Pressure

Dragul meu ....scriu iar caci aici ma simt atat de protejata si implinita, aliniata la cel mai fin zid. Aici imi activez sentimentele si clipele de glorie, caci atunci cand scriu ma simt Eu. Acea Eu care se pierde zilnic in pagini de viata, si care cauta sa fie mereu pe masura asteptarilor ei insasi si a celor ce o inconjoara.
    Am zile senine cand simt....atat de multe simt incat imi sugrum trairile caci nu am un limbaj atat de comun sa le exprim. Am realizat ca inca sunt sensibila, desi mi-am ajustat armura cea mai dura pe care am gasit-o in speranta ca mi se v-a potrivi. Am ramas dezamagita cand mi-am vazut imaginea, tot cea a unui om care varsa lacrimi cand ceva doare. Nu am inteles inca, acesta este felul meu de a ma secatui de furie si impulsuri de moment. "Accepta-te"...mi-am spus eu mereu, si in continuare caut sa restrictionez ceea ce sunt, ce insemn, si ce contin. De ceva vreme nu m-am confruntat cu nimic sa-mi arate ceea ce devin incet dar sigur. A sosit o clipa cand am fost stransa intr-o menghina si lasata acolo ca sub o oala sub presiune. Cata inconstienta si neglijenta. Cand umblam cu sentimente, trebuie sa ne punem manusi sterile, chiar si atunci cand le stergem de praf, pentru ca pericolul e acolo si ameninta vertiginos.
...." am coborat scarile si m-am simtit amenintata de ceva de care nu aveam habar.....apoi am urcat mai greoi ca niciodata sa-mi fac bagajul si sa ma ascund. Am simtit cum sinea s-a prabusit, si in caderea sa, m-a tras acolo lasandu-ma nesigura si furioasa. Am varsat doua lacrimi....fix doua...caci mai multe nu am avut la mine."
   Banalitatea este cea care ne arata drumul. Chestiile care nu conteaza sunt cele care deseneaza ceva nou, ne dau puteri nebanuite sau ne lasa goi cu slabiciunile si sensibilitatile noastre. M-am simtit si eu goala...
   Punct.