Acum ceva timp, Dumnezeu a decis sa imi schimbe viata intr-un mod pe care eu l-am dorit, l-am vizualizat, insa nu credeam ca se va implini in timp. Acum simt ca datorez totul Universului, si mereu am grija ce doresc, pentru ca dorintele noastre se materializeaza complex si complet. Ajungem sa devenim sclavii propriilor idei si ne construim viata asa cum ea este scrisa undeva de sus.
Eram candva o persoana mica, un copil care incerca sa se maturizeze, sa schimbe ceva. Confuzia era mereu prezenta pe ordinea de zi. Ma gandeam cum sa fac sa scap de o sensibilitate care m-a cucerit inca din primele momente de viata, si care s-a dezvoltat odata cu mine. De atunci incerc sa ma cunosc.....
Au trecut aproape 26 de ani, in care m-am acomodat cu mine si am dus o lupta cu sinele. Am cautat sa ma schimb, sa nu mai fiu, de atatea ori, incat Eul meu s-a plictisit si mi-a scos in fata prin metode mai mult sau mai putin dureroase, ca frumosul din mine exista, ca ce e urat si frustrant mi se datoreaza pe deplin, si ca oamenii din viata noastra vin si trec in functie de felul in care noi traim, ne comportam si gandim.
Stiu sa ofer iubire si iubesc oamenii , natura si tot ce ma inconjoara.
Am iubit oamenii dintotdeauna, si de cele mai multe ori am avut asteptari nerealiste de la ei. Am invatat sa nu astept, ofer si este suficient.
Momentul de cumpana din viata mea a fost incununat de satisfactii si impliniri sufletesti atat de mari, incat am uitat de durerea si suferinta fizica ce m-a doborat atunci. Am simtit cum destinul imi joaca o carte norocoasa, si asa cum am stiut eu sa iubesc din prima zi de viata, de data asta m-am simtit iubita. As putea spune ca Dumnezeu mi-a trimis ingeri cu chip de om, cu viata pe Pamant, cu destine omenesti , cu dramele si suferintele lor terestre, care sa vada prin ochii mei ....dincolo.
