Altfel

Nu mai stiu in ce zi am adormit ...dar cand m-am trezit nu era ziua pe care o doream eu. Daca ma gandesc bine, demult nimic nu mai e ceea ce imi doresc eu. Viziunile fanteziste pe care le aveam adesea acum au preluat din realismul citadin si din rutina mecanica de zi cu zi.
Confund adesea starea de paralizie spirituala cu zilele de weekend.
Ma gandesc la momentul in care deschid geamul si aud tramvaie si tot felul de mijloace de transport poluante. Apoi ma uit la hainele mele si ma intreb daca inca visez sau m-am trezit. Din aduceri aminte , parca sunt aceleasi haine in care m-am culcat insa la atingere materialul e atat de diferit. Ma gandeam la melodia preferata care deschide noua zi si la cafeaua aia calda sa trezeasca toate simturile din amorteala si sa stearga tulburarea ochilor.
Dorinta era chemata de aburul ala de cafea, si liniile zguduite de roti si ingropate in beton gazduiesc imagini disipate de fumul de tigara a trecatorilor stresati. Aceeasi tigara care satisface setea de viata si fara de care nervul uman cedeaza si schimba gandirea.....regretabila ucidere.
Lamentabil sau nu, constientizez ca piciorul meu nu a calcat de foarte multa vreme alte scari sau praguri cu exceptia masinilor urbane....si deci ciudate chipuri disperate si nervoase cauta un loc mai liber in care sa nu se inghesuie.
Din multimea agitata se zareste chipul unei fete care dincolo de trezirea de dimineata, inca viseaza. Telefonul din mana ei nu suna....si ea totusi asteapta ...sigur viseaza pentru a se trezi zambind.
Norocos moment....cel in care ti se frang picioarele pentru a ti se coase aripi.
Eu inca imi astept cafeaua, astept adrenalina , ma rog sa nu ma calce cineva pe picior sau sa ma impinga la coada imensa la care m-am supus. Atunci am vazut ca pentru un om simplu cu asteptari complicate, pana si cea mai amaruie cafea este dulce in zilele bune.
Si se roaga omenirea de zile bune....ne lovim mereu de chestia cu " tu cu mine , eu cu tine" sau " tu cu tine , eu cu mine". Parca suna mai bine a doua nu? Pare ca te elibereaza de orice fel de obligatie.
Abia am realizat ca imi suna alarma si ca ma aflu defapt in centrul oniric. Ce sa caut eu in statie la cafea? cand ....am inlocuit cafeaua demult cu ceaiul, tramvaiul cu masina, telefonul cu un alt telefon si punct. Ce altceva sa inlocuiesc?

"- Bună dimineaţa, ce doriţi?
- O cafea tare, neagră, amară, rece…
Ca şi viaţa mea, vroiam să adaug, dar mi-a zâmbit fals.
- Ne pare rău, azi nu servim cafea rece.
- Atunci fie…
Doar după ce mi-am terminat cafeaua în grabă, am remarcat ciudatul gust…Am sorbit şi zahărul ce mi l-a pus doamna respectiva , din greşeală sau…
- O zi (bună) dulce vă doresc."

Si altora la fel.....pentru ca au o viata prea dulce pentru amarul care l-au lasat in urma .....defapt e o chestiune de moment, amarul mereu poate fi si mai si ...

mi reiau ceaiul de la chiosc si .....Punct. 

Haotic

A n'ceput de ieri sa cada cate-o masca....si-a  cazut
in sfarsit , cu greu , sau nu....
E o vreme cam ciudata, si un timp nehotarat....asa vede ea lucrurile. Incep sa se aseze drumurile, si sa cada petale pe alei. Ea prietena cu vantul, deja ii stie miscarile si il instiga. Il indeamna sa fie mai domol si mai dragastos, pentru ca lucrurile spontane o dezechilibreaza de regula. Se astepta demult ca ceva sa se clatine, si isi daduse seama ca ceva sau cineva din jurul ei ii tulbura apele ei cele limpezi.
Intr-o lume nebuna si cu chef de rautati, acum era momentul pentru un salt imens. S-a decis sa schimbe macazul si sa se urce intr-un tren mai bun. Poate unicul care trecea pe acolo . A urcat si mergand pe un hol lung, a realizat ca era singura acolo. Momentul si clipa s-au oprit sa o ia de mana insa ea s-a speriat putin. Nu a inteles de ce atata pustietate intr-un loc imens, plin de sperante, de goliciune si de idei . Ceva era suspect si s-a gandit ca destinul ii arunca o momeala astfel incat sa o incremeneasca. Azi a prins curaj si s-a decis sa strabata acel hol imens, pe care intrau fara nici o jena raze mari de soare, pline si calde.
Calatoria continua. Punct

Quiet letters

Intr-o oarecare zi, sigur ne vom intalni
Mai lasi, mai frumosi, mai vii
Cand nimeni nu va mai uita
Cum eram atunci, candva .....

Si "candva" cand va veni

Sigur nu o sa mai stii
Ca nimeni nu ne va uita
Mai lasi, mai frumosi sau vii...

 Serile curg frumos de o bucata de timp.....pentru ea stand acolo si privind la ele e ca un vis frumos. Stie ca ceea ce e frumos nu dureaza la nesfarsit si vrea cat mai mult sa ramana acolo. S-a mai dezmeticit, sa fie oare pentru ca acum stie la ce sa se astepte, sa fie oare pentru ca acum stie ce vrea sau doar traieste cu iluzia ca stie? sunt retorice care rasuna adanc in mintea ei dar in legatura cu care nu se va mai intreba....pentru ca sunt lucruri mai importante care sa o imprastie si sa o afunde.
Unitate...e ceea ce o defineste pe ea astazi. Si-a dat seama de aceasta pentru ca viata merita traita indiferent daca vantul vechi pe care il stie, aduce cu el de multe ori si mult noroi . Atat de multi oameni plin de noroi inspre ea, ca niste chestii straine pe care abia le vede , desi ele dainuiau acolo dintotdeauna. Wow..parca ochii abia s-au deschis. Totul se intoarce la un moment dat. Punct
 

Ramas bun C.

....scriu pentru un inger cazut, scriu sa citesti ca pentru noi ai insemnat mult , scriu pentru ca iti reuseau glumele mereu, scriu pentru ca nu suportai sa ma vezi suparata asa cum nici eu nu suportam sa te las sa fii trist, scriu pentru ca tu ``ESTI`` pentru ca refuz sa te tratez la trecut....
Ea azi e trista....insa viata ei merge mai departe caci e singurul mod prin care ii mentine in viata pe cei care au decis sa plece...drum bun prieten drag . punct

Forme

Minciunile sunt cele mai frumoase complimente.
........si-a proiectat dimineata intr-o aroma speciala de ceai. Era singura azi , pierduta printre hartii si carti si cauta sa le adune , sa isi faca ordine in viata, suflet si idei. Avea niste ochelari prin care ea credea ca nu vede ce trebuie, insa acestia ii schimbau imaginea asupra vietii, o faceau sa vada lucrurile pe care inainte nu le vedea si acum o deranjau. Atat de mult se lamurise cu toate, incat era un moment perfect sa ia haosul de un colt si sa-l scuture in asa fel incat lumea ei sa isi aseze rafturile perfect.
Soarele ii batea in geam ca si cand ar fi fost vara, asa ca l-a deschis larg sa se bucure de lumina. Era aceeasi lumina pe care o stia, insa sub imperiul ei cei din jur isi dadeau jos mastile ca intr-o piesa de teatru. Era cam trist ca ea sa aplaude, desi mereu anticipa ceea ce avea sa insemne finalul. Erau candva personajele ei preferate, iar astazi jucau niste roluri ingrate, penibile si efemere. Candva si ea dorea sa aiba o masca, insa nu a reusit sa o construiasca asa cum se cuvine.
 Avea senzatia ca a ramas abandonata.....candva era mai prietenoasa....

Intr-un cerc patrat, se afla un triunghi ce ascundea un trapez.....acestea erau ale mele...restul le detinea altcineva....Punct.

Pe drum

Intr-o seara se intorcea singura acasa....
Pasii ei aveau aroma unui parfum strain, ca si cum nimeni nu-i putea lua urma. Se intorcea din cand in cand sa se asigure ca nu s-au stins luminile in spatele ei si ca nici o umbra dubioasa nu se strecoara sa o sfasaie. Era o seara in care fularul ei nu mai emana caldura, ci mai degraba un gol rece care il simtea pana in crestet.
 Momentul acela cand, simti ritmul in care respiri si nu e nimeni acolo sa te distraga cumva .
Tocuri ! singurul zgomot din scenariul acela, poate si fosnete de frunze sau crengi trosnind, pentru ca totusi vremea e ceva ce omul nu poate controla, si vantul nu se poate controla din telecomanda.
Se simtise ignorata cu un ceas in urma, cand credea ca e centrul universului in gruparea din care facea parte...sau cel putin cu titulatura asta se obisnuise. Cineva a obisnuit-o prost, inainte ca ea sa deschida ochii cu adevarat si sa se bucure de identitatea ei reala. Nu se simtea inteleasa pe moment, mai ales ca ceea ce avea ea sa discute cu cei din jur, se stergea repede din memoriile lor...asta asa ca o presupunere. Nu graise asta cu voce tare in nici un caz. Se temea sa nu fie inteleasa pe de-andoaselea si prefera mereu sa taca. A avut  un moment de rabufnire cand , a strans atat de tare un pahar in mana incat simtea ca energia ei se va descarca precum un fulger. Dar a iesit afara sa-si aprinda o tigara.....
Autocontrol, asta a capatat de-a lungul timpului , si se initiase atat de bine in aceasta "arta", incat putine persoane reuseau sa o depaseasca. Acum devenise mai prietenoasa, dupa tutun si un expiro lung si intens.
    Intr-o seara se intorcea singura acasa.....regasindu-se pe ea si luand in poseta ceea ce credea ca a lasat in urma. A realizat ca pana la urma totul e de partea ei si brelocul se afla bine pus pe cheie ....banuind ca fosnetul frunzelor este inofensiv, a urcat scarile, a descuiat usa si a aprins lumina.
Universul ei era inca acolo, nemiscat, mereu acelasi, doar rujul ei era altul ....Punct

Iarna Pa !

...faza aia in care toti vor sa-ti faca pe plac si tu esti rece....imun, insensibil .punct

S.oare

Soare. Expresia de azi este soare....si cred ca am sa mai vorbesc mult timp despre asta. Soarele printre altele este sursa mea de energie si adrenalina, pentru ca ma motiveaza si ma impinge de la spate, imi da cate un sut din cand in cand .
 Azi am simtit altceva decat de obicei. Stiu ca toti se bucura , dar eu ma bucur si mai mult. Aproape ca imi era dor sa beau o cafea. Am luat un Cd si am plecat undeva sa vad soarele mai bine, sa ma obisnuiesc cu mirosul lui, pentru ca nu-l mai vazusem demult asa. Soare si muzica.....asta e !  M-am lasat pe mine cea dinainte acasa sa mai meditez sau sa ma odihnesc, si umbra mea a plecat sa se conecteze cu natura, si sa simta ca inca e in viata. Mi-a venit sa strig, sa iau pe cineva de mana, sa imbratisez ceva, si am gasit un copac ...amuzant dar copacul ala era idolul copilului anihilat si sugrumat undeva in mine. Doar ochii cei mari si infantili mai exclamau un "wow" atat de sincer la vederea copacului secular. Asta mi-am dorit eu azi atat de mult si cu ardoare ! stiam ca avea sa vad oameni dupa experienta asta si ca aveam sa vad pe toti cu alt contur decat cel obisnuit. As fi cumparat niste timp de undeva, dar nu aveam nici un vanzator de vise prin apropiere sa-mi dea si mie putin. Astia au plecat demult, pentru ca lumea tragea de ei ......Mai aveam ceva prin sertare dar trebuie sa ma caut !  Praf de zane? ala nu se pune, nu functioneaza in lumea noastra. Eu ma incarc la soare, la lumina si la zambete....sunt curioasa altii cum functioneaza. Vreau sa cunosc, si am un amalgam de "vreau" prin buzunare.....de lamurit si pus la punct.
Nu am chef azi.....poate maine
Punct

Rasturnat

Stand asezata pe un scaun prea mare....intr-o incapere stramta ,aproape ca o clepsidra si te indrebi adesea cum te simti cand te transformi intr-un nisip firav, colorat si fals....cum te simti oare cand esti numai bun de curs si atat? mai patetic decat timpul.....stii de ce? Pentru ca timpul e intr-o vesnica continuitate, e cel mai ipocrit si nepasator element existent pentru ca niciodata nu intoarce capul sa repare ceea ce a gresit, si niciodata nu simte, nu se conecteaza la absolut nimeni. Uraste muritorii si le ofera zile ca apoi sa le ia.... Asa am ajuns, eu, nisipul ala mov sau verde, whatever....sa ma rastorn ca sa mai scurg putin timp, si ala fictiv. Doar un hybrid din cel real, nu merge cu baterii si nici cu electricitate....se hraneste cu seva propriilor mele trairi, ma filtreaza mai ceva ca un fierbator de cafea si totusi.....pentru o picatura de esenta. Lumea e....o clepsidra seaca. Azi esti vertical, cu privirea inainte si cu deciziile in pumni iar maine esti doar o epava plina de resentimente, suferinte si la ce iti mai folosesc pumnii? faci din ei ascunzatoare si suport de adunat lacrimi. Apoi esti fericit din nou....pentru ca pozitia incomoda in care ai stat ieri, ti-a aratat azi care parte a corpului te doare, cat rezisti, care iti sunt limitele pe care nelimitat le testezi. Viata e plictisitoare? NU ...tu esti plictisitor. Viata se rasuceste, trebuie doar sa ii prinzi miscarea si sa o traiesti tu pe ea inainte sa apuce ea sa te traiasca pe tine. Pentru ca durerile tale acum sunt cele mai puternice puncte. Crezi ca nu vei sti sa privesti lucrurile la aceeiasi dimensiune stand in cap? Poti....pentru ca asa scriu eu acum.....si pentru ca au facut asta cei si mai slabi. De pe tocuri nu-ti dai seama care e cel mai inalt varf, stiu ca uneori si tocurile ma incomodau in special cand faci trecerea picioarelor din parchet in tavan..... Cum te simti acum cand vezi ca nu numai o insecta poate sa se rasuceasca fara sa o ia ameteala? Suntem la fel...si tu si eu si cei din jur.....acelasi nisip adunat acolo prin conexiune. Eu ma tem...tu o faci? ...e o lume nebuna care pare ca e un cerc....in realitate radem cand se spune ca cercul are colturi si ne trimite sa le cautam. Ne ducem cu capul inainte, eu una m-am dus. Imi place sa risc, pentru ca ceea ce pierd se transforma in castig la un moment dat.Sunt rasturnata oricum, si oricat de incomod era la inceput, incepe sa-mi placa. De aici nu simt timpul, simt alte lucruri....imposibil de explicat. Multi scriem si vorbim de slabiciuni in genere, pentru ca ele ne neaga pe noi, ne transforma, ne imbrancesc si ne impiedica verticalitatea. Cu capul in jos vezi colturile cele mai intunecate , atunci simti mereu ca aluneci si ca oricand esti dispus sa o iei de la capat....dorinta omului cea mai de pret, nu e sa zboare, ci sa stea suspendat sa poata controla incontrolabilul. Rasturnat Punct

Ea din nou

Ea se afla intr-un moment de cumpana. Credea ca a gasit tot ceea ce isi dorea si ca asa va merge pana cand va incepe o noua etapa spirituala. Dar intr-o seara o lumina o chinuia. Simtea ca se va impiedica de ceva special, sau la momentul ala...era prea special. Nu a avut nevoie de confirmari sau de limbajul trupului sa realizeze ca intuitia ei este mereu cel mai bun reper. Ii tremurau buzele si mainile asteptau nerabdatoare sa se suceasca una pe cealalta...batea cu unghiile in bucata de plastic , care era singura melodie ce se putea auzea atunci. Era tarziu, si nu mai facuse asta de ani de zile. Pasea incet , ferindu-se de stangacie. Era ca si cum trebuia sa se apropie de cineva care mirosea a proaspat, a nou. In mintea ei, sentimentul acesta il asocia cu mirosul de var proaspat, si de curat. Arta frumosului e ceea ce stie ea sa faca mai bine....si simtea ca s-a contopit cu ceva frumos, din nou. S-a implinit pe moment, cand a descoperit ca acel "el" era o cheie noua ce avea sa o puna la breloc si sa o care dupa ea. Fericire ! atat simtea si striga pe dinauntrul ei, sa se sparga toate sticlele care o tineau incatusata si care fiecare exprima ceva mai putin placut. Fiecare sticla isi imprastia cioburile in lumina cea ciudata care pe ea o invaluia mai repede si mai devotat decat credea vreodata. Era in centru, si ochii cei frumosi cautau sa o contureze. Ea e plina de mister, asa se afiseaza mereu...poate de teama, sau poate inca nu s-a desprins de arta "jocului". "Cel nou" a schitat un zambet dragalas, si a continuat sa isi reverse lumina asupra ei. Se faceau fericiti unul pe altul, pentru ca el isi dadea frau liber vorbelor pe care le stia cel mai bine, iar ea cu o siguranta de nedescris ii continua poezia. Lui asta ii placea, si asa o adora. Nu a incercat sa se apropie de ea mai mult decat a permis. Poveste....Punct

#hereIAm

Am inceput sa parasesc din ce in ce mai mult ceea ce ma defineste. Am intrat in isteria urbana a omului de rand care isi aduna pietrele de temelie sa isi creeze un viitor...incert dar sigur. Am detestat atat de mult ideea de furnicar, adica acea senzatie cum ca toti suntem sclavi ai joburilor si indatoririlor de zi cu zi. Doream candva sa fiu mai speciala si , voiam sa cred ca am sa pot sa am activitati diverse, sa nu dau in nas in nas cu plictiseala sau rutina...inca mai sper la asta. Pe ele doua nu doresc sa le cunosc, cred ca ele ne depersonalizeaza si creeaza din noi niste roboti lipsiti de capacitate sociala. M-am trezit azi....si nu vad in jur decat omuleti de tinichea cum merg de ici colo . In weekenduri vine cea de-a treia, adica lenea, care o duce in spate pe cea de-a patra, subjugata oboseala. Aceste patru entitati feminine ne distrug si fac din noi oameni de praf cu inimi de carton. Ati observat ca tot ce e mai rau in lumea asta , sunt denumite la genul feminin? ma intreb daca e ceva feminin in a fi lipsit de creativitate. Revenind la ceea ce am sesizat in ultima vreme. Nu exista noutati. Poate ele se afla in noi, si trebuie sa le proiectam sa putem scoate din ele lucruri materiale , si nu doar vise facute pulbere. Asta ajuta.... Comunicarea cu Universul am spune noi, este esentiala. Eu caut o conexiune catre spatiul Zen. Punct

Azi

M-am apucat din nou de scris...din pacate de multe ori o fac in gand. Nu mai am starea necesara sa creez, sa ma adun, sa conturez ceva frumos din pacate. Uneori odata cu constientizarea unor chestiuni, sau cu maturitatea , pierdem din lucrurile care mai demult erau vitale pentru noi si care ne antrenau pe niste franghii interminabile. Am inceput sa ma astern pe hartie de mica. Am pozat in diferite feluri, si am cochetat cu gandurile mele asa incat sa redau ceva cu un continut cat mai clar. Poate de multe ori nu aveam nici o satisfactie decat aceea ca puteam sa citesc din urma si sa realizez cate schimbari m-au imbracat. Nu stiu daca imi permit la nivelul asta sa fac excese de sinceritate,de aceea in ultima perioada postarile mele imbratiseaza universul meu la modul general. Ma refer la mine destul de mult, deoarece e vizunea mea asupra lumii, asupra energiilor care ma guverneaza, asupra schimbului in general....de lucruri, de priviri, de idei se succed. Credeam odata ca visele nu pot muri, dar astazi am invatat cum sa le gestionez, cum sa fac din ele idealuri. Credeam ca oamenii vin si trec, azi am invatat ca multi dintre oameni sunt pietrele de rau...si ca doar apa trece luand ceva bun sau rau din fiecare. Credeam de asemenea ca bunatatea este globul de sticla in care ne aflam, si azi am aflat ca raul e infiltrat in toate domeniile si in toate sentimentele. Stai ca demult imi doream sa cant la pian? pentru ca in felul asta simteam mai usor suisurile si coborasurile si invatam sa fac dn ele o melodie pe care numai eu sa o stiu....doream Chopin sa fie mandru de mine si sa se simta imferior cumva. Traiesc in epoca in care nu primim scrisori de iubire....pentru ca aproape nimeni nu stie sa exprime ceea ce simte cu adevarat. Ma simt norocoasa , am iubit platonic si iubesc adevarat. Am fost iubita platonic si iubita cu adevarat.Iubesc oamenii, inca sper ca nu toti sunt bolnavi si ca vreodata se descopera vreun antidot pentru virusul colectiv pe care atat de mult il detest...ura. ...am sa vorbesc despre iubire putin mai tarziu cand mi-o asum totalmente intr-o forma inteleapta.

Punct .

Mana in mana ( la negativ)

Imi tot spun de ceva timp ca am sa ating un alt subiect care se cere dezlegat, si anume, de ce oamenii in general nu se pot bucura de binele celui de langa ei ci din contra? de mica am fost invatata ca poti avea cate putin din toate, insa nu pe toate in intregul lor, sau pe unele chiar deloc...cum se intampla, esti frumos, esti destept n-ai bani sau ai bani dar mintea cam sta in loc sau esti frumos, esti destept, ai bani, dar ai frustrari si esti nefericit pentru ca esti slab de fire...si tot asa. Cam prin tiparele astea ne incadram cu totii, si cum suntem obisnuiti sa imprumutam dramele colective, deseori ne adancim intr-o groapa sapata de propria persoana si tindem sa ramanem acolo. Aici vine momentul cand cred ca ar trebui sa iasa la iveala ambitia, forta adevarata ce salasuieste in noi ..insa rareori se intampla in felul asta. Ce face omul in zilele noastre...sta la intuneric,nu sapa adanc si cu sarguinta sa apuce sa vada soarele, insa asteapta sa sape soarele la el...mai pe scurt, am devenit delasatori si preferam sa ne imprietenim cu cele mai meschine sentimente lumesti, invidia si ura. "Sa moara capra vecinului" cum s-ar spune...pai de ce? pentru ca nu esti in stare sa iti procuri/sa faci rost/sa muncesti pentru una a ta? bucura-te ca vecinul are o capra, si daca te porti frumos cu vecinul, poate iti aduce si tie lapte si branza...e...asta cred ca e greu la unii care prefera sa ridice piatra si se pregatesc sa arunce fara ca neuronul care a mai ramas sa apuce sa-si dea ultima suflare. Cine a citit stie, ca inca de cand lumea si pamantul deschideau ochii pentru prima data, au existat oameni inzestrati diferit din punct de vedere mental, material si spiritual. Acestia s-au proiectat pe parcurs in rolul de personaje antagonice, deoarece unul ravnea la ceea ce avea celalalt...de aici si biruinta binelui asupra raului. Ma intreb...ce este binele in ziua de azi, si cum sa te manifesti cand vezi ca in jurul tau sunt numai personaje negative? sa ignori, esti luat de fraer, sa iti pui mintea cu nebunul, nici o mie de destepti nu reusesc sa te scoata, sa apelezi la lege, iti mai trebuie o viata sa vezi ce se intampla....iar sa fii indiferent , te plaseaza uneori in ridicol. Aveti alte solutii? punct

Paris ...mon amour

Bonjour....am trecut pe la Paris. Cu un dor nebun sa-l revad ca pe un iubit din trecut care a lasat urme adanci in inima mea. Ma simteam putin pustiita de ceea ce era frumos si primavaratec. Cautam oarecum sa ma adun , si totusi am facut ce am facut sa ajung iar in locul in care mi-ar place sa traiesc, sa iubesc, sa respir. A fost o revelatie si poate ca nu i-am vazut defectele ci doar calitatile. Acest iubit al meu, este un loc al contrastelor , care tinde sa contrazica toate zicalele batute in cuie si inramate pe la noi pe aici. Parisul este capitala dragostei...nu stiu cat este de adevarat, dar este cu siguranta un colt din lume care te seduce, te face sa visezi la el si te arunca inapoi...deseori spre imposibil. Nu sunt la prima vizita, dar mereu am ocazia sa descopar ceva nou, si asta pentru ca niciodata nu poti sa descoperi in totalitate misterele sale. Comparatia mea cu un barbat este logica si in acelasi timp bizara. E charmant...adevarat, impunator, stie limbile lumii si de asemenea se cere vizitat adesea de sute de mii de clienti. E cu un pas inainte in domeniul afacerilor, este un strangator de averi impresionant si de branduri renumite....are toate parfumurile si aromele timpului, isi trateaza angajatii intr-un mod placut, de asemenea este un bun expert in arta culinara , rezumandu-se la putin si bun. Nu se fereste de un croissant apetisant, stie sa savureze un film bun, un cabaret de exceptie, si de asemenea nu se da inapoi de la o croaziera splendida si o viata de noapte de neuitat. Are un gardian care are grija sa-l pastreze mereu popular, Turnul Eiffel , care promite multe si are grija ca an de an sa-i umple seiful. Este un personaj credincios care isi pastreaza nationalismul cu indarjire, are o divinitate in care se increde si de asemenea se tachineaza cu alte mari capitale ale lumii care incearca sa fure putin din esenta sa. Ceea ce admir mai mult si mai mult, e ca dincolo de averea impresionanta pe care o detine, acest miraj al meu, este un iubitor de lalele si splendori in iarba, si are mereu grija sa adaposteasca pe campiile sale pe oricine doreste sa isi scalde talpile in liniste si uimire. Pastreaza bibliotecile intacte, imprumuta din cultura sa si altora, si pe langa faptul ca detine o mentalitate invechita, se adapteaza usor la ceea ce inseamna modern, frumos si estetic.Sa-l urmaresti permanent, e imposibil, sa-l descoperi , este o certitudine...sa-i gasesti punctele slabe , e dificil, poate singurul inconvenient e timpul. E ciudat cum acolo la el, timpul ne inrameaza pe toti in trecut, ne opreste ceasurile si ne pofteste sa ne servim cu el in intregime. Isi pierde identitatea odata cu fiecare dintre noi.....( in cautarea lui Ratatouille) punct.

Let's waltz

"E de neconceput cât am iubit-o pe Mihaela. S-a strecurat atât de integral în mine făcând una cu fiinţa mea, încât acum când a plecat în lunga ei călătorie şi-a luat numai trupul cu ea, dar în mine a rămas întreagă, mai vie ca niciodată. Voia să-mi intre în sânge şi, iată, izbutise mai mult, infinit mai mult decît se aşteptase."
E o carte pe care am citit-o recent la recomandarea unei bune prietene, si a fost pe masura asteptarilor. Am realizat ca asteptam ceva frumos dupa "Elevul Dima dintr'a saptea" , pentru ca Mihail Drumes chiar are un stil care ma reprezinta. Trebuie sa specific, faptul ca nu sunt genul de persoana care citeste orice ii pica in mana,sunt foarte selectiva si am mai avut recomandari pe care le incepusem si imi doream sa se termine deoarece ma cuprindea plictiseala. Cartea descrie romantat sentimentul de maretie si orgoliul trufas al unui individ care se simte puternic seducand femei si asteptand de la acestea impacare , si toata aceasta trecere de la placerea suprematiei la iubirea in sine. Ca si in viata, femei sunt multe si tot cu atatea poate sa-ti mearga, pana ce apare una care pune capat unor convingeri concrete, creand un lant de slabiciuni si pedepse pentru personajul nostru, rotund, complex si de altfel in cele din urma dovedindu-se a fi destul de maleabil. Mihaela si pedeapsa suprema. Mai multe va las sa descoperiti, e fascinant si un bun adjuvant in psihologia umana.
"Citeşte mai întîi, cititorule, istoria acestei iubiri şi după aceea îţi vei da seama de tot ce s-a întîmplat şi dacă cineva, în locul meu, ar fi procedat altfel. O aştern în aceste pagini fierbinţi, scrise la mare temperatură. Să nu crezi că-mi trag spuza pe turtă ca să mă arăt în ochii domniei tale altfel de cum sînt, pentru a-ţi capta simpatia. Nu. Voi povesti faptele cu o sinceritate nudă, dezolantă, exact cum s-au petrecut în realitate. Ştiu că nimeni n-are să mă întâlnească vreodată ca să arunce cu pietre în mine. Nu mă preo­cupă emoţia estetică, nici morala, nici mesajul generos. Nu fac li­teratură, ci aştern în aceste file o mare pasiune care altfel ar fi rămas necunoscută, pentru bunul motiv că pasiunile fug de lumină “• lumina le omoară.">Punct.

Inner war

Hey hey what a cloudy day.....
Azi, vreau sa deschid un subiect care de ceva timp ma revolta insa nu am avut curaj sa discut in linii mari despre el pentru ca am asteptat sa culeg pareri de ici' colo' sa vad cam cum a devansat, din pacate, gandirea noastra in timp. Initial m-am bucurat de faptul ca in cercul in care ma invart exista persoane cerebrale care nu judeca atat de usor si care au o perceptie destul de matura asupra unor chestiuni...dar intrebarea mea este ce ne facem cu multitudinea de oameni care in loc sa adere la o viata frumoasa si intelegere, pledeaza in favoarea urii, invidiei si rautatii.
Subiectul sensibil pe care am de gand sa-l descos, se refera la abuzurile pe care poate fiecare din noi intr-un fel sau altul le resimtim din partea celor din jur, legat de aspectul fizic, de trasaturi fizice, de cum ne imbracam, cum ne ingrijim etc. Parerea mea este ca nu exista persoane urate, ci doar persoane care nu au grija de ele incat sa isi creeze o imagine placuta prin felul de a fi...caci pana la urma frumusetea fizica e trecatoare si ajungem sa oftam dupa ea la un moment dat. Ce avem pe plan spiritual si ceea ce strangem de-a lungul vietii ne face defapt sa ne remarcam. De ce spun ca ma revolta subiectul asta? am o buna prietena care traieste in Londra, e o fata extraordinara care la finele acestui an universitar va primi diploma de designer versimentar. Este un talent in adevaratul sens al cuvantului , este o fata frumoasa si fizic dar nu in ultimul rand prin felul ei de a fi. O dau pe ea exemplu pentru ca este o persoana care impartaseste tot, vrea sa ajute, sa inspire si de aceea are o pagina dedicata persoanelor care doresc sa ia lectii de stil. Urmarindu-i postarile noi, ma trezesc in weekend cu un tip de postare care m-a socat, m-a terifiat si sa nu mai spun ca simtind pe pielea mea de multe ori niste lucruri de genul....mi-a trezit o revolta interioara de nu stiam cum sa ma exprim. Niste persoane, nu vreau sa spun ce fel de persoane, ii lasasera gen commenturi niste expresii violente din punct de vedere verbal, legat de faptul ca nu poarta marimea 0 si vai Doamne daca nu porti marimea 0 nu ai ce exista pe Pamanat, si sugestii gen "ai auzit vreodata de banda", "dispari", "graso" si din pacate multe alte chestii pe care nu le pot scrie aici. Bineinteles oricat de puternic ar fi un om, pana la urma e om....si oricat ai incerca sa ingnori astfel de atacuri energetice, ele reprezinta un abuz si e normal sa provoace rani si sa-ti dea tema de gandire, pentru ca ei cei care fac asa ceva se simt bine , se simt impliniti, stau la panda si abia asteapta sa gresesti cu ceva sa te arate cu degetul si sa spuna "uite-o si pe asta, dupa ce ca e grasa, slaba, stramba, cu nasu mare cu capu mic etc" mai si gafeaza. Nu vreau sa fiu ipocrita si sa spun ca nu m-am legat vreodata de cineva...insa mereu am criticat ce se afla in ambalaj, si nu ambalajul in sine, pentru ca suntem diferiti, pentru ca oriunde in Univers trebuie sa existe un echilibru si unde se da mai mult dintr-o parte, se ia pe alta. Nu mi se pare corect ca un om sa fie catalogat dupa fizic. Ce-i drept este de criticat o persoana care isi permite sa fie ingrijita, sa umble curata, aranjata si nu o face...asta da neglijenta, insa nu te apuci sa razi cu usurinta de cineva care e chinuit, care are poate probleme medicale, care toata viata a avut o mostenire genetica contrar dorintei sale ....poate ca omul ala a avut un stil de viata mai sanatos decat tine, si poate a facut de multe ori eforturi care nu au dat rezultat. Incerc si eu ca multi altii sa trag un semnal de alarma, consider ca avem o mentalitate colectiva dusa la extrem, ca avem niste tipare prost gandite si fabricam etichete pe banda rulanta. Fiecare cauta pe diferite cai sa para mai presus de celalalt, insa judecam mult prea repede si nu e dreptul nostru. Exista mult mai multe cazuri de genul acesta si parerea mea este ca inainte sa emitem judecati de valoare la adresa altora, sa ne gandim bine ce trebuie sa corectam vis a vis de persoana noastra. Fiecare om este liber sa se simta bine asa cum vrea el, cum gandeste el, cat de gras sau slab este, cat de urat sau frumos este. Am spus si ma repet, frumusetea vine din interior, si atata timp cat pe interior esti putred, ambalajul e usor de aruncat la gunoi. Nu mai judecati, nu mai vorbiti pe la colturi, din contra, cautati sa fiti intelegatori, sa ajutati, sa sprijiniti, pentru ca desteptaciunea, onestitatea si cinstea nu consta in cate ore de sala faci pe saptamana, nici in cele mai de firma haine din lume. Numai Dumnezeu are dreptul sa judece!
Ar mai fi destule de spus, probabil va urma. Punct

Pozitiv right?

Azi e o alta zi....
la inceput statea sa ploua insa a iesit un soare jucaus, nu stiu de unde, ideea e ca psihic cu siguranta stam mai bine. Asa realizez cum trece timpul si cum invatam pe zi ce trece ceva nou. Vorbind de mine, am niste idealuri de atins si incerc sa-mi urnesc motoarele spre realizarea lor. Mai intai astept sa iau o gura imensa de aer incat sa-mi ajunga pana la vacanta mare, asa cum spuneam odata. Nu stiu daca am sa reusesc , insa fac un pas in fata spre a-mi redirectiona gandirea in asa fel incat sa fiu pozitiva. Cred ca in ultima vreme cam asta am sfatuit pe cei din jur. Mi s-a spus ca blogusorul asta al meu e cam pesimist, de aceea m-am decis sa-i schimb fata si gandirea si lui, dar nu in ultimul rand subsemnatei. Poate e un semnal de alarma ca trebuie sa invatam sa nu ne dam batuti asa usor cand socotim lucrurile mai putin placute care ne framanta drept "probleme". Nu imi aduc aminte cine spunea ca lucrurile negative fac parte din viata noastra, dar pentru ca inca din basme invatam ca binele trebuie sa primeze, tindem sa eliminam ce e mai putin obisnuit si totodata neplacut. Momentan am de gand sa investesc in mine, in sufletul meu, vreau sa calatoresc cat mai mult, sa citesc ceea ce am lasat pe restante si sa ma relaxez cat mai pot. Imi daduse un prieten zilele trecute un "to do" list...pe care sa-l completez astfel incat sa pot zilnic sa respect un anumit orar pe care mi-l fac. Sincer nu am avut pana acum curajul sa-l printez, pentru ca nu am reusit sa-mi fac ordine in creieras si in ganduri astfel incat sa imi creez un set de chestiuni pentru a fi indeplinite. M-am saturat sa fac unele lucruri fortat, astept sa am mai multa initiativa...ceea ce ma linisteste este ca sunt constienta ca vorbesc doar despre o chestiune de timp, si ca atunci cand va trece sigur am sa ma tem de ceea ce sunt in stare sa fac. Anyway...pana atunci m-am specializat in noi tehnici ce tin de make-up , pentru ca nu am renuntat la acest hobby, si am de gand fiecare particica din mine insetata de creativitate sa o cultiv, indiferent de domeniul in care activez...pentru ca altfel consider ca ne pierdem. Orice talent e bine-venit si trebuie sa multumim pentru el.Destul de pozitiv nu? Tah-tah . punct

Dur

Fac ce fac si ajung la oameni...insa ei nu mai ajung. Au cazut zapezi peste noi sa ne spele pacatele si rautatile, si inca oare cat mai trebuie sa cada sa purifice totul? acum greoi pasul isi creeaza un drum sa ajunga la mica rutina. Troienele ne-au inghesuit in case ca in niste lacustre pustiite. Nu mai exista vremurile in care de era ploaie sau ger, luai pana sa formulezi versuri sau randuri, si nici vremurile cand vorbele dulci se gaseau la plicuri sigilate cu ceara. Traim intr-o lume plina de urat, arta uratului si ne chinuim sa descoperim frumosul. E alb acum peste tot, si abia abia de mai gasesti cate o culoare sa iti duca irisul pe alta cale, mai calda si mai putin dura decat alb...obsesie.