în cazul acesta noi am fi discriminaţi...Eram în stare sa stau la pândă să vad daca îmi sunt depăşite limitele imaginaţiei infantile, însă mereu adormeam si mă trezeam cu darurile în ghetuţe indiferent de comportamentul afişat în acea perioadă. Aveam un sentiment că moşul mă simpatizează mai mult şi că sunt o norocoasă pentru că nu mi-a trecut nici o nuieluşă pragul ....până când am aflat că Moş Nicolae este materializarea sentimentelor părănteşti , a darurilor cumpărate din suflet de la părinţi indiferent de gradul ce cuminţenie.
Am fost cam dezamăgită...consider că am aflat prematur ....

Mi-a nins aseara in par...
Cand spuneam ca nu a nins inca , parca m-a ascultat cineva de sus si a inceput sa cearna
Nu-i vad rostul si bucuria decat de sarbatori si de Anul Nou....in rest atmosfera devine cenusie si miroase a Iarna pe ulita, mirosul ala pe care ni-l imaginam cand citeam poezia aceea lunga
N-am avut parte de ulita, ci numai de strazi circulate si batucite de diferite forme si urme de ghete care fac zapada sa dispara....curand nu vom avea unde sa ne dam cu saniile pentru ca talpile alea ne macina ca oameni
Pas cu pas...

Bla

Privesc lumea cum se stinge ca o lumnare-n geam....
Aburi in ferestre aievea , asteptand flacara sa-si dea ultimele zvacniri de lumina si caldura. Are el grija condensul, sa o stinga oricum. Incepe sa fie iarna in sentimente si sa lase in urma cenusa
A apus soarele cand in mod normal nici nu ar fi trebui sa se mai arate in zilele cand astrele sunt inghetate
Nici nu a nins inca......

Sistem defect

Toamna superba...
Asa am decis sa imi materializez ultimele trairi, in sute de incremeniri ...natura. Vie sau moarta ea creeaza tabloul perfect. Alte culori decat cele de anul trecut, fura privirile naive care au uitat sa adulmece frumosul . Nu am acum inspiratie sa scriu frumos cum imi iesea adesea...m-am zdrobit putin. Timpul nu mai sta in loc pentru mine , sa-mi dea voe sa-mi desfasor emotiile din cand in cand . Stau adesea pe geam si astept sa inghete minutul , cu fiecare grad ce scade in termometru. Imi pregatesc sufletul pentru iarna , si vreau sa-mi golesc adunarile pentru a face loc unor bucurii care anul asta par mai importante ca oricand.
Maini goale ce asteapta ploaia am intins in pervazul vechi.....asa fac peste tot. O ploaie de revelatii noi. Ambiental si surd mi se pare acum momentul de liniste....pentru ca nu fac decat sa rasfoiesc niste pagini de stiinta care de cele mai multe ori ma depasesc. Parca imi pierd stilul si felul...as da orice sa simt in fata niste lovituri de la viata care sa-mi starneasca elanul.
Ma confomez intr-un limbaj strain si greu de tradus de catre altii, ma rog sa scap si sa revin in eternul meu de altadata.
Dezechilibru total
Abia ma citesc eu...ma mai citeste cineva? Pierd controlul pe o tonalitate inalta, muzica incepe sa o ia razna .... asi da orice sa revad episoadele mele preferate din romanul propriu si personal....dar se pare ca si prezentul face parte din el
Aberatii....ma joc acum cu o frunza pe care am ucis-o de ani buni intr-o carte veche....

Esecuri

Suntem sortiti esecului oricum....
Asa cum intr-o toamna ciudata visul frunzelor de a ramane atarnate pe crengi a esuat
Ca o nava in larg ce-si ridica ancora sa ajunga mai repede pe Pamant....

Bate-mi frunza-n par sa simt ca exista vant
Si fapte de om sa simt ca dor
Si-atunci am sa ma zbat mai rau ca oricand sa ma gasesc

Aiuristic si contemporan
Imi vin adesea noi trairi
Gandirea e eterna si corpul e strain de ea...
Nu-i asa?

Omagiu

Enigmatici si cuminţi
Terminîndu-şi rostul lor
Lîngă noi se sting şi mor
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost
Şi fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decît noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumînări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.

E pămîntul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa
Fata mea şi fiul meu
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetïţa mea!

Adrian Paunescu

N.ici

Au apus ieri niste ganduri...
Imprastiate printre randurile-mi goi
Ce se leagana-n privirea unui fel nemaivazut..
Pentru un nou inceput ce firea-mi incanta

Niciodata ca altadata
Nici o zi ca cea trecuta
Nici un glas ca cel din vis....nici un vis ca cel promis
Nici o boaba de cutuma
Nici luna...

Punct

Becoming

E greu...dar prind curaj
Lupta cu sinele e endless....cel putin asa iti da senzatia la inceput . Mi-am asternut pe foaie replicile sa stiu ce sa-mi spun mie, si apoi m-am asezat la masa timpului. El imi cere sa am rabdare, eu ma stramb din cand in cand, si cam stangaci incerc sa imi spun ca este foarte bine...chit ca undeva acolo in adancuri imi vine sa dau pumni in ce apuc si din nou sa o iau de la capat ca de ce eu, ca e nedrept si alte infinite bla bla uri peste care trebuie sa trec odata. Trebuie doar sa imi astern gandirea pe altceva, sa ma gandesc , am un an greu ,in sensul ca activitate este din belsug...pana la urma vorbim de o hrana spirituala. Nu am pretentii sa rezolv problema vietii in cateva zile...insa caut sa ma inarmez si nu gasesc un depozit free unde sa-mi fac permis. Am nevoie de munitie ....numai eu stiu unde sa o gasesc
Nu-mi lipseste dragostea,nici armonia.....doar curajul sa devin ce imi doresc inca de cand nu constientizam ca exist. Eu sunt cheia, eu sunt drumul, eu sunt totul
punct

Greieri

Cainii latra un imn necunoscut,
E noapte si e straniu...sirene si claxoane in aceiasi melodie
Absurd....greieri lenesi
Luminile alea orange care ma doborau prin visele din copilarie se intorc din intuneric
Habar nu am de ce ma aflu in regres din cand in cand
Stiu ca am lasat sus ceva important si
E bine sa ma intorc repede pana se crapa de ziua
Amurg
Punct

Pursisimplu

Noi artistii murim zilnic
Noi care scriem ,ne scurgem prin vene baltile in care ne scaldam talpile in crapaturile de prin strazi...
O sa se scurga clipa cand trairile vor face invazie precum insectele , si atunci mii de fluturi nu vor trai decat o zi
Noi artistii nu privim inainte fara a ne uita in urma, pentru ca inspiram numai din momentele ce le-am lasat
...cele ce ne-au creeat si ne-au facut sa exprimam altfel viata
Noi, pictam abisul in natura vie spre a o face nemuritoare
Noi dam sensuri noi cuvintelor , scriem romane si filosofii pe care oamenii pur si simpli nu le pot percepe
Noi artistii ne sufocam cu harul suferintei, ducem crucea unei vieti tridimensionale iar mersul pe pamant devine dureros....
Punct

Ei sufera

Ei sufera.
Ies pe strada si le vad carismele....triste si dezolate. Se potrivesc perfect cu arhitectura blocurilor alea gri. Putine mai sunt colorate insa nu inveselesc. Izolatii de prost gust, kitch de un moment pierdut, acopera ce e gri insa nu folosesc drept masca si pentru figura umana.
Tot ceea ce e tanar e imbatranit, tinerii care ar trebui sa vada deja franturi din viitor , privesc spre un tunel incert, plin de dezamagirea provocata de un destin crunt, prea crud. Ma intreb ce ponoase tragem de ne-am inhamat un popor de oameni inteligenti, majoritar vorbind, la o cruce pe care nici cu sutele nu o putem cara.
Istoriile au fost scrise demult, grele ne sunt incercarile si din nou, trecem la sudoarea fruntii spre iluzia vietii...un job, o familie unita, dragoste.
Chiar nu le putem avea pe toate? Cerem prea mult sa fim fericiti?
Ma intristeaza nemernic nefericirea batranilor care merg cu capul in jos pe strada, crapand de ridurile altor 20 de ani pe care nu i-au ajuns inca ...cu hainele sifonate si cupoanele de pensii mizere in mana.
Jur ca imi plange energia si ma scurg gandindu-ma ca voi ajunge sa ma lipsesc pana si de ceea ce ar fi normal sa am dupa ani de munca intelectuala. Am fi nemernici toti sa fugim sa ne lasam parintii, sa aud de departe versurile alea "enigmatici si cuminti, ai nostri singuri si tristi parinti".
Mai omor un program cu butonul de la remote....
A fost un moment de gandire profund, realist
Acum luciditate...dar ei sufera
Punct

Feel

Melodia la care am reusit si eu sa contribui cu versuri. Foarte reusita
Njoy!

Love it

M-am gandit

M-am gandit....ca prietenii isi iau ramas bun , pentru a se intoarce candva...cand eu nu stiu..
ca cerul e albastru pentru a se oglindi in mare, de aceea se spune ca si marea e albastra
ca oamenii merg cu ale lor priviri inainte, spre nu a se impiedica de ce e inapoi...
ca nimic din tot ce e acum nu s-ar petrece daca nu ai fi asteptat sa traiesti in continuare
M-am gandit ca ar fi bine sa nu ma opun schimbarilor, nu duc la nimic rau...sa nu-mi amintesc unele chestii , sa le dau pur si simplu drumul inainte. E atat de multa dezordine incat am sa las asa, pentru ca apoi ar fi mult prea simplu .
Nu am chef sa ma recompun , nu am chef sa ma adun, nu stiu ce urmez. Ma simt ca o scandura lasata pe apa care merge in directia lui niciunde....acum testez norocul, si vad unde duce gaura neagra care imi margineste viitorul. Astept sa vad poate o cariera trasnet lipsita de griji si framantari, poate un destin mai chinuit , sa pot multumi ca pana acum am dus-o bine, sau poate putin din fiecare. Nu ma grabesc ...cuget si nu cercetez...
M-am gandit sa pun punct acum

Doar o vorba sa-ti spun acum...

Viata e un drum care la un moment dat inceteaza
Ea continua undeva pe un alt rost pe care noi , muritorii de rand nu-l vom putea vedea niciodata.....trebuie doar sa cautam sa ocolim infundatura cu toate puterile pana cand nu o vom putea evita...


mult curaj dragul meu prieten , va fi bine peste un timp, ranile se cicatrizeaza




Fany

Pentru ca azi ...am chef

Ziceam ca m-am lasat de scris....
am zis multe.
Nu m-am lasat de ele, cel putin nu de tot. Si la mine nu e cum e cu tigarile. Ma las cand ma ia cheful, si cand ma lasa, aprind inca una . Nu-s dependenta si nici n-am de gand , pentru ca exista o viteza legala si am mania franei.
Am dat un Enter fin, si am zis de ce nu? de ce sa nu mai scriu , cand sufletul mi-o cere adesea. Mama lor de examene nu imi permit momentan sa devorez o carte buna , sa-mi purific sufletul cu ceva ascultator si mai putin forjant pentru memorie. Imi doresc sa treaca o parte din vara rasfoind paginile unui roman incapator,sa-mi atarn picioarele de pereti invelita in panza racoroasa. Sa-mi bata vantul in perdele si sa simt ca respir un aer curat, nepoluat de ganduri ordinare " daca nu iau examenul" sau "daca daca si cu parca...". Sunt cat se poate de pozitiva si imi spun zilnic :" iau examenele si apoi imi vad de treaba mea, citesc si plec sa calatoresc" , simplu si optimist nu? asa spuneam si eu. Am prins o perioada de singuratate lina si caut sa ma adun, sa-mi culeg iar fragmentele , ca de', pana acum nu imi amintesc sa fi fost prea des intregita. Mereu mi-am lasat o bucata pe undeva , si daca ma gandesc bine.....acum jumate din ego-u meu e dincolo de granite pentru ceva timp. Din nou mi-am zis...nu-i nimic...pleaca si cealalta jumatate curand. Si mai cu randul , mai cu gandul , ajung din nou la scris. Nu prea multe, nu am timp acum. Azi nu....maine poate. Si asa trec zilele, mai o ploaie de vara, mai un soare, numai sa nu arda.
Momentan cam atat sub stres, probabil voi emana mai multa voiosie pe la urmatoarele posturi, caci acum "trebuie sa iau examenele"
Punct..revin

Aplauze

Aplauzeee
Cei slabi au murit dar s-au ridicat soldatii. Ei sunt defapt mai puternici decat zidurile ce par impunatoare dar putrede si instabile.
Aplauze pentru actorii ce joaca prost pe o scena buna.
Aplauze pentru ca nimic nu e intamplator si or sa invete, pana la urma fiecare incepe de la 0 o munca noua, dar care sa aduca satisfactia zilelor ce urmeaza nu?
Aplauze pentru ca dupa ce a cazut prima masca, a ramas tot o masca, sigur masca esti tu, si cu siguranta mai ai inca o mie pe langa ele.
Aplauze pentru ca otravurile arata ca niste prajituri delicioase, bine ambalate si cu o consistenta atat de proasta, sau esente puse in sticle de Chanel, sau Christian Dior.
Hai sa aplaudam impreuna pentru ca am cumparat trandafiri si nu ne-am lovit de spinii lor, sa ne aplaudam ca ne-am deschis cutiile si am aratat tuturor ce bijuterii pretioase detinem pentru ca apoi sa fie furate, te poti plange? nu, ai facut-o cu mana ta.
Ultimele aplauze le dedic impreuna cu multumiri , unui caracter din umbra care a preluat misiunea
Punct

Slow Motion

La coltul lumii eu eram Omul. din actul I.
Au cazut mastile.....inainte de aplauze, si dupa cum se cunoaste, am identificat autorii. Era ea, si ea, si cealalta pe care o stiati. Eu ma ridicasem in picioare pregatita sa sar, si deodata am ramas blocata in dezechilibru....filmare simpla Slow Motion. Puteai sa vezi cum tremurau buzele, si cum scena ramanea aproape goala fara ea , ea si cealalta. Ei...in spate undeva , se pierdeau in fundal pe notele aplicate de Band ,in decor. Band-ul dedesubt.....cantau multi la o singura vioara. Suna totul a jazz, un jazz aiurea tare , care ma tinea in vibrato si permitea organismului sa traiasca fara cutie.
Privire blocata, actul II.
Tot la coltul lumii, incercam sa intorc foaia intr-o maniera eleganta. Fara sa sar spre a rani pe cineva naiv prezent la un simplu joc de lumini. Erau multi sub loja mea, ii vedeam, puteam sa le simt respiratia dar nu le puteam citi gandurile. Ciudat...
Unul din spate ma privea insistent, simteam ca ceva ne leaga dar nu stiam ce. Nu sesizam nici o funie, nici un cablu si nici macar o lita. Incerca sa ma pescuiasca din mers, din pierderea aia de fundal, dar era ca Universul , evolutie incetinita la maxim si nimic spectaculos. Incercam sa-mi dau seama daca e o prelucrare moderna 3D sau un simplu sevraj in incercarea de a ma dezbina. Nimic
Langa el, un altul ma fixase deja. Nu-i simteam dusmani, iar in sinea mea crapata, incercam sa vad ce cauta langa ea si ea si cealalta. Erau atat de inferiori incat sa se afle in spate?
Si, din publicul ce incepuse batraneste a bate din manusile anilor 60', de ce tocmai eu eram tinta sigura? poate era un ordin, sau deja din acel Slow Motion mintea mea se adaptase la efectul Placebo si cand s-au stins luminile am decis sa pun
Punct