A n'ceput de ieri sa cada cate-o masca....si-a cazut
in sfarsit , cu greu , sau nu....
E o vreme cam ciudata, si un timp nehotarat....asa vede ea lucrurile. Incep sa se aseze drumurile, si sa cada petale pe alei. Ea prietena cu vantul, deja ii stie miscarile si il instiga. Il indeamna sa fie mai domol si mai dragastos, pentru ca lucrurile spontane o dezechilibreaza de regula. Se astepta demult ca ceva sa se clatine, si isi daduse seama ca ceva sau cineva din jurul ei ii tulbura apele ei cele limpezi.
Intr-o lume nebuna si cu chef de rautati, acum era momentul pentru un salt imens. S-a decis sa schimbe macazul si sa se urce intr-un tren mai bun. Poate unicul care trecea pe acolo . A urcat si mergand pe un hol lung, a realizat ca era singura acolo. Momentul si clipa s-au oprit sa o ia de mana insa ea s-a speriat putin. Nu a inteles de ce atata pustietate intr-un loc imens, plin de sperante, de goliciune si de idei . Ceva era suspect si s-a gandit ca destinul ii arunca o momeala astfel incat sa o incremeneasca. Azi a prins curaj si s-a decis sa strabata acel hol imens, pe care intrau fara nici o jena raze mari de soare, pline si calde.
Calatoria continua. Punct
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu