Pasii ei aveau aroma unui parfum strain, ca si cum nimeni nu-i putea lua urma. Se intorcea din cand in cand sa se asigure ca nu s-au stins luminile in spatele ei si ca nici o umbra dubioasa nu se strecoara sa o sfasaie. Era o seara in care fularul ei nu mai emana caldura, ci mai degraba un gol rece care il simtea pana in crestet.
Momentul acela cand, simti ritmul in care respiri si nu e nimeni acolo sa te distraga cumva .
Tocuri ! singurul zgomot din scenariul acela, poate si fosnete de frunze sau crengi trosnind, pentru ca totusi vremea e ceva ce omul nu poate controla, si vantul nu se poate controla din telecomanda.
Se simtise ignorata cu un ceas in urma, cand credea ca e centrul universului in gruparea din care facea parte...sau cel putin cu titulatura asta se obisnuise. Cineva a obisnuit-o prost, inainte ca ea sa deschida ochii cu adevarat si sa se bucure de identitatea ei reala. Nu se simtea inteleasa pe moment, mai ales ca ceea ce avea ea sa discute cu cei din jur, se stergea repede din memoriile lor...asta asa ca o presupunere. Nu graise asta cu voce tare in nici un caz. Se temea sa nu fie inteleasa pe de-andoaselea si prefera mereu sa taca. A avut un moment de rabufnire cand , a strans atat de tare un pahar in mana incat simtea ca energia ei se va descarca precum un fulger. Dar a iesit afara sa-si aprinda o tigara.....
Autocontrol, asta a capatat de-a lungul timpului , si se initiase atat de bine in aceasta "arta", incat putine persoane reuseau sa o depaseasca. Acum devenise mai prietenoasa, dupa tutun si un expiro lung si intens.
Intr-o seara se intorcea singura acasa.....regasindu-se pe ea si luand in poseta ceea ce credea ca a lasat in urma. A realizat ca pana la urma totul e de partea ei si brelocul se afla bine pus pe cheie ....banuind ca fosnetul frunzelor este inofensiv, a urcat scarile, a descuiat usa si a aprins lumina.
Universul ei era inca acolo, nemiscat, mereu acelasi, doar rujul ei era altul ....Punct
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu