Toamna asta a venit sa ma loveasca intr-un mod sadic. Caci eu ador frunzele si culorile alea nebune care sa ma faca sa-mi doresc sa vad natura peste tot. Copacii aia care se dezgolesc asa usor si care ma lasa sa-i pozez cum numai eu stiu....atat de mult iubesc asta. Totusi Octombrie mi-a adus o incarcatura emotionala prea puternica. Lovituri , urcusuri si coborasuri ca niciodata. Am mai avut luni pline de ingrijorare si disperare , dar acum sufar de o disperare atat de calma si o dezamagire plina de multumire. Antagonic dar adevarat.
S-au insiruit sentimente de tot felul ca pe o tava, si eu cu atata lacomie nu am lasat nimic altora si am luat totul.
Si am zile intregi de cand imi vine sa urlu tuturor ca mi s-au rupt visele din radacini, ca si cum cineva le-ar fi tras cu mana si le-a distrus ....da...si eu mai visez....
Punct
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu