iipoC ( copii)

Copii din noi au fost uitati demult...
Pasii lor adesea s-au pierdut, i-a luat valul maturitatii pe care noi l-am strigat parca prea repede. Era frumos cand eram copii si ne doream sa fim mari, aveam idoli mari, aveam vise mari pe care societatea ni le-a spulberat, a dat gol cu ele ca si cu o minge de proasta calitate. Cand eram mici jucam sotron cu speranta ca nu stim sa numaram degeaba si ca asta ne va folosi intr-o zi.
Eu am fost copil frumos....pentru ca aveam acea lumina a generatiei noastre, pe care acum nu o mai vedem. Dainuieste in noi si atat. Adesea auzeam glasurile tovarasilor mei, si caietele si cartile erau uitate intr-un colt pentru cand avea sa ma intorc. Jucam ascunsa , ratele si vanatorii, tarile, tara tara vrem ostasi, ata, si multe alte jocuri si clisee pe care le inventam si care ne faceau zilele sa para atat de scurte. Soarele de afara avea alta culoare, inghetata se vindea in pachete de unt si in cornete saracacioase cu un gust ce nu se mai intalneste, si sucul la punga ne punea pe fete un zambet imens. Adesea strangeam maruntisuri de la cumparaturi sa ne delectam cu pufuletii de la fabrica din cartier, faceam cursuri de gatit prin gradina blocului, si stateam la rand la sifoane transpirati si lesinati de sete. Alergam in sandale pana ne juleam genunchii si nu era acolo nimeni sa ne ridice si sa ne scuture de praf ca pe alintatii de astazi. Ne suiam inconstient si natang pe bara de scuturat covoare si pe schele, si fruntile julite erau un must-have pentru ca era musai sa ne delectam cu flori de salcam la desert.
...Verile mele erau triste...tot cartierul pleca la tara si eu ramaneam singura sa bat pietrele orasului. Nu am avut bunici la tara, nici nu stiam cum arata un cal e aproape. Vacanta mare era cea mai mare tristete..... Asa ca aproape trei luni de zile pana in septembrie, citeam tot ce imi pica prin mana. Citeam singura , scriam ...desenam si etc. Asa cred ca am devenit multitasking pe parte artistica. Am avut prieteni de joaca, si care au ramas si care au trecut....cei mai multi au trecut ...insa pentru mine au ramas acolo undeva unde sa imi amintesc de ei asa cum trebuie si asa cum stiu eu.

   Copilul din mine este aici, uneori vesel uneori fericit.....
punct