Lumina?

    Au trecut sarbatorile si caut sa adun urmele de lumina din suflet. Sper ca am si eu cateva...caci in ultima vreme am fost cam zbuciumata. Atatea sentimente contradictorii ce m-au incercat incat stau putin cuminte sa ma lamuresc ce e cu ele. Acum chiar simt nevoia sa spun ce gandesc, pentru ca adesea din respect ma cenzurez, sau incerc sa imi imbrac furiile si nemultumirile in alte forme de diplomatie ce spun eu ca ma caracterizeaza. Sunt om...cateodata mai rad , cateodata mai plang, uneori sunt multumita alteori nu....acum si de ceva timp incoace tot incerc sa ma impac cu unele dezamagiri. Lupta e crancena pentru ca ori nu stiu cum sa le fac fata, ori nu am idee cum ar trebui ele acceptate.
   De ceva timp am devenit observator....intr-o sala imensa unde se joaca fragmentat niste piese de teatru. Adesea eram actor, insa m-am retras si am decis sa vad cum ar decurge unele piese fara mine. Uneori constat ca este mai bine asa, decat sa pic prost ca un meteorit intr-un camp de iarba. Sa fii observator pe scaunul din mijloc, cu atatea lumini aprinse, poti orbi sau,  cu finete, poti sa observi detalii care tind sa scape in general. Poate uneori deciziile nu le iau bine, cand ma asez acolo si incep sa vad lucruri, chestii, altele mai evidente, altele subantelese. Problema este ca le VAD ! ....da exact....vad cand cineva se sprijina de mine doar cand e pe marginea prapastiei, iar cand e pe val imi da cu placa peste umar....vad si cand mi se zambeste frumos pe fata si spatele mi-e vopsit aztek....vad ca atunci cand nu mi-e bine unii isi gasesc de treaba.....sau isi inchid telefoanele sau.....whatever. Lucrurile acestea se intampla in viata mea, si probabil in viata multora, insa viziunile noastre difera, sentimentele noastre se misca intr-o mai mica sau mai mare masura pana la saturatie. Suntem oameni si cerem de la cei din jur macar acelasi tratament pe care il oferim...insa chiar exista o datorie? poate din naivitate cred ca merit una, cel putin sper. Toti oamenii buni meritam respect si buna credinta. Eu una asta ofer de cate ori pot...dar mai pot? si poate nu merit nici sa fiu acuzata de exces de bunatate doar pentru ca intuiesc unele chestiuni, sau pentru ca citesc unii oameni ca pe niste carti simple si banale. Nu am invatat cum trebuie sa fiu mereu ferma si categorica atunci cand spun NU, pentru ca m-am gandit ce as starni daca as face-o , insa niciodata nu m-am riscat. Poate ar fi timpul sa o fac....
Nu am sa spun ca m-am saturat de oameni care profita sau care mint, sau care sunt ipocriti si etc....caci pana la urma exista si o parte buna in treaba asta, si toata viata ne confruntam cu situatii ingrate, insa cu siguranta perceptia ar trebui schimbata, si atitudinea.
Imi asum unele situatii in care ies din zona de confort, de genul , o amica ma sms-uieste cu chestiuni interesante cateva zile la rand, si apoi cand ne vedem nu-mi acorda nici cateva secunde din viata sa stam de vorba caci are de discutat cu persoana despre care imi scrie ( nu de bine, evident) caci m-am obisnuit sa  fiu Elvetia in unele situatii si nu am idee cum sa ma mai scot. E neplacut ca cineva sa caute sa-ti faca in ciuda si cand are necazuri sa sune sa strige ajutor, cand zile (saptamani) la rand nu intreaba de sanatate. Cred ca imi ies din minti cand oamenii sunt reci....si citez pe cineva drag " oameni reci ma inconjoara"....si ma intreb eu ce caut acolo. Nu stiu ce e asta si nu-mi pasa de parerea altora, asta ma deranjeaza, ma seaca si nu ma lasa rece , ci ma incinge. M-am saturat si de rude si neamuri care se dau neamuri, doar cand au ceva de obtinut, si apoi odata la o suta de ani cand te vad in loc sa-ti ureze de bine,  iti descurajeaza realizarile . Detest cand cineva mi se da prieten si petrece cu mine un an, doi trei din viata, ca apoi cand apar oameni noi in peisaj sa ma lase balta. Eu nu fac asta decat daca am motive, si de regula le comunic.  Nu am chef sa debitez tampenii , ci doar am chef sa scriu, am chef sa imi arat mie insumi ca nu e ok atata exces de zel, atata exces de intelegere din partea mea vis a vis de unii, caci eu nu primesc in schimb nimic in caz ca am nevoie, si pana la urma si eu sunt om. Gresesc.....vorbesc de altii, ma raportez la altii, uit de mine si de viata mea, de sufletul meu si de inima mea..
Aviz amatoarelor....usa mea e inchisa, e loc de o cafea din respect ...caci restul s-a dus demult
Punct