Altfel

Nu mai stiu in ce zi am adormit ...dar cand m-am trezit nu era ziua pe care o doream eu. Daca ma gandesc bine, demult nimic nu mai e ceea ce imi doresc eu. Viziunile fanteziste pe care le aveam adesea acum au preluat din realismul citadin si din rutina mecanica de zi cu zi.
Confund adesea starea de paralizie spirituala cu zilele de weekend.
Ma gandesc la momentul in care deschid geamul si aud tramvaie si tot felul de mijloace de transport poluante. Apoi ma uit la hainele mele si ma intreb daca inca visez sau m-am trezit. Din aduceri aminte , parca sunt aceleasi haine in care m-am culcat insa la atingere materialul e atat de diferit. Ma gandeam la melodia preferata care deschide noua zi si la cafeaua aia calda sa trezeasca toate simturile din amorteala si sa stearga tulburarea ochilor.
Dorinta era chemata de aburul ala de cafea, si liniile zguduite de roti si ingropate in beton gazduiesc imagini disipate de fumul de tigara a trecatorilor stresati. Aceeasi tigara care satisface setea de viata si fara de care nervul uman cedeaza si schimba gandirea.....regretabila ucidere.
Lamentabil sau nu, constientizez ca piciorul meu nu a calcat de foarte multa vreme alte scari sau praguri cu exceptia masinilor urbane....si deci ciudate chipuri disperate si nervoase cauta un loc mai liber in care sa nu se inghesuie.
Din multimea agitata se zareste chipul unei fete care dincolo de trezirea de dimineata, inca viseaza. Telefonul din mana ei nu suna....si ea totusi asteapta ...sigur viseaza pentru a se trezi zambind.
Norocos moment....cel in care ti se frang picioarele pentru a ti se coase aripi.
Eu inca imi astept cafeaua, astept adrenalina , ma rog sa nu ma calce cineva pe picior sau sa ma impinga la coada imensa la care m-am supus. Atunci am vazut ca pentru un om simplu cu asteptari complicate, pana si cea mai amaruie cafea este dulce in zilele bune.
Si se roaga omenirea de zile bune....ne lovim mereu de chestia cu " tu cu mine , eu cu tine" sau " tu cu tine , eu cu mine". Parca suna mai bine a doua nu? Pare ca te elibereaza de orice fel de obligatie.
Abia am realizat ca imi suna alarma si ca ma aflu defapt in centrul oniric. Ce sa caut eu in statie la cafea? cand ....am inlocuit cafeaua demult cu ceaiul, tramvaiul cu masina, telefonul cu un alt telefon si punct. Ce altceva sa inlocuiesc?

"- Bună dimineaţa, ce doriţi?
- O cafea tare, neagră, amară, rece…
Ca şi viaţa mea, vroiam să adaug, dar mi-a zâmbit fals.
- Ne pare rău, azi nu servim cafea rece.
- Atunci fie…
Doar după ce mi-am terminat cafeaua în grabă, am remarcat ciudatul gust…Am sorbit şi zahărul ce mi l-a pus doamna respectiva , din greşeală sau…
- O zi (bună) dulce vă doresc."

Si altora la fel.....pentru ca au o viata prea dulce pentru amarul care l-au lasat in urma .....defapt e o chestiune de moment, amarul mereu poate fi si mai si ...

mi reiau ceaiul de la chiosc si .....Punct.