Quiet letters

Intr-o oarecare zi, sigur ne vom intalni
Mai lasi, mai frumosi, mai vii
Cand nimeni nu va mai uita
Cum eram atunci, candva .....

Si "candva" cand va veni

Sigur nu o sa mai stii
Ca nimeni nu ne va uita
Mai lasi, mai frumosi sau vii...

 Serile curg frumos de o bucata de timp.....pentru ea stand acolo si privind la ele e ca un vis frumos. Stie ca ceea ce e frumos nu dureaza la nesfarsit si vrea cat mai mult sa ramana acolo. S-a mai dezmeticit, sa fie oare pentru ca acum stie la ce sa se astepte, sa fie oare pentru ca acum stie ce vrea sau doar traieste cu iluzia ca stie? sunt retorice care rasuna adanc in mintea ei dar in legatura cu care nu se va mai intreba....pentru ca sunt lucruri mai importante care sa o imprastie si sa o afunde.
Unitate...e ceea ce o defineste pe ea astazi. Si-a dat seama de aceasta pentru ca viata merita traita indiferent daca vantul vechi pe care il stie, aduce cu el de multe ori si mult noroi . Atat de multi oameni plin de noroi inspre ea, ca niste chestii straine pe care abia le vede , desi ele dainuiau acolo dintotdeauna. Wow..parca ochii abia s-au deschis. Totul se intoarce la un moment dat. Punct
 

Ramas bun C.

....scriu pentru un inger cazut, scriu sa citesti ca pentru noi ai insemnat mult , scriu pentru ca iti reuseau glumele mereu, scriu pentru ca nu suportai sa ma vezi suparata asa cum nici eu nu suportam sa te las sa fii trist, scriu pentru ca tu ``ESTI`` pentru ca refuz sa te tratez la trecut....
Ea azi e trista....insa viata ei merge mai departe caci e singurul mod prin care ii mentine in viata pe cei care au decis sa plece...drum bun prieten drag . punct

Forme

Minciunile sunt cele mai frumoase complimente.
........si-a proiectat dimineata intr-o aroma speciala de ceai. Era singura azi , pierduta printre hartii si carti si cauta sa le adune , sa isi faca ordine in viata, suflet si idei. Avea niste ochelari prin care ea credea ca nu vede ce trebuie, insa acestia ii schimbau imaginea asupra vietii, o faceau sa vada lucrurile pe care inainte nu le vedea si acum o deranjau. Atat de mult se lamurise cu toate, incat era un moment perfect sa ia haosul de un colt si sa-l scuture in asa fel incat lumea ei sa isi aseze rafturile perfect.
Soarele ii batea in geam ca si cand ar fi fost vara, asa ca l-a deschis larg sa se bucure de lumina. Era aceeasi lumina pe care o stia, insa sub imperiul ei cei din jur isi dadeau jos mastile ca intr-o piesa de teatru. Era cam trist ca ea sa aplaude, desi mereu anticipa ceea ce avea sa insemne finalul. Erau candva personajele ei preferate, iar astazi jucau niste roluri ingrate, penibile si efemere. Candva si ea dorea sa aiba o masca, insa nu a reusit sa o construiasca asa cum se cuvine.
 Avea senzatia ca a ramas abandonata.....candva era mai prietenoasa....

Intr-un cerc patrat, se afla un triunghi ce ascundea un trapez.....acestea erau ale mele...restul le detinea altcineva....Punct.

Pe drum

Intr-o seara se intorcea singura acasa....
Pasii ei aveau aroma unui parfum strain, ca si cum nimeni nu-i putea lua urma. Se intorcea din cand in cand sa se asigure ca nu s-au stins luminile in spatele ei si ca nici o umbra dubioasa nu se strecoara sa o sfasaie. Era o seara in care fularul ei nu mai emana caldura, ci mai degraba un gol rece care il simtea pana in crestet.
 Momentul acela cand, simti ritmul in care respiri si nu e nimeni acolo sa te distraga cumva .
Tocuri ! singurul zgomot din scenariul acela, poate si fosnete de frunze sau crengi trosnind, pentru ca totusi vremea e ceva ce omul nu poate controla, si vantul nu se poate controla din telecomanda.
Se simtise ignorata cu un ceas in urma, cand credea ca e centrul universului in gruparea din care facea parte...sau cel putin cu titulatura asta se obisnuise. Cineva a obisnuit-o prost, inainte ca ea sa deschida ochii cu adevarat si sa se bucure de identitatea ei reala. Nu se simtea inteleasa pe moment, mai ales ca ceea ce avea ea sa discute cu cei din jur, se stergea repede din memoriile lor...asta asa ca o presupunere. Nu graise asta cu voce tare in nici un caz. Se temea sa nu fie inteleasa pe de-andoaselea si prefera mereu sa taca. A avut  un moment de rabufnire cand , a strans atat de tare un pahar in mana incat simtea ca energia ei se va descarca precum un fulger. Dar a iesit afara sa-si aprinda o tigara.....
Autocontrol, asta a capatat de-a lungul timpului , si se initiase atat de bine in aceasta "arta", incat putine persoane reuseau sa o depaseasca. Acum devenise mai prietenoasa, dupa tutun si un expiro lung si intens.
    Intr-o seara se intorcea singura acasa.....regasindu-se pe ea si luand in poseta ceea ce credea ca a lasat in urma. A realizat ca pana la urma totul e de partea ei si brelocul se afla bine pus pe cheie ....banuind ca fosnetul frunzelor este inofensiv, a urcat scarile, a descuiat usa si a aprins lumina.
Universul ei era inca acolo, nemiscat, mereu acelasi, doar rujul ei era altul ....Punct

Iarna Pa !

...faza aia in care toti vor sa-ti faca pe plac si tu esti rece....imun, insensibil .punct

S.oare

Soare. Expresia de azi este soare....si cred ca am sa mai vorbesc mult timp despre asta. Soarele printre altele este sursa mea de energie si adrenalina, pentru ca ma motiveaza si ma impinge de la spate, imi da cate un sut din cand in cand .
 Azi am simtit altceva decat de obicei. Stiu ca toti se bucura , dar eu ma bucur si mai mult. Aproape ca imi era dor sa beau o cafea. Am luat un Cd si am plecat undeva sa vad soarele mai bine, sa ma obisnuiesc cu mirosul lui, pentru ca nu-l mai vazusem demult asa. Soare si muzica.....asta e !  M-am lasat pe mine cea dinainte acasa sa mai meditez sau sa ma odihnesc, si umbra mea a plecat sa se conecteze cu natura, si sa simta ca inca e in viata. Mi-a venit sa strig, sa iau pe cineva de mana, sa imbratisez ceva, si am gasit un copac ...amuzant dar copacul ala era idolul copilului anihilat si sugrumat undeva in mine. Doar ochii cei mari si infantili mai exclamau un "wow" atat de sincer la vederea copacului secular. Asta mi-am dorit eu azi atat de mult si cu ardoare ! stiam ca avea sa vad oameni dupa experienta asta si ca aveam sa vad pe toti cu alt contur decat cel obisnuit. As fi cumparat niste timp de undeva, dar nu aveam nici un vanzator de vise prin apropiere sa-mi dea si mie putin. Astia au plecat demult, pentru ca lumea tragea de ei ......Mai aveam ceva prin sertare dar trebuie sa ma caut !  Praf de zane? ala nu se pune, nu functioneaza in lumea noastra. Eu ma incarc la soare, la lumina si la zambete....sunt curioasa altii cum functioneaza. Vreau sa cunosc, si am un amalgam de "vreau" prin buzunare.....de lamurit si pus la punct.
Nu am chef azi.....poate maine
Punct

Rasturnat

Stand asezata pe un scaun prea mare....intr-o incapere stramta ,aproape ca o clepsidra si te indrebi adesea cum te simti cand te transformi intr-un nisip firav, colorat si fals....cum te simti oare cand esti numai bun de curs si atat? mai patetic decat timpul.....stii de ce? Pentru ca timpul e intr-o vesnica continuitate, e cel mai ipocrit si nepasator element existent pentru ca niciodata nu intoarce capul sa repare ceea ce a gresit, si niciodata nu simte, nu se conecteaza la absolut nimeni. Uraste muritorii si le ofera zile ca apoi sa le ia.... Asa am ajuns, eu, nisipul ala mov sau verde, whatever....sa ma rastorn ca sa mai scurg putin timp, si ala fictiv. Doar un hybrid din cel real, nu merge cu baterii si nici cu electricitate....se hraneste cu seva propriilor mele trairi, ma filtreaza mai ceva ca un fierbator de cafea si totusi.....pentru o picatura de esenta. Lumea e....o clepsidra seaca. Azi esti vertical, cu privirea inainte si cu deciziile in pumni iar maine esti doar o epava plina de resentimente, suferinte si la ce iti mai folosesc pumnii? faci din ei ascunzatoare si suport de adunat lacrimi. Apoi esti fericit din nou....pentru ca pozitia incomoda in care ai stat ieri, ti-a aratat azi care parte a corpului te doare, cat rezisti, care iti sunt limitele pe care nelimitat le testezi. Viata e plictisitoare? NU ...tu esti plictisitor. Viata se rasuceste, trebuie doar sa ii prinzi miscarea si sa o traiesti tu pe ea inainte sa apuce ea sa te traiasca pe tine. Pentru ca durerile tale acum sunt cele mai puternice puncte. Crezi ca nu vei sti sa privesti lucrurile la aceeiasi dimensiune stand in cap? Poti....pentru ca asa scriu eu acum.....si pentru ca au facut asta cei si mai slabi. De pe tocuri nu-ti dai seama care e cel mai inalt varf, stiu ca uneori si tocurile ma incomodau in special cand faci trecerea picioarelor din parchet in tavan..... Cum te simti acum cand vezi ca nu numai o insecta poate sa se rasuceasca fara sa o ia ameteala? Suntem la fel...si tu si eu si cei din jur.....acelasi nisip adunat acolo prin conexiune. Eu ma tem...tu o faci? ...e o lume nebuna care pare ca e un cerc....in realitate radem cand se spune ca cercul are colturi si ne trimite sa le cautam. Ne ducem cu capul inainte, eu una m-am dus. Imi place sa risc, pentru ca ceea ce pierd se transforma in castig la un moment dat.Sunt rasturnata oricum, si oricat de incomod era la inceput, incepe sa-mi placa. De aici nu simt timpul, simt alte lucruri....imposibil de explicat. Multi scriem si vorbim de slabiciuni in genere, pentru ca ele ne neaga pe noi, ne transforma, ne imbrancesc si ne impiedica verticalitatea. Cu capul in jos vezi colturile cele mai intunecate , atunci simti mereu ca aluneci si ca oricand esti dispus sa o iei de la capat....dorinta omului cea mai de pret, nu e sa zboare, ci sa stea suspendat sa poata controla incontrolabilul. Rasturnat Punct

Ea din nou

Ea se afla intr-un moment de cumpana. Credea ca a gasit tot ceea ce isi dorea si ca asa va merge pana cand va incepe o noua etapa spirituala. Dar intr-o seara o lumina o chinuia. Simtea ca se va impiedica de ceva special, sau la momentul ala...era prea special. Nu a avut nevoie de confirmari sau de limbajul trupului sa realizeze ca intuitia ei este mereu cel mai bun reper. Ii tremurau buzele si mainile asteptau nerabdatoare sa se suceasca una pe cealalta...batea cu unghiile in bucata de plastic , care era singura melodie ce se putea auzea atunci. Era tarziu, si nu mai facuse asta de ani de zile. Pasea incet , ferindu-se de stangacie. Era ca si cum trebuia sa se apropie de cineva care mirosea a proaspat, a nou. In mintea ei, sentimentul acesta il asocia cu mirosul de var proaspat, si de curat. Arta frumosului e ceea ce stie ea sa faca mai bine....si simtea ca s-a contopit cu ceva frumos, din nou. S-a implinit pe moment, cand a descoperit ca acel "el" era o cheie noua ce avea sa o puna la breloc si sa o care dupa ea. Fericire ! atat simtea si striga pe dinauntrul ei, sa se sparga toate sticlele care o tineau incatusata si care fiecare exprima ceva mai putin placut. Fiecare sticla isi imprastia cioburile in lumina cea ciudata care pe ea o invaluia mai repede si mai devotat decat credea vreodata. Era in centru, si ochii cei frumosi cautau sa o contureze. Ea e plina de mister, asa se afiseaza mereu...poate de teama, sau poate inca nu s-a desprins de arta "jocului". "Cel nou" a schitat un zambet dragalas, si a continuat sa isi reverse lumina asupra ei. Se faceau fericiti unul pe altul, pentru ca el isi dadea frau liber vorbelor pe care le stia cel mai bine, iar ea cu o siguranta de nedescris ii continua poezia. Lui asta ii placea, si asa o adora. Nu a incercat sa se apropie de ea mai mult decat a permis. Poveste....Punct

#hereIAm

Am inceput sa parasesc din ce in ce mai mult ceea ce ma defineste. Am intrat in isteria urbana a omului de rand care isi aduna pietrele de temelie sa isi creeze un viitor...incert dar sigur. Am detestat atat de mult ideea de furnicar, adica acea senzatie cum ca toti suntem sclavi ai joburilor si indatoririlor de zi cu zi. Doream candva sa fiu mai speciala si , voiam sa cred ca am sa pot sa am activitati diverse, sa nu dau in nas in nas cu plictiseala sau rutina...inca mai sper la asta. Pe ele doua nu doresc sa le cunosc, cred ca ele ne depersonalizeaza si creeaza din noi niste roboti lipsiti de capacitate sociala. M-am trezit azi....si nu vad in jur decat omuleti de tinichea cum merg de ici colo . In weekenduri vine cea de-a treia, adica lenea, care o duce in spate pe cea de-a patra, subjugata oboseala. Aceste patru entitati feminine ne distrug si fac din noi oameni de praf cu inimi de carton. Ati observat ca tot ce e mai rau in lumea asta , sunt denumite la genul feminin? ma intreb daca e ceva feminin in a fi lipsit de creativitate. Revenind la ceea ce am sesizat in ultima vreme. Nu exista noutati. Poate ele se afla in noi, si trebuie sa le proiectam sa putem scoate din ele lucruri materiale , si nu doar vise facute pulbere. Asta ajuta.... Comunicarea cu Universul am spune noi, este esentiala. Eu caut o conexiune catre spatiul Zen. Punct

Azi

M-am apucat din nou de scris...din pacate de multe ori o fac in gand. Nu mai am starea necesara sa creez, sa ma adun, sa conturez ceva frumos din pacate. Uneori odata cu constientizarea unor chestiuni, sau cu maturitatea , pierdem din lucrurile care mai demult erau vitale pentru noi si care ne antrenau pe niste franghii interminabile. Am inceput sa ma astern pe hartie de mica. Am pozat in diferite feluri, si am cochetat cu gandurile mele asa incat sa redau ceva cu un continut cat mai clar. Poate de multe ori nu aveam nici o satisfactie decat aceea ca puteam sa citesc din urma si sa realizez cate schimbari m-au imbracat. Nu stiu daca imi permit la nivelul asta sa fac excese de sinceritate,de aceea in ultima perioada postarile mele imbratiseaza universul meu la modul general. Ma refer la mine destul de mult, deoarece e vizunea mea asupra lumii, asupra energiilor care ma guverneaza, asupra schimbului in general....de lucruri, de priviri, de idei se succed. Credeam odata ca visele nu pot muri, dar astazi am invatat cum sa le gestionez, cum sa fac din ele idealuri. Credeam ca oamenii vin si trec, azi am invatat ca multi dintre oameni sunt pietrele de rau...si ca doar apa trece luand ceva bun sau rau din fiecare. Credeam de asemenea ca bunatatea este globul de sticla in care ne aflam, si azi am aflat ca raul e infiltrat in toate domeniile si in toate sentimentele. Stai ca demult imi doream sa cant la pian? pentru ca in felul asta simteam mai usor suisurile si coborasurile si invatam sa fac dn ele o melodie pe care numai eu sa o stiu....doream Chopin sa fie mandru de mine si sa se simta imferior cumva. Traiesc in epoca in care nu primim scrisori de iubire....pentru ca aproape nimeni nu stie sa exprime ceea ce simte cu adevarat. Ma simt norocoasa , am iubit platonic si iubesc adevarat. Am fost iubita platonic si iubita cu adevarat.Iubesc oamenii, inca sper ca nu toti sunt bolnavi si ca vreodata se descopera vreun antidot pentru virusul colectiv pe care atat de mult il detest...ura. ...am sa vorbesc despre iubire putin mai tarziu cand mi-o asum totalmente intr-o forma inteleapta.

Punct .

Mana in mana ( la negativ)

Imi tot spun de ceva timp ca am sa ating un alt subiect care se cere dezlegat, si anume, de ce oamenii in general nu se pot bucura de binele celui de langa ei ci din contra? de mica am fost invatata ca poti avea cate putin din toate, insa nu pe toate in intregul lor, sau pe unele chiar deloc...cum se intampla, esti frumos, esti destept n-ai bani sau ai bani dar mintea cam sta in loc sau esti frumos, esti destept, ai bani, dar ai frustrari si esti nefericit pentru ca esti slab de fire...si tot asa. Cam prin tiparele astea ne incadram cu totii, si cum suntem obisnuiti sa imprumutam dramele colective, deseori ne adancim intr-o groapa sapata de propria persoana si tindem sa ramanem acolo. Aici vine momentul cand cred ca ar trebui sa iasa la iveala ambitia, forta adevarata ce salasuieste in noi ..insa rareori se intampla in felul asta. Ce face omul in zilele noastre...sta la intuneric,nu sapa adanc si cu sarguinta sa apuce sa vada soarele, insa asteapta sa sape soarele la el...mai pe scurt, am devenit delasatori si preferam sa ne imprietenim cu cele mai meschine sentimente lumesti, invidia si ura. "Sa moara capra vecinului" cum s-ar spune...pai de ce? pentru ca nu esti in stare sa iti procuri/sa faci rost/sa muncesti pentru una a ta? bucura-te ca vecinul are o capra, si daca te porti frumos cu vecinul, poate iti aduce si tie lapte si branza...e...asta cred ca e greu la unii care prefera sa ridice piatra si se pregatesc sa arunce fara ca neuronul care a mai ramas sa apuce sa-si dea ultima suflare. Cine a citit stie, ca inca de cand lumea si pamantul deschideau ochii pentru prima data, au existat oameni inzestrati diferit din punct de vedere mental, material si spiritual. Acestia s-au proiectat pe parcurs in rolul de personaje antagonice, deoarece unul ravnea la ceea ce avea celalalt...de aici si biruinta binelui asupra raului. Ma intreb...ce este binele in ziua de azi, si cum sa te manifesti cand vezi ca in jurul tau sunt numai personaje negative? sa ignori, esti luat de fraer, sa iti pui mintea cu nebunul, nici o mie de destepti nu reusesc sa te scoata, sa apelezi la lege, iti mai trebuie o viata sa vezi ce se intampla....iar sa fii indiferent , te plaseaza uneori in ridicol. Aveti alte solutii? punct

Paris ...mon amour

Bonjour....am trecut pe la Paris. Cu un dor nebun sa-l revad ca pe un iubit din trecut care a lasat urme adanci in inima mea. Ma simteam putin pustiita de ceea ce era frumos si primavaratec. Cautam oarecum sa ma adun , si totusi am facut ce am facut sa ajung iar in locul in care mi-ar place sa traiesc, sa iubesc, sa respir. A fost o revelatie si poate ca nu i-am vazut defectele ci doar calitatile. Acest iubit al meu, este un loc al contrastelor , care tinde sa contrazica toate zicalele batute in cuie si inramate pe la noi pe aici. Parisul este capitala dragostei...nu stiu cat este de adevarat, dar este cu siguranta un colt din lume care te seduce, te face sa visezi la el si te arunca inapoi...deseori spre imposibil. Nu sunt la prima vizita, dar mereu am ocazia sa descopar ceva nou, si asta pentru ca niciodata nu poti sa descoperi in totalitate misterele sale. Comparatia mea cu un barbat este logica si in acelasi timp bizara. E charmant...adevarat, impunator, stie limbile lumii si de asemenea se cere vizitat adesea de sute de mii de clienti. E cu un pas inainte in domeniul afacerilor, este un strangator de averi impresionant si de branduri renumite....are toate parfumurile si aromele timpului, isi trateaza angajatii intr-un mod placut, de asemenea este un bun expert in arta culinara , rezumandu-se la putin si bun. Nu se fereste de un croissant apetisant, stie sa savureze un film bun, un cabaret de exceptie, si de asemenea nu se da inapoi de la o croaziera splendida si o viata de noapte de neuitat. Are un gardian care are grija sa-l pastreze mereu popular, Turnul Eiffel , care promite multe si are grija ca an de an sa-i umple seiful. Este un personaj credincios care isi pastreaza nationalismul cu indarjire, are o divinitate in care se increde si de asemenea se tachineaza cu alte mari capitale ale lumii care incearca sa fure putin din esenta sa. Ceea ce admir mai mult si mai mult, e ca dincolo de averea impresionanta pe care o detine, acest miraj al meu, este un iubitor de lalele si splendori in iarba, si are mereu grija sa adaposteasca pe campiile sale pe oricine doreste sa isi scalde talpile in liniste si uimire. Pastreaza bibliotecile intacte, imprumuta din cultura sa si altora, si pe langa faptul ca detine o mentalitate invechita, se adapteaza usor la ceea ce inseamna modern, frumos si estetic.Sa-l urmaresti permanent, e imposibil, sa-l descoperi , este o certitudine...sa-i gasesti punctele slabe , e dificil, poate singurul inconvenient e timpul. E ciudat cum acolo la el, timpul ne inrameaza pe toti in trecut, ne opreste ceasurile si ne pofteste sa ne servim cu el in intregime. Isi pierde identitatea odata cu fiecare dintre noi.....( in cautarea lui Ratatouille) punct.

Let's waltz

"E de neconceput cât am iubit-o pe Mihaela. S-a strecurat atât de integral în mine făcând una cu fiinţa mea, încât acum când a plecat în lunga ei călătorie şi-a luat numai trupul cu ea, dar în mine a rămas întreagă, mai vie ca niciodată. Voia să-mi intre în sânge şi, iată, izbutise mai mult, infinit mai mult decît se aşteptase."
E o carte pe care am citit-o recent la recomandarea unei bune prietene, si a fost pe masura asteptarilor. Am realizat ca asteptam ceva frumos dupa "Elevul Dima dintr'a saptea" , pentru ca Mihail Drumes chiar are un stil care ma reprezinta. Trebuie sa specific, faptul ca nu sunt genul de persoana care citeste orice ii pica in mana,sunt foarte selectiva si am mai avut recomandari pe care le incepusem si imi doream sa se termine deoarece ma cuprindea plictiseala. Cartea descrie romantat sentimentul de maretie si orgoliul trufas al unui individ care se simte puternic seducand femei si asteptand de la acestea impacare , si toata aceasta trecere de la placerea suprematiei la iubirea in sine. Ca si in viata, femei sunt multe si tot cu atatea poate sa-ti mearga, pana ce apare una care pune capat unor convingeri concrete, creand un lant de slabiciuni si pedepse pentru personajul nostru, rotund, complex si de altfel in cele din urma dovedindu-se a fi destul de maleabil. Mihaela si pedeapsa suprema. Mai multe va las sa descoperiti, e fascinant si un bun adjuvant in psihologia umana.
"Citeşte mai întîi, cititorule, istoria acestei iubiri şi după aceea îţi vei da seama de tot ce s-a întîmplat şi dacă cineva, în locul meu, ar fi procedat altfel. O aştern în aceste pagini fierbinţi, scrise la mare temperatură. Să nu crezi că-mi trag spuza pe turtă ca să mă arăt în ochii domniei tale altfel de cum sînt, pentru a-ţi capta simpatia. Nu. Voi povesti faptele cu o sinceritate nudă, dezolantă, exact cum s-au petrecut în realitate. Ştiu că nimeni n-are să mă întâlnească vreodată ca să arunce cu pietre în mine. Nu mă preo­cupă emoţia estetică, nici morala, nici mesajul generos. Nu fac li­teratură, ci aştern în aceste file o mare pasiune care altfel ar fi rămas necunoscută, pentru bunul motiv că pasiunile fug de lumină “• lumina le omoară.">Punct.

Inner war

Hey hey what a cloudy day.....
Azi, vreau sa deschid un subiect care de ceva timp ma revolta insa nu am avut curaj sa discut in linii mari despre el pentru ca am asteptat sa culeg pareri de ici' colo' sa vad cam cum a devansat, din pacate, gandirea noastra in timp. Initial m-am bucurat de faptul ca in cercul in care ma invart exista persoane cerebrale care nu judeca atat de usor si care au o perceptie destul de matura asupra unor chestiuni...dar intrebarea mea este ce ne facem cu multitudinea de oameni care in loc sa adere la o viata frumoasa si intelegere, pledeaza in favoarea urii, invidiei si rautatii.
Subiectul sensibil pe care am de gand sa-l descos, se refera la abuzurile pe care poate fiecare din noi intr-un fel sau altul le resimtim din partea celor din jur, legat de aspectul fizic, de trasaturi fizice, de cum ne imbracam, cum ne ingrijim etc. Parerea mea este ca nu exista persoane urate, ci doar persoane care nu au grija de ele incat sa isi creeze o imagine placuta prin felul de a fi...caci pana la urma frumusetea fizica e trecatoare si ajungem sa oftam dupa ea la un moment dat. Ce avem pe plan spiritual si ceea ce strangem de-a lungul vietii ne face defapt sa ne remarcam. De ce spun ca ma revolta subiectul asta? am o buna prietena care traieste in Londra, e o fata extraordinara care la finele acestui an universitar va primi diploma de designer versimentar. Este un talent in adevaratul sens al cuvantului , este o fata frumoasa si fizic dar nu in ultimul rand prin felul ei de a fi. O dau pe ea exemplu pentru ca este o persoana care impartaseste tot, vrea sa ajute, sa inspire si de aceea are o pagina dedicata persoanelor care doresc sa ia lectii de stil. Urmarindu-i postarile noi, ma trezesc in weekend cu un tip de postare care m-a socat, m-a terifiat si sa nu mai spun ca simtind pe pielea mea de multe ori niste lucruri de genul....mi-a trezit o revolta interioara de nu stiam cum sa ma exprim. Niste persoane, nu vreau sa spun ce fel de persoane, ii lasasera gen commenturi niste expresii violente din punct de vedere verbal, legat de faptul ca nu poarta marimea 0 si vai Doamne daca nu porti marimea 0 nu ai ce exista pe Pamanat, si sugestii gen "ai auzit vreodata de banda", "dispari", "graso" si din pacate multe alte chestii pe care nu le pot scrie aici. Bineinteles oricat de puternic ar fi un om, pana la urma e om....si oricat ai incerca sa ingnori astfel de atacuri energetice, ele reprezinta un abuz si e normal sa provoace rani si sa-ti dea tema de gandire, pentru ca ei cei care fac asa ceva se simt bine , se simt impliniti, stau la panda si abia asteapta sa gresesti cu ceva sa te arate cu degetul si sa spuna "uite-o si pe asta, dupa ce ca e grasa, slaba, stramba, cu nasu mare cu capu mic etc" mai si gafeaza. Nu vreau sa fiu ipocrita si sa spun ca nu m-am legat vreodata de cineva...insa mereu am criticat ce se afla in ambalaj, si nu ambalajul in sine, pentru ca suntem diferiti, pentru ca oriunde in Univers trebuie sa existe un echilibru si unde se da mai mult dintr-o parte, se ia pe alta. Nu mi se pare corect ca un om sa fie catalogat dupa fizic. Ce-i drept este de criticat o persoana care isi permite sa fie ingrijita, sa umble curata, aranjata si nu o face...asta da neglijenta, insa nu te apuci sa razi cu usurinta de cineva care e chinuit, care are poate probleme medicale, care toata viata a avut o mostenire genetica contrar dorintei sale ....poate ca omul ala a avut un stil de viata mai sanatos decat tine, si poate a facut de multe ori eforturi care nu au dat rezultat. Incerc si eu ca multi altii sa trag un semnal de alarma, consider ca avem o mentalitate colectiva dusa la extrem, ca avem niste tipare prost gandite si fabricam etichete pe banda rulanta. Fiecare cauta pe diferite cai sa para mai presus de celalalt, insa judecam mult prea repede si nu e dreptul nostru. Exista mult mai multe cazuri de genul acesta si parerea mea este ca inainte sa emitem judecati de valoare la adresa altora, sa ne gandim bine ce trebuie sa corectam vis a vis de persoana noastra. Fiecare om este liber sa se simta bine asa cum vrea el, cum gandeste el, cat de gras sau slab este, cat de urat sau frumos este. Am spus si ma repet, frumusetea vine din interior, si atata timp cat pe interior esti putred, ambalajul e usor de aruncat la gunoi. Nu mai judecati, nu mai vorbiti pe la colturi, din contra, cautati sa fiti intelegatori, sa ajutati, sa sprijiniti, pentru ca desteptaciunea, onestitatea si cinstea nu consta in cate ore de sala faci pe saptamana, nici in cele mai de firma haine din lume. Numai Dumnezeu are dreptul sa judece!
Ar mai fi destule de spus, probabil va urma. Punct

Pozitiv right?

Azi e o alta zi....
la inceput statea sa ploua insa a iesit un soare jucaus, nu stiu de unde, ideea e ca psihic cu siguranta stam mai bine. Asa realizez cum trece timpul si cum invatam pe zi ce trece ceva nou. Vorbind de mine, am niste idealuri de atins si incerc sa-mi urnesc motoarele spre realizarea lor. Mai intai astept sa iau o gura imensa de aer incat sa-mi ajunga pana la vacanta mare, asa cum spuneam odata. Nu stiu daca am sa reusesc , insa fac un pas in fata spre a-mi redirectiona gandirea in asa fel incat sa fiu pozitiva. Cred ca in ultima vreme cam asta am sfatuit pe cei din jur. Mi s-a spus ca blogusorul asta al meu e cam pesimist, de aceea m-am decis sa-i schimb fata si gandirea si lui, dar nu in ultimul rand subsemnatei. Poate e un semnal de alarma ca trebuie sa invatam sa nu ne dam batuti asa usor cand socotim lucrurile mai putin placute care ne framanta drept "probleme". Nu imi aduc aminte cine spunea ca lucrurile negative fac parte din viata noastra, dar pentru ca inca din basme invatam ca binele trebuie sa primeze, tindem sa eliminam ce e mai putin obisnuit si totodata neplacut. Momentan am de gand sa investesc in mine, in sufletul meu, vreau sa calatoresc cat mai mult, sa citesc ceea ce am lasat pe restante si sa ma relaxez cat mai pot. Imi daduse un prieten zilele trecute un "to do" list...pe care sa-l completez astfel incat sa pot zilnic sa respect un anumit orar pe care mi-l fac. Sincer nu am avut pana acum curajul sa-l printez, pentru ca nu am reusit sa-mi fac ordine in creieras si in ganduri astfel incat sa imi creez un set de chestiuni pentru a fi indeplinite. M-am saturat sa fac unele lucruri fortat, astept sa am mai multa initiativa...ceea ce ma linisteste este ca sunt constienta ca vorbesc doar despre o chestiune de timp, si ca atunci cand va trece sigur am sa ma tem de ceea ce sunt in stare sa fac. Anyway...pana atunci m-am specializat in noi tehnici ce tin de make-up , pentru ca nu am renuntat la acest hobby, si am de gand fiecare particica din mine insetata de creativitate sa o cultiv, indiferent de domeniul in care activez...pentru ca altfel consider ca ne pierdem. Orice talent e bine-venit si trebuie sa multumim pentru el.Destul de pozitiv nu? Tah-tah . punct

Dur

Fac ce fac si ajung la oameni...insa ei nu mai ajung. Au cazut zapezi peste noi sa ne spele pacatele si rautatile, si inca oare cat mai trebuie sa cada sa purifice totul? acum greoi pasul isi creeaza un drum sa ajunga la mica rutina. Troienele ne-au inghesuit in case ca in niste lacustre pustiite. Nu mai exista vremurile in care de era ploaie sau ger, luai pana sa formulezi versuri sau randuri, si nici vremurile cand vorbele dulci se gaseau la plicuri sigilate cu ceara. Traim intr-o lume plina de urat, arta uratului si ne chinuim sa descoperim frumosul. E alb acum peste tot, si abia abia de mai gasesti cate o culoare sa iti duca irisul pe alta cale, mai calda si mai putin dura decat alb...obsesie.

Si aripile-i frante asteptau zorii zilei sa danseze....asa ca un ultim vals

Pages

Asi dori sa iau viata de la zero....fara sa las in urma lucrurile pe care le-am invatat. Vorbind de oameni, e discutabil.
In ultima vreme nu stiu daca pun concluzii sau pur si simplu le trag de la sine.Incerc sa ma apropii de oameni care la prima vedere imi sunt dragi, incerc sa ma descurc prin lucruri care la prima infatisare par simple insa cu siguranta gresesc. Nimic din ceea ce se vede nu e ceea ce pare, si cu cat un lucru pare mai simplu pe dinafara, pe atat de complicat se manifesta in interior. Oamenii dezamagesc si prin asta se uzeaza, la fel ca si obiectele indiferent de structura lor. Fiecare la randul nostru dezamagim cumva cu sau fara voie. Poate ne e dat sa nu cautam perfectiunea , ci sa apreciem formele tragice si in total dezacord cu armonia. Nu armonia ne-a construit, ci modul in care am evoluat si ne-am format ca mingiile de cauciuc care au strans de-a lungul drumului lor sute de particule de praf. Am dedus ca atunci cand suntem cuprinsi de teama, ranim pentru a ne apara. Atunci cand avem amintiri negre si ne agatam permanent de episoadele neplacute care ne-au conturat in timp, tindem sa aruncam in gol cu franturile de fragmente care ne-au facut sa ne conturam in lumina si sa radiem. Ma intreb din nou de ce frumusetea si linistea nu se materializeaza astfel incat sa le dorim, sa le atingem si sa scoatem rostul din ele. Incerc sa deschid ochii larg si sa traiesc drame ale unor oameni care isi vindeca momentele cu medicamente prost facute din bucuriile celor din jur.....incerc apoi sa le aplic dupa aceiasi reteta transmisa din generatii in generatii si imi dau seama ca am o chimie diferita de cea a multor oameni. Oare ofer mult, sau cer mult?
...sau poate sunt prea egoista, uneori prea singura in universul meu. Am invatat mereu din greseli si am dat foc paginilor proaste pe care le marcasem. Am realizat ca nu imi folosesc la nimic si ca timpul le-a transformat fara ca eu sa vad pe moment, in experiente pure si simple care nu au nevoie de prezentare. Of scriu atat de rar si atunci cand o fac ma caut , pe cea de altadata, si nu sunt
Iubesc sa stau aici, iubesc sa imi devorez gandurile si sa le astern pe foi. Aici cuget si va citesc.....nu stiu daca mai iubesc si oamenii de alta data, sau macar vreunul. Punct

Read

Nascuti la inceputul anilor 80 vedem acum in anul 2011 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data. Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri. Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Pasiuni,mai ales Sunset , chiar si Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi guma Turbo, sau pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC " fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".. Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie. Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie , noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ... Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru ! Trimite si la prietenii pe care poate i-ai uitat de mult, sa isi aduca aminte si ei!..
Nu stiu cine a scris asta dar e practic povestea vietii noastre
Punct.

Nord

Ni s-au rupt copertile...Acum vine frigul si am ramas descult, tarziu.
Parca cineva tragea de sireturi, si erau atat de lungi incat cu putin noroc puteau sa mature haosul din jur. Nu a mai ramas nimic decat praf caci la pulbere s-au limitat altii mai tarzii ca noi. Nu faceam decat sa cer putina compasiune pentru acea umbra de ger ce avea sa vie', si in curand vorbeam doar limbi diferite caci ceea ce ne unea odata s-a dus mai repede ca gandul. Aceleasi placi de vinyl netratate si uitate intr-un colt de lume. Asi dori sa le asculte cei ce le-au ignorat mesajele si au ramas singuri pe o canapea carpita, caci ele tineau locul dorului si a focului din soba cand lumea isi pansa ranile si trecutul. Am ascultat doua, trei fraze pana sa realizez ca nu inteleg niste lucruri, care aparent se afla intre noi dar probabil efectul lumii nevazute se simte acum, e doar o prezumtie. Asa e cu toate....
Punct

Despre oameni

Vorbim din nou despre oameni. Cred ca fiecare din noi iubeste oamenii, mai mult sau mai putin, in atatea mii de sensuri pe care mintea abia le recunoaste. Asi spune ca in viata oamenii trec prin porti ca de metrou, ai biletul, intri...si la fel de bine iesi.
M-am plans de multe ori de oamenii care au trecut prin mine fara sa le pot conserva mireasma. Atat de rapid incat nu stiam daca a trece mai departe inseamna a uita, sau pur si simplu nu am apucat sa ma bucur de ei. Regrete exista mereu si cum timpul are grija sa creeze o chimie secreta ramai prins undeva in spatiu si ti se permite sa alegi. Nu stiu ce am ales, cert este ca in formele alea neintelese de mine si mai putin evidente am reusit sa ma infasor in oameni frumosi, oameni lumina, oameni noi.
Citeam in urma si din nou m-am pierdut intr-ale mele, acelea lumesti, incat scriu atat de rar de parca nu asi mai avea trairi. Am mult mai multe ca pana acum insa imi vine greu sa le desprind din mine si sa le asez aici. De multe ori am senzatia ca orice facem e o melodie dintr-un pian ...alb, negru, alb ,negru.
.....ei s-au dus si nu au apucat sa isi scrie melodia. Erau si ei oameni si doreau sa aiba un suflet fericit, nu un suflet imprastiat in mii de bucati de sticla peste care sa calce perechi de pantofi. Aveau dorinte si sperante si de ce nu si-au gasit intelegere aici?
Vorbim despre oameni.....mai exista oameni? poate doar dincolo de noi cei ce am ramas aici, si poate cautam sa devenim ...ceva.
Am gasit unii si cu asta am mai urcat o scara
Aceiasi ëu
Punct
De ce la Unirii un mare actor trebuie sa cerseasca o tigara de la trecatori? Cand se sting reflectoarele tot ce stralucea odata e negru,dar stim ca a stralucit si trebuie doar sa aprindem iar reflectoarele ca sa-si recapete farmecul...nu e un efort asa mare... ( bobo)

X.hausted

Am obosit....incerc sa imi trag ultimele lanturi care imi par din ce in ce mai grele...nu mai am rabdare sa fac nimic, nici macar nu mai sunt in stare sa ma exprim coerent cand caut niste sensuri simple si totusi atat de complexe. Scriu sa nu vorbesc, scriu sa nu citesc pentru ca ...ma doare
E ciudat poate, dar toti simtim asta la un moment dat. E ca un vagon care te loveste din plin, te lasa acolo si parca nu vrei sa te mai trezesti sa vezi ce urmeaza ...simti mii de puncte sensibile cauti sa dai un update sa continui ceea ce ai inceput.
Simt acum ca exist numai in momente , pe care nu voi reusi niciodata sa le privesc fara sa le dau un nume, simt ca m-am scurs intr-o balta in care vor calca altii si poate am sa ma evapor incet ...merg pe ideea ca nu exista pedepse ci doar consecinte asa ca atunci cand pare ca e de rau va urma ceva bun
Mi-am schimbat anotimpul si daca ar fi astazi toamna asi zambi mai larg , mi-asi lua un pullover si asi pleca afara sa culeg frunze....vara asta o reneg ...nu stiu cand a venit si nu-mi pasa cand o sa plece...si asta pentru ca mi-a lasat prea putin timp sa ma bucur de ea, ma ingana ca un copil stupid si apoi ma pune pe fuga...si spun din nou, am obosit.
A...si ca sa astept toamna mai am de urcat o scara proiectata gresit ...punct

Unicat

Mi s-a intamplat sa ma aflu intr-o sala mare...nu e ca si cum ai merge pe strada si te tranteste din plin un parfum strain. Am patit recent sa-mi impart entuziasmul la revederea unei persoane pe care am simtit-o inexplicabil de aproape. E o experienta unica , imposibil de uitat care pe moment m-a facut sa cred in acel "nu se poate asa ceva". Ba se poate.....
...stiu cel mai bine asta, si inca incerc sa ma conving pe mine ca exista unele legaturi divine probabil, sau cine stie, pe care nimeni nu le poate separa. Poate nu imi gasesc acum cuvintele sa exprim unele chestiuni asa cum ar trebui, dar dat fiind faptul ca nu imi este greu sa impartasesc acest lucru...fac un pas inainte.
Exista oameni...figuri diferite si de multe ori atat de familiare incat abia le poti distinge. Nu caut imposibilul,dar uneori patrundem intr-un univers de care nu apartinem si fiind straini nu mereu ne setam cum trebuie GPS-urile. E ca si cum ti-ai pune o pereche de ochelari in care sa nu existe stanga si dreapta si sa fii obligat sa privesti la orizont. Cam asa priveam eu lucrurile atunci pana cand am dat mana cu realitatea aceea de care nu ma temeam, pe care unii nu si-o doresc insa eu mi-o asum si o ador. Incetul cu incetul construim...poate citind nu va intelege nimeni ce debitez eu aici, insa prefer sa o las asa . Asta simt si asta scriu....exista o persoana la cateva zeci care imi dau o buna dispozitie intinsa la cote maxime . Am vazut, am gasit, si multumesc din nou.
Am mai pus o piesa la colectia , favorite....pentru ca astazi e greu sa fii colectionar de piese rare, de calitate , pe care sa le obtii prin propriile tale forte fara sa folosesti mijloace mai mult sau mai putin de condamnat. Sunt eu si ma incadrez aici....ma bucur ca m-am sters de praf si...ramane de vazut
Punct. mereu o iau de la capat si e din ce in ce mai frumos

Absolventa

Azi a fost o zi importanta din viata mea...plina si umpic obositoare insa curios este faptul ca nu m-au incercat emotii. Bucuria ca mi-am vazut cativa prieteni alaturi acolo a insemnat mai totul pentru mine, si bineinteles familia mea.
Am pus punct celor 4 ani care pana de curand imi macinau existenta si fiinta.
Am absolvit
Poate suna banal, insa pentru oricare dintre noi, fiecare eveniment care iti da un plus din punct de vedere intelectual este o reusita sigura.
A inceput undeva in clasa 1, cand imi aminteam cum ii spuneam mamei niste prostioare destul de inteligente pentru un copil de nici 6 ani. Atunci aveam emotii pentru ca urma sa imi schimb colegii, mediul, dadeam copilaria pe o carte si asta ma fascina. Apoi a fost clasa a 4....stiam ca intru in a 5-a si nu plec la liceu. Voiam sa raman unde imi creasem alt glob de sticla in care sa nu intre nimeni. A urmat apoi clasa a8, emotii din nou, teama de esec si un succes in final, care m-a dus intr-o cu totul alta lume unde pe langa altii ma simteam mediocra si usor instabila. M-am ridicat in cele din urma si am reusit sa imi demonstrez mie ca tind spre mai mult si ca succesul altora ma bucura mai degraba decat sa ma umple de invidie. Am ajuns sus....depinde ce se intelege prin sus. Important e ca stiu eu la ce ma refer....
In cele din urma am terminat liceul unde m-am atasat emotional de alti si alti oameni, unde mi-am facut prieteni care si acum dupa ani de zile ma intreaba de sanatate si pe care ii stimez. Am fost si acolo sus....suficient de sus incat sa pot obtine orice.
A urmat facultatea....o decizie grea....o decizie care iti arunca viata ca pe zaruri si unde in functie de numarul de puncte puteai fi pierzator sau castigator. Pana in acest moment nu sunt sigura ca am castigat lozul cel mare. Nu am avut o viata de student atat de reusita cum mi-asi fi dorit. Nu am avut gasca din camin, sau cea din facultate cu care sa trag baute pana la 6 dimineata ca la 7 sa fiu la examen. Am fost un copil linistit...si spun copil...pentru ca abia incep sa simt ca m-am maturizat. Regret asta....ii invidiez pe cei care au avut colectiv, au imbinat stresul cu buna dispozitie si nu au facut din facultate scopul vietii lor , astfel ca daca pici un examen gata...sinucidere.
In nici un caz.
Mi-asi fi dorit ceva mai bun pentru mine din punctul asta de vedere, insa am invatat si de data aceasta ca atunci cand se inchide o usa, se deschid altele si de cele mai multe ori trebuie sa fii suficient de pregatit sa poti intra. Daca usile nu se deschid, trebuie sa cauti una la care sa bati...si tot asa.
Poate distractia pentru mine incepe acum....oricum mi-am selectat mediul pe care sa-l bag in bolul de sticla din etapa aceasta. E important sa stii ce vrei, si ce oameni alegi sa ai langa tine care sa te sustina spre urmatorul pas. Am vazut asta si le multumesc.
Urmeaza examenul de licenta....am asteptari de la mine si caut sa nu ma dezamagesc. Mi-am impartit idealurile in pasi mici si am pornit la drum.
Punct

Nu imi amintesc sa fi vorbit, nici sa mergem undeva
Parca eram in ceva mult mai mare, care ne ducea mai departe ca noi sa nu trebuiasca sa ne gandim la nimic altceva, decat sa ne dam in leagan sau sa alergam liberi.
O ciocnire intre trenuri....
Am stat pe o piatra uitandu-ne spre intersectie ...de acolo puteai auzi masinile inainte sa le vezi, si mereu cand auzeam masinile ma gandeam : " Dumnezeule, uite-i ca vin". Din nou, din nou.
Dupa o vreme ne-am intors ...dar nimeni nu stia ca am fost in tren.
In dimineata urmatoare m-am trezit si nu era nici o masina in fata casei...abia atunci am stiut ca nimeni nu ma va mai duce la culcare niciodata.

waiting for forever