Trãiesc într-un cãmin,
aproape de liceu
E un bloc de 4 etaje cu
120 de elevi cu hormoni
Asta e cea mai grea perioada,când demonii regretului revin si nu mai puteam adormi.
Cu cât mã strãduiam,cu atât eram mai obosit.Eram treaz.Devenisem imun la somn.Mi-am dat seama cã aveam câteva ore în plus.în schimb trebuia sã fiu martorul
trecerii fiecãrei secunde din fiecare orã.
Mergeam aiurea cu autobuzul.Mã uitam cum se schimbã
peisajul în timpul apusului,înainte de a mã lãsa pradã
unei nopti lipsitã de somn.Simteam o alunecare cãtre
loc îndepãrtat,un flux cu efecte necunoscute,îndreptat spre mine ca o undă
de neoprit a destinului.
Oamenii iti dezvelesc zonele ascunse
si te torturezã cu fiecare secundã.Aceasta este arta de bazã în
comercializarea timpului personal.
N-am dormit 2 sãptãmâni.timpul nu mai era fixat.Simt ambele pãrti ale timpului.Manipularea timpului nu e o artã exactã,ca oricare alta, tine de individ.
Îmi imaginez opusul,cã timpul e oprit,Îmi imaginez cã telecomanda
vietii a fost pusã pe pauzã.În aceastã lume opritã pot
sã mã deplasez liber si nedetectat.Nimeni nu va sti cã timpul s-a oprit.
si când revine la normal,
nu va fi vizibil decât un cadru,
ca un fior pe sira spinãrii.
Partea proastã este cã timpul zboarã, Partea bunã e cã tu esti pilotul.Punct
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu