Ma gandeam, ca lumea e atat de mica incat o pot strange in palme....imi caut exprimarea...La ore tarzii imi iau gandurile si le fac bucati, apoi urmeaza asamblarea ca la puzzle....ia de ici...pune colo si vezi ce iese. Imi lipsesc uneori piese si ma chinuie foaia. Daca nu am potrivit bine marimile?
M-am schimbat incat abia abia incep sa ma cunosc, de unde atata raceala si emotie rigida? fac un pas si pic in gol....ajung intr-un loc cu zeci de mii de oglinzi si ma termina autocritica. Pusesem arome la uscat si din ele sa-mi fac un ceai care sa-mi inrameze fiecare emotie si suflu trupesc.... Cum sa pornesc un razboi? le spun, le arunc si nu le aude nimeni, ca si cum nu ar crede in ele....sunt ideile mele si le urlu zi de zi,le recit mai greu si le povestesc des, caut sa le pictez insa...
Degeaba, ma simt uneori deplasata intr-un spatiu firesc fara libertate de miscare, e ca in vis ca atunci cand alergi in apa dupa fluturi si simtzi o paralizie intensa pana in crestetul capului apoi se inmoaie fuga si apa devine din ce in ce mai adanca....visez ca imi alint mana pe clape de pian in sunete necunoscute ce niciodata nu le-am iubit, insa le am in instinct
Eu: Ma citesti?
A:...pot sa te fumez?
Eu:te intrebam daca ma citesti
A:zilnic , atunci cand trag jaluzelele si deschid ochii cu adevarat
Eu:Asi spune sa dormi cu ochii deschisi, iar atunci cand ma citesti sa ceri voie sa fumezi
Eu:Am sa dau...
Punct
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu