Lasitatea e slabiciunea mea acum. Nu stiu daca e ceva bun sau rau, insa tot astept un moment sa spun in fata cuiva niste chestiuni care deja mi-au umplut sacul cu rabdare si dau pe-afara destul de rau. Si ca sa nu incep eu iar cu bla bla-urile legate de prietenii si despre cum sunt ele pe cale de disparitie, am sa spun ca pentru mine aceasta "institutie" sociala este in paragina. Asta pentru ca imi spun ca prieteniile sunt ca vinul, cu cat mai vechi cu atat mai bine, incep sa mi se clatine principiile, si asta pentru ca zi de zi ma incearca o stare de disconfort.
Spun asta pentru ca imi stiu atat plusurile cat si minusurile....nu sunt perfecta, nu sunt cea mai cea si nu voi fi vreodata, insa stiu sa pun suflet acolo unde trebuie....pentru ca astfel exista complexitate, daruire si longevitate in orice lucru pe care il facem. Asa consider eu, ca relatiile sociale trebuie ingrijite, pentru ca ele sa reziste , mai ales cu persoanele care merita, insa ce ne facem atunci cand nu exista reciprocitate? e o intrebare la care nu am gasit raspuns.....si indirect daca facem sondaj primim clisee de genul " scuze ca nu am mai dat nici un semn dar nu am timp de nimic" sau " vai dar cat timp a trecut, nu am timp nici sa respir, nici sa mananc nici sa dorm nici sa traiesc nici sa etc etc etc ". Cat sa mai inghitim gogosele dinastea...pe bune acum. N-or fi ele bogate in calorii insa au alte E-uri de care personal prefer sa ma feresc.
Mai sunt apoi prietenii de....plictiseala ? sper ca spun bine....de genul ies cu tine tot anul, hai doi trei....caci astept sa apare alti oameni cu care sa ies, si asa succesiv sa las balta pe rand pe fiecare. "Adica cum ar veni" stai cu mine pierzi vremea , ma suni cand te "plicti" , si cand se iveste o jucarie noua o aruncam pe cea veche.
Despre ce vorbim? despre oameni? ...credeam ca despre niste bucati de plastic.
Am cugetat suficient si sper sa am mai mult curaj. Punct
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu