Dintre cei care nu urmează clopotul turmei

Când se trăiește în trecut, viitorul nu mai este un plan sigur.
Când nu ești capabil să pornești motoarele înainte și nu ești în stare să evoluezi, pentru că pur și simplu ai o obsesie bolnavă pe curtea vecinului, ești pe o cale proastă.
Facțiunile sociale sunt diverse, creeate înca de când lumea, pe trepte de evoluție clar delimitate. Astăzi consider că suntem suficient de capabili să învățăm de la oricine câte ceva, pentru că până la urmă orice prost poate deschide o ușă. Oamenii au tendința să facă performanță din prostie, deci degeaba scot unii cărți de dezvoltare personală, poate degeaba scriu eu pe aici uneori observații și așa mai departe. Evoluția umană nu este garantată, ea e dependentă de voința individuală și se poate opri oricând. Cine nu muncește pe interior nu se schimbă, cine nu renunță la relații toxice nu va fi liniștit iar cine nu își vede cu adevărat capacitățile, și nu caută să își facă un anturaj de la care are ce să învețe, nu poate avea pretenții la o soartă mai bună.
Ceea ce încerc să spun este că ma inspiră persoanele care au renunțat la ceva din viața lor pentru autocunoaștere. Ador când se deschid ochii și se vede realitatea așa cum este ea. Oamenii asumați sunt cei mai frumoși, pentru ca se expun dezgoliți în fața unei oglinzi imense sociale, care îi arată cu degetul, dar ei continua să ia deșertul la pas fără să se uite în urmă, sau în jur. De când practic astuparea urechilor, recunosc, lumea mea e mai bună și mai clară. De când citesc oamenii, deschid cărțile altfel și îmi pun întrebări la care răspunsul nu vine mereu imediat, ci se fragmentează frumos în timp.
Ce este aroganța?
Odată era sinonim al impertinenței. Astăzi aroganță înseamnă siguranță de sine, capacități nelimitate și atitudine. Este oare corect așa? să schimbi definiția aroganței peste noapte, doar pentru ca trăim într-o societate oarbă, de personaje vădit complexate? Intrigant.
De când evoluția și dorința de autodepășire a devenit atitudine de mândrie disprețuitoare? eu cred că din momentul în care unii au preferat blazarea, autosabotarea și au început să pună etichete. Nivelul stimei de sine al fiecăruia se reflectă în ceea ce acceptăm sau nu, de la cei din jur.
Fiecare avem datoria de a înțelege că doar de noi depinde calitatea vieții, că alegerile personale sunt precursoare fericirii sau nefericirii și că anturajul din care facem parte ne definește de multe ori. Dacă accepți relații cu persoane dezintegrate emoțional, cu siguranță vei fi tratat cu lipsă de considerație, devalorizat. A trece cu vederea comportamente disfuncționale hrănind iluzia că poți ajuta sau că viitorul va suna mai bine, înseamnă că avem de lucru cu noi înșine.
Singurătatea nu e o boală, a te plimba singur nu e un handicap, a savura natura și a călca iarba doar cu gândurile tale minunate poate fi o gură de aer proaspăt. Nu trebuie să fii în rândul lumii doar pentru că preferi să fii independent. A face compromisuri și sacrificii și a accepta în jur persoane cu care nu rezonezi, care te fac să pierzi energie și resurse, înseamnă să te pierzi și pe tine în timp.
Relațiile funcționale au la bază credințe și valori comune, nelimitate, stil de viață și respect reciproc și nu în ultimul rând prețuire. Învață să pleci de acolo de unde simți că nu îți este locul, de lîngă cine crezi că te consideră arogant doar pentru că îți dorești mai mult de la tine și de la viață. Învață că și compania cu sinele poate fi placută și te face să te redescoperi la infinit....
Cu drag,
-A

Îmi asum.

Meditez, gândesc și îmi asum,

Am ajuns pe un drum pe care nu credeam că am să calc, pare drept dar e înclinat destul de tare, presărat și cu iarba și cu pietre și cu flori. Mici obstacole de mângâiat când nu aveai chef de aventuri sau amintiri noi...voila....vine viața să spuna ''Joac-o pe-asta''. Și o joci, nu ai de ales și poate începe sa-ți placă. Am căutat întotdeauna să mă definesc frumos, pe cât de complex pe atât de simplu și de reușit, în moduri în care să mă cunosc eu pe mine în primul rând și apoi și ceilalți. 

De-a lungul timpului m-am împiedicat de de oameni și conjuncturi care m-au lovit cu cuvinte, cu priviri și DA recunosc, nu m-am gândit că mă mai ridic de la pământ. Ce dor cuvintele, uneori preferi bătaia, pentru ca aia trece și urmele nu rămân si nu lasă cicatrici. I got scars on my body and stories I will never tell...și asta mă face să fiu altfel. Pentru că m-am ridicat și am continuat să merg greoi până astăzi când simt în sfârșit că pot să alerg, să mă susțin, să fiu o femeie completă, să am idealuri. E superb când Dumnezeu ia câte un om și îl pune pe calea ta să te învețe cât ești de minunat atunci când poate tu nu știi. E ingrozitor să te plângi de o situație și să ți se ivească lecții mai dure. Abia atunci simți că trăiești cu un scop, că nu ai ajuns degeaba unde ai ajuns, și că nu e nevoie de o mie de guri rele să te abată. Eu m-am împiedicat de oameni care au încercat să mă tragă tare în jos, care pretindeau că mă iubesc. Am simțit cum arde trădarea prietenilor cărora le-am oferit încrederea mea cu ochii închiși. Mă usturau obrajii de atâtea palme, pentru că eram prea mică atunci când am început sa le primesc din plin...dar astăzi știu ce este imunitatea.

Mi-au spus: nu ești suficient de buna, nu o sa te vadă nimeni

Mi-au spus: nu ai suficientă ambiție

Mi-au spus: ești prea timidă și nu o sa fii băgată în seamă

Mi-au spus: ești prea grasă și dacă nu arăți bine, ești degeaba

Mi-au spus: ești naivă dacă tu crezi că ai prieteni, nu mai visa cu ochii deschiși

Mi-au spus: ești prea deschisă și toți vor profita de asta

Mi-au spus: ești imatură și cu visele tale nu o sa faci nimic
Mi-au spus: ești frumoasă hai la un vin , film etc.
Mi-au spus: dacă te culci cu mine poți avea ceea ce îți dorești

M-au întrebat cine sunt și dacă nu cumva m-am aruncat în gol......

Și au rămas doar vorbe.

Și totuși, eu sunt, exist, nu ma mulțumesc doar cu asta, îmi îndeplinesc visele. Și totuși creativitatea mea nu are limite, am o mulțime de oameni în jur chiar dacă nu îi numesc pe toți prieteni, inspir pe cineva în fiecare zi, primesc zâmbete pentru ca eu continui să le ofer. Și dacă se va uita cineva urât la mine, am ce să dau la schimb,

pentru ca nu mi-am asfaltat gropile din obraji și nu ma tem să le arăt. Pentru ca știu ce înseamnă să fii la colț, pe marginea aia abruptă și recunosc, nu imi place deloc. Aleg strălucire, asumare și destin. Hai să învățăm să fim fericiți....

Cu drag, 

-A

O greșeală mare

Există un tip de emoție ce o confundăm adesea cu dragostea, care creează speranțe, care te face să acorzi mult timp și energie și care din păcate în timp se dovedește a fi inutilă. Revii cu picioarele pe pământ după ce ai acumulat o groază de furie, frustrări și după ce iar stai să culegi bucățile sparte din inimă, ca la final să te întrebi de ce nu a ieșit ceea ce trebuia.
Alegerile noastre sunt lecții, capitole pe care le scriem și cu care mergem la pachet prin viață, pentru că sufletul nostru învață permanent. Oamenii nu se pot schimba ușor. Aparținem cândva unor anumite tipologii pe care le atragem, pentru că în lipsa acestora evoluția personală s-ar opri. Nu putem corecta trecutul, ne macină regretele. Exisă acel moment în viață în care deschizi ochii larg, tragi draperia și te întrebi cine ești, cum iubești și ce anume te împlinește în iubire.
Eu cred ca este nevoie de o greșeală imensă, un șut in spate, o rană adâncă pentru a descifra iubirea vieții. Avem nevoie să ne lovim și să ne frângem în zeci de bucăți pentru a ne dori cu adevărat să ne culegem și să ne reformăm, e un moment crucial pentru renaștere și creația din propria cenușă.
Adesea greșeala cea mai mare este o relație în care poate nu trebuia să fim, sau din care trebuia să plecăm mult mai repede și nu am făcut-o doar pentru că fără ea, cu siguranță nu am fi înțeles sensul iubirii adevărate. Să te simți neiubit, depreciat, lipsit de importanță atrage șlefuirea.
Greșeala în care fiecare dintre noi se implică, se termină la un moment dat, mai amar sau mai dureros cu scopul de a ne zdrobi până la ultima celulă, pentru că doar acest proces provoacă idealurile spre o iubire împlinită. Când tragem linie, vedem ce nu a mers și devenim capabili să dăm definiția corectă a iubirii din perspectivă proprie. Ea este acolo mereu și ne așteaptă, iar când o întâlnim nu ne mai întrebăm de ce s-a dat cu noi de pământ de atâtea ori prin suferință.
Adevărata dragoste și împlinire apare atunci când avem încrederea că merităm persoana pe care ne-o dorim. Vom sădi semințe de liniște si pace în loc de foc mistuitor. Vom acorda mai multă atenție vibrațiilor, energiilor și vom lăsa deoparte carcasa. Pretențiile intelectuale vor fi primordiale și nu va fi important cine e persoana, ci persoana care devenim noi alături de ea. Pentru ca acest om trebuie să ne facă mai buni, să ne inspire, să stârnească o poftă de viață ieșită din comun, mici bucurii pentru clipe eterne.
Abia atunci vom realiza că cea mai mare greșeală a vieții noastre, a devenit lumina în drumul către marea iubire. Atunci ne vom da seama că ieșirea din întuneric si căderea în brațele dispuse mereu să te prinda în cădere, sunt cele mai de preț comori.
Eu mulțumesc destinului că m-a lovit grav, că m-a pus în fața lipsei de trăire, că m-a răsturnat din plin în pericolul inexistenței, că m-a ridicat pe niște culmi de adrenalină de nedescris, că m-a pocnit pînă am rămas fără lacrimi și mi-a arătat că tot ce mi-a rămas de făcut este să râd.
În drumul spre cunoaștere, oamenii iau chip de lup. M-am rătăcit, m-am întors și ....am gasit.
Cu drag,
-A

Definiții prin iubire

Trăim de secole cu ideea eronată conform căreia iubirea înseamnă suferință. Am citit romanele clasice în care iubirile mari începeau frumos și se stingeau adesea dintr-o toxicitate a cărei otravă doar ei o gustau. Astăzi, creionăm alte definiții ale emoțiilor noastre și căutăm perfecțiunea efemeră. 

Iubirea adevărată e cea pe care noi inșine ne-o dăruim, e respectul cu care ne tratăm propria persoană. Doar făcând asta, devenim capabili să apreciem și pe cel sau cea de alături cu care dorim să construim, să dăm sens unor lucruri șă alături de care vrem aventuri minunate prin viață.

Iubirea NU înseamnă suferință. Dacă suferi în relațiile în care spui că iubești, defapt ești profund rănit în ego, stai alături de cineva care nu corespunde unor așteptări personale ale tale. E clar ca nu poți accepta o persoană așa cum este ea pentru că nu îți satisface nevoile, așteptările, dorințele și EGOISMUL. Suferința ta provine din lipsa de iubire de SINE. 

Iubirea e bucurie, fericire si extaz. E un sentiment de care te bucuri tu, pentru ca ești capabili să oferi, pentru că celălalt primește ceva, pentru că oricum toată viața ești nevoit să locuiești și să trăiești cu tine însuți și modul în care faci asta, se va proiecta și în relația ta. Când ești suficient de conștient de tine, realizezi că atunci când ești rănit sau nemulțumit vrei să deții controlul și ai tendința de a schimba persoana de lângă tine pentru că nu o accepți asa cum este. De aici reiese lupta pentru putere, care este mereu prezentă, pentru ca erou vrea să fie ego-ul indiferent de costuri și riscuri. 

Iubirea nu cere compromis, nu cere sacrificii, nu cere să renunți la persoana ta și nici să te prefaci pentru a susține o iluzie. Vrem în viața asta ca partenerii noștri să fie totul, să fie conform standardelor impuse de mintea noastră. De ce te simți aiurea când cel de lângă tine este doar ceea ce este el și atat? Până la urmă suntem atrași de modelul ideal din capul nostru sau de omul din fața noastră? E trist dacă vezi doar varianta revizuită și adăugită, te anunț că asta nu are legătură cu iubirea.

Cand ai de oferit dragoste adevărată, înseamnă să ai înțelepciunea necesară să înțelegi că fiecare om are o libertate de a fi ceea ce își dorește și cum își dorește, fie că tu eși deacord cu asta sau nu, fie că îți convine asta sau nu, iar tot ce trebuie să faci este să îți accepți partenerul așa cum este el și cu tot ce vine el. Dacă nu există acceptare, nu vei putea iubi și trebuie să te eliberezi și tu și să-ti eliberezi și partenerul, înainte ca relația să devină un câmp de luptă cu piereri din ambele părți.

De aceea ne-a dat divinitatea experiențe, sentimente, suferințe și resentimente. Să învățăm că fiecare dă atât cât simte și cât poate. Între ceea ce îți place la tine și ceea ce nu îți place, tu esti persoana care ridică bariere, iar ceea ce nu adori la tine ajunge o pictură pe cel de lângă tine. Integrează-ți umbra , asumă-ți partea întunecată pentru ca ea va ajunge o reîncarnare perfecta în partenerul tău, și atunci vei mai fi capabil să iubești?

Iubirea e complexă, înseamnă altceva, și cu siguranță nu se definește prin "Te iubesc dacă..."

Săptămână luminată vă urez.

Cu drag, 

-A

Mască la mască

Uneori e bine să faci experimente. Așa aflu cât de fascinantă este dualitatea umană și cum funcționăm cei mai mulți dintre noi la nivel conștient sau inconștient. Oamenii au răspunsuri clare pe anumite seturi de întrebări sau pe anumite situații de viață, cum ar fi cea legată de așteptări. Un om fiind întrebat ce dorește de la cei din jur va spune sinceritate și autenticitate. Dar este el dispus să ofere același lucru la schimb? NU, pentră că în fața unui adevăr mai puțin plăcut, apare revolta. Omul dorește să audă doar ceea ce îi convine și îl validează, să fie mințit frumos pentru a se simți bine.
Ideea despre comportamentul pe care cei din jur ar trebui să îl aibă este defapt un scenariu scris frumos și bine conturat căci până la urmă câți dintre noi acceptăm autenticitatea si clișeul "fii tu insuți" al celor de lângă noi?
Ceea ce dorește ființa umană în întregul ei, se rezumă defapt la emoții. Nu contează dacă te prefaci sau ai un comportament disimulat. Nu faptul că ești sincer contează, ci să îți asumi un rol pe care să îl joci cât mai bine. Iubim măștile și pe posesorii lor, atât timp cât ne creeaza iluzii deșarte și ne fac să simțim ceea ce dorim, iar dacă cineva îndrăznește să fie diferit, să fie el insuși și autentic dar nu corespunde unor așteptări, este bârfit, devalorizat sau izolat.
Mereu se spune ceva și se așteaptă altceva. Oamenii nu doresc să știe cine sunt ei cu adevărat, ci sunt în căutare de senzații, preferând o minciună frumos cosmetizată în locul adevărului inconfortabil.
Interacțiunea mască la mască te face sa fii trist, superficial, te forțează să joci roluri și să pretinzi și celorlalți să facă la legat de tine. Alții aleg să se maturizeze, să trăiască real, să fugă din temnițele construite de propriile frici și îndoieli, ale lor sau ale altor oameni, ale familiei sau prietenilor.
Puțini sunt cei care înțeleg să trăiască o viață pe care să nu o explice, să facă ceea ce doresc, să nu trăiască după tipare prestabilite, să nu se alinieze scenariilor repetitive ale societății, să nu îi intereseze prejudecățile limitative. Nu e treaba nimanui cum își trăiește cineva viața și ce îl face pe acel om să fie fericit, iar cei care emit păreri și încearcă influențe, o fac din teamă și comoditate și pentru ca ei la rândul lor au făcut compromisuri, au renunțat la propria autenticitate și vor ca cei din jur să facă la fel.
 Refuz sa port mască, e prea cald și vreau sa respir. Vreau să îmbrățișez când simt și pe cine simt și nu am să mă aliniez planetelor sociale degradante. Eu am ales diversitate în loc de superficialitate și lucrez zilnic la asta. Detaliile fac diferența. M-am eliberat,

Cu drag, -A

A2. Miros de stele.

Tu mi-ai aparut in vis...frumos, asa cum mi-ai promis
Într-o viață de demult....unde stai? căci te ascult
M-ai luat sub un sarut și m-ai acoperit cu stele...
Atât de calm, și-atât de blând pe loc m-ai învelit cu ele
Și-acolo-n brațele tale pe pământ m-am prăbușit
Te știam din altă lume....dar oricum....bine-ai venit !

Prezintă-te.

Oamenii trec zilnic pe lângă noi, mai veseli sau mai triști, dar de cele mai multe ori triști. Se plâng de calitatea vieții lor, de lipsurile de zi cu zi, dar mai ales de singurătate. Fiecare din noi are resurse infinite de a prelucra materialul cu care am fost înzestrați, așa cum fiecare avem capacitatea de a visa, de a comunica și de a modifica cursul vieții așa cum dorim noi. De ce unii nu realizează că sunt lucruri care depind de ei în totalitate? cum ar fi relaționarea cu un anumit tip de persoane, legarea unei relații amoroase sau construirea unui imperiu, nu contează de care fel. Pe orice cale am merge în viață, vor fi mulți care vor ucide cu critici, care nu vor crede în tine și se vor arăta sceptici la fiecare respiratie pe care o tragi in piept. Aceia vor aștepta eșecul tau sa-ți întindă un deget prin care sa spuna că nu vei reuși. Oricât de bune ar fi intențiile tale, cineva mereu va fi acolo să te conteste, să te anuleze.
Oamenii fac asta din motive diverse, ură, invidie dar mai ales o negativitate proprie. Pentru ca la rândul lor, aceștia nu practica dezvoltarea proprie și decid să își îngroape sub preș propriile gunoaie, ca apoi să taie altora aripile. Important este ca fiecare din noi, să realizăm acea parte de lumina pe care o avem, să ignorăm și să rămânem pe drumul care ne proiecteaza propriul vis.
Nu accepta niciodată critici de la cei care nu sunt un model de reușită pe un anumit domeniu, și nu te lăsa prins în șanțuri de voci care emană îndoială. De ce să întorci capul la cel de lângă tine? trebuie să înțelegem că fiecare avem un destin diferit, că ale noastre bilete au fost pe companii diferite și cu destinații diverse. Mulți au luptat din greu pentru că au fost săraci material sau sufletește, alții au avut o lume proprie închisă și au simțit ca trăiesc abia dupa ce erau sa își dea ultima suflare. De cele mai multe ori, persoanele fericite își atrag nefericirea conștient sau inconștient. Se fac compromisuri la fiecare pas, iar oamenii nu se pot ierta ei înșiși pentru asta. S-au dovedit a fi extrem de lași, când puteau îndrazni mai mult și asa au decăzut în ochii lor, ca apoi să o facă și în a celorlalți, pentru ca lipsa de iubire de sine atrage lipsa iubirii in general. Asta este ceea ce creeaza COMPROMISUL, un monstru cu chip de om care activează în roluri importante într-o societate deja extrem de bolnavă.
Oamenii închid ușa. Oamenii nu vorbesc. Oamenii fug.
Experiența mea spune că trezirea este pustie, grea și dureroasă și te învață să asculți intuiția, să devii independent din toate punctele de vedere. Nu te poți baza decât pe tine și pe forțele proprii, iar pentru asta trebuie să înveți să te cunoști destul de bine. Deschiderea la nou ajută, și de asemenea părăsirea zonei de confort. Puterea ta interioară te face să fii, plăcut, iubit, apreciat, iar dacă vei bloca asta, Universul tau se va bloca și nu va mai lucra pentru tine. Fă pace cu trecutul, căci de acolo vii , de acolo ai ajuns unde ai ajuns și nu fii mâniat, rușinat pentru asta, însă nu permite trecutului să te definească, nu este cazul.
Mulți dintre noi locuim departe de ceea ce ne creionează ca personalitate și fel de a fi. Ne raportăm la alții și ne ignorăm propriile nevoi. Este atât de greu să te anulezi și apoi să te cauți. Să stai în colțul acela întunecat în care să nu te vadă nimeni și unde totuși să fii atât de expus. Te întrebi apoi de ce sunt ce din jur fericiți....și știi ca e degeaba, nu?
Ieși afară și prezintă-te. Învață să îți spui numele cu voce tare și cine trebuie. va auzi, va deschide ochii si îți va vedea sclipirea. Ai grija ca zâmbetul tău să fie larg și privirea caldă, iar primul cuvânt să aibă o vibrație specială. Acela ești sigur !!!!
Cu drag, -A

Search for .

Încep în ultima vreme să prind discuții pe teme sociale serioase, de actualitate, cum ar fi relația dintre un bărbat și o femeie. Aud femei plângându-se din ce in ce mai des de lipsa de constanță în comportament al sexului opus, de faptul că astăzi oamenii nu mai știu ce vor, că ei nu mai caută relații serioase, armonie și familie. Toată lumea e o distracție, o libertate absurdă și prost înțeleasă.

Și cum am apucat să adun și eu ceva experiențe în cei câțiva ani ai mei, am tras niște concluzii pertinente și bine analizate.

În primul rând trăim într-o societate care cândva se ghida după niște cutume, care a fost redusă la absurd și s-a trezit dintr-o dată într-un joc libertin ce dorea să fie gustat de absolut toată lumea. Unii au gustat mai mult, alții mai puțin. Ceea ce este sigur în această amețeală ambiguă este faptul că oamenii nu au făcut decât să se rănească între ei, sau să deschidă răni cicatrizate care au creeat adevărați monștri si ne-au lasat pe cap cu un val de dezumanizare. Femeile au ajuns să-și vândă ieftin demnitatea, feminitatea și au uitat să mai fie seducătoare, să se iubească și să se respecte. Bărbatul ca un vânător inăscut, și-a pierdut din simțuri pentru că prada ușor cucerită, nu mai este apreciată la adevărata sa valoare, și de aici pornesc ramificații negative de impact. 

Aud adesea că nu există bărbați care să nu înșele, sau ca toate femeile sunt într-un anume mod......de ce trebuie sa punem etichetele în modul acesta? fiecare are o particularitate anume care îl face să fie diferit, cum să tratăm o chestiune delicată într-un mod atât de general? sunt sute de bărbați care au iubit sincer și au fost batjocoriți, care au dat tot ce au avut mai bun și care au sfârșit în depresii crunte din cauza unor femei machiavelice, și de asemenea sunt femei care s-au dedicat trup si suflet unui bărbat care a ales batjocura în mod conștient sau inconștient. Monștrii se nasc din lipsa de comunicare, din lipsa de asumare, din nehotărâre. Atât timp cât știm clar ceea ce vrem, vom găsi ceea ce ne dorim.
Important uneori e sa știm clar și ceea ce NU vrem...și tot se contureaza ceva. Mesajul pentru femei e clar...niciun bărbat nu dorește lângă el o femeie care să nu se ocupe de ea, care să nu aibă pasiuni, care sa ducă lipsă de iubire de sine. Un bărbat dorește o femeie puternică, chiar daca ea e vulnerabilă, care să il motiveze, să îi arate ca nu l-a ales degeaba. Feminitatea ta e primordială femeie, nu trebuie niciodată să lași ceea ce te definește pentru a alerga in brațele lui. El te va iubi în unicitatea ta și te va adora oricum.
Ca bărbat, niciodată nu îți lăsa personalitatea călcată în picioare. Respect-o și susține-o. Nu vinde viața pentru ea, sau mașina, sau sufletul. Nu renunța la prieteni, la spațiul tău personal și momentele în care vrei să fii tu cu tine, pentru ca ea te va depersonaliza și apoi se va plictisi. Nu îi oferi TOTUL, pentru ca are si ea un totul al ei pe care poate nu e dispusă să-l ofere. Obsesia controlului si geloziile nefondate sunt boli crunte, împăca-ți-vă cu demonii voștri înainte de a face cuiva viața imposibilă. Hai să lăsăm temerile și să ne aruncam în jocuri minunate, jocuri în care inima are și ea rolul ei, pentru ca trupurile oricum se strica, se golesc și capătă alte forme în timp.
E minunat să trăiești la maxim, sa curgi cuiva prin vene, să simți vibrații intense. Povești în care suntem prezenți cu sufletul și nu doar cu prezența. O societate nebună....persoane scumpe printre oameni ieftini.
Cu drag,
-A

Love&Respect

Recent am purtat discuții pe o temă intensă și anume, ce faci să te iubeasca oamenii. E o chestiune simplă și în același timp foarte complexă. Oamenii au trăiri și energii. Suntem ființe de lumină, vibrăm odată cu natura, cu muzica, cu lumina, cu vremea. Suntem atât de dependenți de tot ce este în jurul nostru, mai ales de alți oameni, chiar daca din păcate de cele mai multe ori dezvoltăm dependențe toxice, bolnave de-a binelea. De ce atitudinile noastre atrag sau resping? pentru ca noi conținem emoții, și aceste emoții se conecteaza și rezonează. Ce uită oamenii în schimb? să se lepede de egoism, să trăiască frumos fără să pună pe cârca celor dragi problemele lor, sau să aibă așteptări nerealiste de la cei din jur, care la rândul lor se confruntă cu demonii proprii. Frumusețea relațiilor inter-umane sănătoase, are la bază libertatea de înțelegere, liberul arbiru și plăcerea de a face lucrurile de la sine și nu din obligație. 

Ființă dragă, trebuie să învâțăm să zâmbim fără rețineri, să atragem respectul în primul rând de la cei din jur, să câștigăm afecțiunea copiilor. E greu de suportat critica, însă ea luată într-un mod constructiv poate să aducă la suprafață ce e mai frumos și bun din noi. Trădarea prietenilor e ceva aproape inevitabil în viața aceasta, însă există o frumusețe cretină în acest aspect care nu trebuie neglijată, descoperirea de sine si a valorilor personale. Trebuie să invățăm să plantăm în noi înșine un copac sănătos în urma căruia să rămână frunze colorate în fiecare toamnă. A sădi un ideal, a face pe cineva să respire mai bine deoarece tu te afli în această lume, te face minunat, iubit și apreciat. Oamenii te iubesc dacă înveți sa asculți, dacă emani o atitudine pozitivă, daca știi să cânți pe ritmul vieții pe care alegi să o duci. Ești iubit dacă tu înveți să te iubești, pentru că ceea ce iubești la alții, iubești defapt la tine și ei la rândul lor iubesc la tine ceea ce conțin ei. Învață că fiecare cicatrice pe care o ai, este o trăire, o lecție și o prăpastie în plus pe care ai sărit-o în cel mai frumos si elegant salt. Iubește-ți rănile și ai grija de ele cum trebuie, și vei crea o poveste în care vei fi erou de fiecare dată....învață să oferi, dar nu uita să înveți să primești, pentru că vei primi ceea ce știi să ceri până la urmă. 

Oamenii iubesc.....

Cu drag, -A 

#DeDor

Erai în umbra mea, să mă ții aproape când îmi bătea vântul prin vene. Nu știam a cui sunt ...
Ea i-a dăruit mâna sa pe o scara pustie, și degetele sale îi contemplau pielea cu toată ființa. Era noapte și erau aproape orbi si aproape doi perfecți, și nu din cauza ceții, ci din cauza unui parfum straniu pe care niciunul nu-l mai adulmecase pînă atunci. Li se intersectau privirile atât de des ba in gri ba in verde si maron nebun ca un joc de flăcări încinse. Așa se cam furau unul pe altul ca niște hoți fără acoperire într-un dans de emoții atât de dulce și cretin, încât inimile lor nu mai faceau față tensiunii.
 Uneori ploua agresiv...
ca și cum ploaia ar vorbi și ar spune atat de multe. Uneori cred că ploile vin să ne amintească de noi, de stările noastre, de faptul că suntem ca vremea, atât de schimbători și de multe ori previzibili.
                                                                                                      Stare de dor.      -A

8 Martie. Răsăritul

La mulți ani femeie !
Nu ai nevoie de o zi să fii tu, să te simți împlinită și apreciată. TU ai capacitatea de a face lucrul acesta în fiecare zi, să te uiți în oglindă și să vezi cât ești de minunată. Fa-te simțită în toate privirile. Danseaza, cântă și nu uita de sufletul tău niciodată. Nu uita să vibrezi 1 la 1 cu răsăritul chiar dacă nu vezi soarele. El apare când aștepți mai puțin și are grijă să îți reveleze ochii. Nu te feri să îți cumperi flori, cumpără multe și bucură-te de culorile minunate și naturale pe care ele le oferă. Oferă-ți culoare dincolo de lenjeria neagră care te face să fii feminină și seducătoare. Da....așa fac eu. Se spune ca femeile ce poartă negru, au o viață colorată....confirm !
Azi a fost baba mea și zâmbeam în gol. O vreme fix ca mine. Se pornește greu și până la urmă sfârșește în a se transforma în ceva minunat. Am văzut norii pe cer si o atmosfera gri. Deja aveam zâmbetele cu mine și nu avea să mă mai schimbe ceva. Mi-am trimis gândurile alea frumoase și aroma de cafea undeva departe la cineva care să le simtă și să știe ce să facă cu ele...
Apoi mi-am luat mama în brațe cum rar o fac....și nu pentru că nu aș simți, sau pentru că nu imi doresc, ci pentru ca în brațele mamei ma simt vulnerabilă, mică și neajutorată. E doar un pas până la a mă sensibiliza și a-mi ieși din starea de femeie Alpha in devenire...și oricum pentru asta se muncește din greu.
Anul acesta nu am mai observat căldărarii dornici de negoț. Mi-am clatit ochii pe străzile prăfuite și ba am primit , ba am dăruit câte o floare și până la urmă mi-a răsărit și soarele. Unde l-ați ținut?
Plină de viață....
Cu drag, -A

Îngerul meu ...Ma asez la inima ta, desi nu o fac prea des, sa-mi simti saruturile si privirea, pentru ca tu mi le-ai dat, cand nu le aveam si nici nu le stiam....La multi ani femeie, sa te mangaie florile toata viata, caci dorul meu de tine e nestins ! Te iubesc ! ! !

Volo

Am urcat pe stele...

Îmi place aproape de apus cand nu-mi arde Soarele 

Nimicul...

Și cand aripile-mi iau foc de la rasarit, pune-mi altele

Am învățat sa zbor când m-am îndrăgostit de singurătate...

Și m-a dezamăgit și ea...se atașase prea mult de Eu. 

Ea a plecat, tu poți să vii....știi să zbori și te învăț eu să cazi.

Poporul s-a trezit
Sau poate...nici n'a dormit .

Buna A, cum e la 18?

Te lasam sa pleci oricum....eu nu leg cu noduri sforile intregi

E liber cel ce ma tine de mana.

Libera si eu in agonia mea temporara....

Buna A, cum e la 18? crud destinul si potrivnica soarta ar spune o atitudine de victima. Din alta perspectiva, mergem spre Alpha...o femeie vie si vibranta, cu forte noi, multe experiente dureroase si bine batatorite. Am crescut si inca mai am. Pot sa fac prostii si sa ma bucur de ele...liber. Cu liber-arbitru . Mi-e frig des si important e ca am grija singura sa ma incalzesc. Nu caut pe nimeni noaptea in somn si imi desfac fermuarul tot eu....fain nu?

Fain sa nu astepti nimic de la nimeni si bucuriile alea mici sa fie spontane. Uneori ma mai doare cate ceva dar accept si imbratisez asta, Pana la urma asa existam, sa simtim si bunele si relele. Suntem fiinte emotionale si apartinem eterului, de acolo ne hranim , de la oameni invatam,  desi uneori simt nevoia unei izolari cretine si atat de sociale. Ma cred o Venusiana complexa, inca incerc eu pe mine sa ma cunosc in toate aspectele. Fac descoperiri si de unele ma bucur, pe altele le regret si as arunca si mai mult pamant peste ele decat am gasit. Incerc sa recunosc, parcursul meu a fost plin de piedici si anevoios. Am parasit pestera in care am locuit ani de zile fara sa realizez ca acolo undeva este o lume mare si urata care ma astepta cu buzduganul la usa parca sa ma loveasca rau....si eu care am crezut mereu ca am luat loviturile prea de mica. M-am inselat si uneori ma amuz. Nu prea exista termene de comparatie intre tipurile de dureri sau bucurii, sau lovituri sau ridicari.....fiecare se preteaza pe un anumit nivel de cunoastere, maturitate si eveniment. M-am rugat ani de zile de mine sa imi acord rabdare, sa fiu indulgenta si sa ma accept fara sa ma mai caut sau sa ma mai doresc perfecta....pana la urma cine doreste o femeie prea perfecta careia sa nu ii reproseze nimic? Muncesc mult cu mine pentru ca am dat libertate fluturilor mei, viselor si dorintelor.....

Bariere

de ce punem bariere? si el si ea si eu si tu...noi cu totii ...de ce nu ne mai iubim cum faceau altii odata? tanjim si ne dorim atat de mult si totusi habar nu avem....

de ce traim in lumea asta a optiunilor si a incertitudinii permanente? cineva te trage de o mana si tu il/o impingi departe cu amandoua. Asta vad ! 

de ce lasam temerile sa ne faca de plastic....se cheama dezumanizare.....ne rupem bucati si ne impartim tuturor si in acelasi timp nimanui. 

O sa ne obisnuim singuri si pustiiti, si o sa ne multumim placerile carnale, prin niste trupuri care isi trec veacurile si dispar in timp. Nu ramane nimic din ele, le hranim in van in timp ce sufletul si spiritul nostru varsa lacrimi peste care calcam si le bem doar de sete. Ce ati facut cu bunatatea, iubirea si sentimentele curate? oamenii au stricat cuvintele, sensurile si definitiile. Au stricat romantele vechi alea in alb negru caci atat a ramas. Mintea mea umila inca naste sperante adanci ca exista in lumea asta persoane care se tin de mana si vibreaza la unison....totul e pierdut in rest. 

Trist 

In memoriam.

Hai sa iti spun ceva....

Vreau sa pleci tu 2016, mi-ai deschis ochii urat si m-ai trantit in realitate, Te iubesc dar te detest. E ultima ta zi, si o sa mori. Eu as spune ca e bine asa, nu am sa plang dupa tine, te-am plans cand erai prin convalescenta si presimt ca am sa te plang din nou cand voi realiza binele din urma ploilor pe care le-ai plasat pe cerul meu cel albastru si infantil. Am sa ma imbrac in rosu sa dansez la priveghiul tau, an urat si gol pe un jazz nebun. Ma lasi empty si bine imbracata, seducatoare si doar cu mine, cum trebuia sa fiu eu demult. Ai avut 365 de zile in care mi-ai sucit cate o emotie. Si totusi am realizat ca detin peste 365 de emotii ......mai raman trairi, amintiri, urate dar bune, Hai ca am mai invatat ceva. 2o16 o sa ai grija ca acum in ultima ta zi, sa-mi dai o palma peste fata si sa ma pui sa ma uit in oglinda, simteam ca vei face asta dar pentru un muribund ti-ai jucat cartea fin si delicat pana in ultima secunda. Eu iti multumesc pentru ca m-ai secat de puteri, de energiile stranse de care nu voiam sa ma lepad. Te rog sa mori sa imi lasi tigarile tale sa mai trag cate un fum si sa-l pastrez pentru 2017....promit ca stiu cum sa fac asta. 

...in mandatul tau am alergat dupa trenuri ce erau mult plecate din gara si mult prea departe de mine. Cineva mi le arata cu degetul si ma punea sa fug, sa obosesc atat de tare, si sa ma doara....eu chiar alergam stii? dar trenurile acelea vor reveni obosite si prea goale ca eu sa ma mai urc in ele....eu m-am plictisit sa curat rugina si sa duc lupte seculare spre intoarcerea lor, Nu mai am rabdare decat pentru mine, pentru ca inainte sa apartin cuiva, imi apartin mie. M-ai invatat sa am grija de mine, sa imi urc ochii in tavan sa imi proiectez idealurile....hai pa 2016 , nu te pup si nu te imbratisez. Iti arunc un trandafir rosu pentru companie, cel alb este al meu......

Sa nu rimeze.

                                        mi-a amortit mana in somn
                                       si iti caut Apusul cu privirea.....
                                        mare domn , mi-ai confundat
                                        visele cu amintirea.....sa nu rimeze cu iUbirea.

Hop

         Se spune ca de la iubire la ura e un singur pas....asa e de simplu sa treci de la o stare la alta fara vreun hop. Well...cat ne inselam noi in viata asta. Noi oamenii astia white hearted....ne inselam si de multe ori supraestimam potentialul celor din jur. Ne gandim ...si ce daca ala a fost asa sau celalalt asa, nu putem judeca toti oamenii in functie de asta. Nu , nu putem....dar precautia e o arma puternica. Intuitia de asemenea, atunci cand nu intra in scurtcircuit. Divinitatea e ...cea care adesea ne da semne pe care le ignoram si pe care nu le vedem cum si cand trebuie. De ce ne indoim de resursele cu care suntem inzestrati si picam in capcane greu de iesit? Poate pentru ca ne dorim ceva atat de mult, incat bagam asta fortat in sufletul nostru si nu ne mai pasa de ceea ce va trebui sa suportam. Poate din nesiguranta refuzam sa....refuzam, si acceptam mizerii , resturi si facem compromisuri grele. Ne autosabotam de multe ori, cand lucrurile pot fi foarte simple. Si unele chiar sunt simple....doar ca noua, oamenii, ne place de multe ori sa ne complicam existenta si sa bagam elemente in existenta noastra pe care apoi cu greu le mai scoatem, dupa ce lasa urme grele. Nimic de spus.....increderea e ceva atat de pretios , daca o dai e ca si cum te-ai vinde si ce iti mai ramane pana la urma?

Inimii mele...

Inimii mele ii este dor de tine. Nu a realizat pana acum.....timpul vindeca , dar si scoate in evidenta ce credeam ca am pus bine deoparte. E frumos acest sentiment cand este impartasit....dar oare tie iti este dor de mine? iti este dor incat iti vine sa-mi dedici secunda vietii tale? ritmul ei si viteza?
Inimii mele ii este dor de tine, si iti scriu aici pentru ca nu am unde sa-ti spun, pentru ca nu-mi dai voie....pentru ca ma simt departe de tot ce te inconjoara, atat de departe si totusi atat de aproape. Nici nu sunt sigura cu cine vorbesc, cu Mine sau cu Tine? atat stiu....imi vine sa plang frumos, pentru ca urat nu stiu. Imi vine sa plang inocent , dar ca o femeie ce doreste a fi puternica pentru a creste.
Stii ce ma intreb? ma intreb daca amintirile sunt ceva ce avem sau, ceva ce nu mai e al nostru....ma intreb , si inimii mele ii este dor de tine. Eu te-am pus bine aici, tu unde m-ai pus? te uiti si tu la mine cum ma uit si eu la tine cand mi-e dor? am surprins niste zambete, am surprins buzele tale si mangaierile pe mine si le-am tatuat acolo, sa nu le mai scot. Tu pe mine unde m-ai tatuat?

E greu cu dorul ....

De ce m-am frant ...

Credeam ca nu mai am nevoie de tine. Din nou m-am inselat. Mi-am incalcit un ghem cat mine de mare in suflet si ma chinui sa-l desfac, sa-l rearanjez , sa nu raman goala. Hey , nu ma vezi? striga franta oglinda mea....sunt aici si te astept cu bratele deschise. Nu ma vezi ! si ma doare !  Ceva ma doare tare si urlu in disperare si tu nimic....Tu esti neglijenta si nu te uiti la Tine.
    Ma dor toate . Car dupa mine sentimente si nobile si vinovate, si jucause, si noi....si totusi totul doare cand credeam ca timpul schimba viziunile, schimba ranile si vindeca. Eu credeam ca am sa cresc si....am crescut dar, nu egoist. Ci cu daruire, iar cu daruire, iar cu sufletul tot pe masura celui abandonat. M-am abandonat iar si acum ma caut....si am sa ma gasesc pentru ca doar Eu sunt fericirea. Intoarce-te si uita-te in oglinda.....acolo e TOTUL.

....poti simti ca esti viu, si fara sa te doara , stiai?

Fluturi in gradena

...stiti aia cu depresia post vacanta? aia e !
Momentul ala cand te impiedici ca o adolescenta si incepi sa razi din absolut orice...cand sari din pat cand auzi muzica preferata, cand citesti o carte care ti se pare prea buna sa o lasi sa iti scape din mana...maama si ies mii de fluturi din gradena, fluturi straini care-mi fac degetele sa joace si zambetul sa-mi tresara. Momentul ala in care gandirea ta se rupe pe ritmuri orientale si nu ai decat o imagine fixata in minte, pe care nu ti-o poti sterge pentru ca efectiv nu doresti. Dualitatea asta umana...joaca feste. Cand esti in alta lume si te simti liber, atat de liber incat aproape esti stapan pe tot ceea ce este in jur. E o libertate dorita si ravnita , pentru ca energia din jur e atat de mare si multa incat nu vrei sa te intorci la constrangerile tale, la responsabilitati si la mediul imbacsit in care suferim vrand nevrand cu totii. Cota de fericire pe care am atins-o e noua...necunoscuta si totusi deja o iubesc, imi place la nebunie si imi dezlantuie toti fluturii. Imi elibereaza toti porii de tensiune, pana la constientizare cand incep sa ma intristez....si asa tot pendulez, si ziua si noaptea.
Sunt in viata asta atat de multe momente si energii care te pot arunca in alta lume, incat cu mana pe inima spun ca niciodata nu exista NICIODATA, cred ca am invatat sa nu mai judec oamenii care fac ceea ce le spune inima, desi uneori nu ma pot abtine, pentru ca deseori nu fac ceea ce simt din teama de a nu risca...si tot asa.
Mi-a fugit pamantul de sub picioare putin si deja vad alta latura a sforii de care stau agatata, alt perete al cartonului in care sunt ferecata, alt desen al figurii geometrice necunoscute...si tot asa. Oameni noi, figuri noi, culturi noi. Mi-a intrat in sange o pasiune noua, cea de a iubi oamenii. E o pasiune pe care am decis sa mi-o asum , pentru ca am realizat ca asta e o menire a noastra pe care nu o indeplinim asa cum trebuie. Noi nu ne iubim, ne complacem, ne obisnuim, ne uram, ne invidiem dar ....unde e iubirea? ce e iubirea? intreaba-ma acum....apoi peste 5 ani....si peste alti 5 si tot asa...si iubirea mea va capata alt sens si alta vechime, incat nici eu nu voi sti niciodata. Stiti momentele acelea cand credem ca toti oamenii sunt buni? oare face parte din maturizarea noastra sau...e doar chestia ca vedem doar partea plina a paharului? am sute de intrebari fara raspuns tocmai acum...
Am amestecat de tot si de toate....vremea schimbarilor in bine e aici....ASK

Eu sunt omul...

...acele momente in care faci rezumatul vietii intregi, o imparti in pasi mici si iti dai seama ca puteai sa faci multe...dar nu ai facut-o niciodata....e un moment in care de cele mai multe ori ai vrea sa te nasti din nou, sa-ti dai restart poate, sau sa strangi tot ce e rau si sa doresti sa faci numai bine...
Eu am adesea sentimentul ca m-am ratat ca fiinta....am evoluat ca spirit dar , omul din mine e adesea trist, suparat pe sine, si crede ca e timpul pierdut . Eu...uneori simt ca mi-am pierdut visele , sau poate nu am stiut sa cer ajutor atunci cand a trebuit , un ajutor sa ma ghideze, sa ma lumineze sa nu iau decizii gresite...si totusi pe acelea le-am luat. Stiu ca...suntem mereu in cautarea fericirii si ca defapt acesta e scopul pe Pamant, dar conchid simplu...fericirea sta in cele mai mici lucruri din lume, in iarba verde , in campii intinse si flori marunte, in soarele care scalda pielea, in ploaia din geam, in fulgii tembeli care mor prea repede, in vorbe frumoase si bilete lipite cu "smile" ...si trandafiri uscati de la oameni dragi.
Eu...am invatat sa ma bucur de toate astea, am invatat sa cer putin si poate ma bucur prea putin. Mi-am inchis in mine undeva adanc maretia , realizarile ce mi le doream si iluziile pe care le aveam de mica, si azi mi-e greu sa le scot de acolo si sa le imprastii in lume ca pe un sclipici colorat...defapt asta si contin, sclipire multa, talente, creativitate si momente sensibile pe care le-am trait singura si pe care mi-a fost teama sa le impartasesc din diverse motive,
EU sunt uneori omul care zambeste mult, daruieste mult, dar se bucura prea putin...pentru ca inca spera in visele lui, si pentru ca nu crede ca mai are timp....timp de ele

Fii TU !

Ce doresc oamenii defapt de la viata? si cand spun asta nu ma refer la chestii gen masini, case, si calatorii. Ma refer la scopul si sensul vietii. Trairea si visarea deopotriva....

Voi ati sesizat ca adesea traim pentru cei din jur dar foarte rar pentru noi insine? mereu incercam sa multumim persoanele cu care convietuim. Suntem legati emotional de ei si ne temem sa luam decizii pentru noi. Si in acest cerc vicios ne invartim, cu totii. Cedam in fata familiei, cedam in fata prietenilor sau a celor pe care ii consideram prieteni....ceea ce este grav e ca nu cedam niciodata in fata noastra. Nu facem compromisuri pentru noi, iar daca indraznim sa o facem, avem remuscari. De ce?
La intrebarea asta ar trebui sa raspundem cand ne trezim dimineata si ne decidem ce o sa facem mai departe. De regula ne straduim sa ne punem cat mai bine masca. Fie ca o facem de frica, din timiditate, din teama de a nu fi judecati, abandonati , adesea parem ceea ce nu suntem. Si putini constientizeaza ca fac acest lucru, ca sunt prinsi in aceasta capcana.
Am cunoscut de multe ori oameni frumosi, care vorbesc frumos si cald, care emana sinceritate, dar care au totusi o masca pe care o afiseaza cand ies in lume, in loc sa-si arate chipul, sa se joace cu el in diverse moduri si sa caute sa se faca placuti prin ceea ce sunt cu adevarat. Pai ...asta inseamna sa te devalorizezi, sa nu-ti dai dreptul sa fii tu insuti, chiar daca nu stii sa scrii corect, chiar daca ai chip imperfect, chiar daca ochii sunt caprui si nu albastri....sufletul e unul si e pacat sa-l patezi cu sclipici de la mastile uzate ...

Cam asta am avut de spus azi.

Profund

      Astazi am sa vorbesc despre lucrurile profunde. Pentru ca eu insami sunt o persoana profunda. Asta inseamna ca detest superficialitatea si stratul de deasupra in care se imbraca unii . Majoritatea din jurul meu vad ca adopta acelasi "outfit". Nu stiu daca lucrul acesta ar trebui sa ma bucure, sau sa ma sperie. Am sa vad pe parcurs....momentan ma simt unicat de buna pentru lumea asta. Si nu spun asta intr-un mod arogant, ci prin "unicat de buna" putem intelege, proasta, sentimentala, boema, profunda etc. Ador emotiile pozitive. Prin ele traiesc. Fie ca rad sau ca plang, fie ca vad o persoana in care ma regasesc sau, una pe care nu o sufar, ideea e aceeasi, de la toti avem ce sa invatam. Partea proasta este ca, de ceva timp rar mi-e dat sa admir pe cineva, sa invat ceva nou despre mine si despre oameni. Oamenii sunt problema. Au devenit rai,....
Unde este inima dragilor? Inima e vanitatea, banul, puterea, infatuarea si aroganta. Nasul in vand fara realizari se toceste. Realizarile se fac prin munca, sacrificii si suferinta. Realizarile inseamna experiente placute, dar de cele mai multe ori neplacute.
Ma intreb unii pe cine doresc sa impresioneze. Universul e treaz, el nu doarme, si iti da uneori cate o palma sa nu uiti unde si cine esti.
 C'est la vie.
Pacat ca dispar valorile, e regretul vietii mele de pana acum. Profunzimea e ceea ce da culoare personalitatii umane.
 Oameni mici , subtiri si goi.

La multi ani, Eu !

Azi e ziua mea. Da...astazi am 26 de ani si -26 de greutati pe spatele meu. Azi de dimineata m-am trezit in saruturi si imbratisari , cu telefonul zornaind din timpul noptii. Unii ma iubesc, dar si eu pe ei. Azi, mama mi-a spus ca ma iubeste si mi-a lasat o urma de ruj pe fata in timp ce ii simteam parfumul ei..... de mama care acum 26 de ani s-a bucurat si a multumit lui Dumnezeu pentru darul cel mai de pret din viata ei. Azi tata mi-a scris o scrisoare de admiratie, de viata, de suflet. Azi....la multi ani din nou sufletul meu tanar !

"Draga mea ANDRA,
Nu demult, mama ta şi cu mine ,vorbeam ce sfaturi de viata sa-ti dam azi! Dar ne-am dat seama ca la acesta aniversare nu putem da sfaturi dar putem sa-ti transmitem gnidurile noastre fiind siguri ca le vei recepta. Viata are sensul ei lasat de DUMNEZEU in care te rog sa te increzi zi de zi , ceas de ceas, clipa de clipa! Cind vei fi cazuta in fata unui esec , cind gindurile negre te vor napadi vei stii ca noi suntem linga tine, iar singura ta sarcină este să ştii adânc în sufletul tău că eşti demnă de interes.Cind vei fi singura daca crezi in tine asa cum credem noi în tine si in valoarea ta, vei fi atrăgătoare în cel mai important sens al cuvântului: vei avea succes , vei atrage un băiat care este deopotrivă capabil de interes, dar și de dorință de a-și petrece viaţa investindu-l în tine.
Nu-mi pasă că îşi aşază coatele pe masă cind maninca, daca citeodata e cu capul in nori atâta timp cât e absorbit de felul în care nasul tău se încreţeşte când zâmbeşti.
Nu-mi pasă dacă nu are aceleasi preocupari ca ale mele, câtă vreme se joacă cu copiii pe care i-ai dăruit.
Nu-mi pasă dacă nu este interesat de bani, atâta timp cât îşi urmează inima şi ea îl conduce întotdeauna la tine.
Nu-mi pasă dacă este puternic, atâta timp cât îţi oferă sufletul lui ca sa ajunga la inima ta.
Nu-mi pasă cu cine voteaza la alegeri, atâta timp cât te alege pe tine să cistigi cu onoare un loc casa lui și în inima lui.
Nu-mi pasă de culoarea parului lui, atâta timp cât pictează tabloul vieţii voastre în culorile răbdării, sacrificiului,dragostei işi duioşiei.
Nu-mi pasă dacă este ortodox sau catolic , câtă vreme a fost crescut să aprecieze pe Bunul Dumnezeu.

Aşa că, micuța mea, dacă o fi să dai peste un astfel de bărbat şi eu cu el nu vom avea nimic în comun, nimic de impartit, vom avea totuşi în comun cel mai important lucru: pe tine.

Al tău etern interesat bărbat,
Tata"

....si toate astea fiind spuse, astazi ma simt printesa.